Când a început cel mic al nostru creșa, am primit recomandare de la educatoare să nu îmbrăcăm copiii în haine la care ținem. Ha, m-am gândit! Dar nici eu, mama lor, nu mai port haine la care țin. Pentru că, de câte ori am făcut o excepție, am făcut-o și de oaie. Să vă explic.
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 8 din 70)
Te-ai schimbat față de mine, mi-a zis bunica ultima oară când am văzut-o.
-Cum adică, m-am schimbat?
-Ești altfel, nu știu exact.
A fost un exercițiu interesant, să documentez ce am făcut și când am făcut. Sigur că e puțin probabil să intereseze pe cineva, dar când te trezești la finalul zilei cu nici jumătate din lista de TO DO bifată, începi să te întrebi.
Bunica mea împlinește azi-mâine 94 de ani. Și-a revenit după o gripă urâtă de Crăciun. Ne-am speriat atunci. Rău. Am crezut că o pierdem, că asta e, dar ce bine că nu a fost. Conversațiile și dățile pe care după aia le-am avut au fost savurate ca tortul tău preferat, când știi că e ultima felie din univers. Fabuloase. Sunt recunoscătoare că am avut parte de așa ceva cu oricine și, mai ales, cu ea.
Am aprobare de la domnul prim moștenitor să povestesc pe blog. Copilul ăsta mă uimește și îmi umple sufletul când îl văd cum crește și cum se deschide ca un trandafir.
Adevărul e că nu știm când. Nu știm când începe și când se termină, nu noi hotărâm. Ne putem dori, ne putem imagina, dar tot nu știm când.
Iar tic-tac-ul bate și când nu îl putem auzi.
