Nu între ele, ci cu tații copiilor lor. Timp de 4 zile 19 femei alături de mine au dormit, mâncat și respirat departe de casele lor.
Unii copii s-au îmbolnăvit, alții au făcut păduchi, cineva a fost mușcat, alții au avut petreceri, cadouri de cumpărat, de împachetat și de dăruit, au avut hăinuțe de îmbrăcat și dezbrăcat, prânzuri și cine de luat. Cei mai mulți, alături de tați.
Vestea bună e că toți s-au descurcat.
Vestea cealaltă e că
E una dintre chestiile pe care le-am spus în primul webinar The Sisterhood Society, unde am vorbit despre depresie.
Marea Conectare de Marți e cu 3 zoomuri pentru mine. Ieri a fost subiectul furie. Parcă m-am și săturat să vorbesc despre asta, le spuneam fetelor din tura de dimineață. Am senzația că doar vorbesc și nimic nu fac.
Cacofonie intenționat lăsată în titlu, un fel de dublu rahat.
Ieri am întrebat pe story înainte să merg la o petrecere, dacă să-mi iau pantofi aurii sau negri. O doamnă mi-a trimis mesaj că pantofii sunt geniali, dar pantalonii stau prost și bluza e kitsch.
După care am făcut un reel, în care am scris și răspunsul meu către ea:
Am avut câteva discuții în ultima vreme despre ce urmează după. Nu după moarte, ci după acest moment. Pentru ce ne pregătim? Ce vrem să trăim?
”Anul trecut pe vremea asta, eram în burnout, jobul îmi mânca ficații și voiam să schimb ceva. După prima întâlnire Sisterhood am mers direct la serviciul nou. Pentru prima oară făceam ce îmi zicea sufletul meu. Pe urmă am avut curaj. Mi-am dat demisia și azi doar asta fac. Ba am ajuns și să câștig mai mulți bani decât câștigam din jobul inițial. Nu îmi vine să cred!”
Asta mi-a povestit L. sâmbătă cu lacrimi în ochi.
