Cum ar fi să vă spun că am descoperit, pentru copii, niște haine în care nu transpiră, în care nu se udă și care se curăță singure? Cum ar fi să vă spun că băiatului meu nu îi mai îngheață picioarele niciodată, dar niciodată? Că nu mai transpiră nici când aleargă, nici în scaunul de mașină, pe drum? Că am găsit o pijama în care nu îngheață, pentru că nu acceptă să-l acoperi cu nimic, nici iarna, nici toamna înainte să dea căldură în casă. Noi râdem, că are un senzor: cum pui ceva pe el, cum începe să dea din mâini și din picioare.

Și nu, aceste haine nu prea necesită spălare, pentru că se curăță singure. Doar le aerisești și gata. 

Continuare

Băiatul meu cel mare e la acea vârstă. A magiei. Când crede tot și vrea să știe tot. Unde locuiește moșul, cum o cheamă pe soția lui, câți spiriduși are, care-s biscuiții lui preferați, cât poartă la pantof. 

Continuare

Tudor își dorește de la Moș Crăciun o mașină roșie, un pat suprapus, în care el să doarmă sus și frățiorul lui jos, un camion portocaliu, un avion sau un aeroport, o minge și o carte cu povești. 3 ani și 10 luni, mulțumesc frumos. Și, cum pregăteam noi scrisoarea, Tudor a zis că trebuie să-i trimită și Victor o scrisoare moșului. Mi se pare corect. Așa că, ne-am imaginat cam ce și-ar dori Victor, vedeți și voi ce-a ieșit 🙂 Cea mai simplă scrisoare din lume, de la un bebeluș de 2 luni și ceva.

Continuare

Mama a stat la noi o singură săptămână după ce s-a născut puiul mic. ”N-avem nevoie de ajutor, ne descurcăm.” Nu-s eu cea mai talentată gospodină, dar nici cea mai împiedicată. Aveam un soț și o bonă, plus un slowcooker și-un aspirator fără fir, congelatorul plin de carne și supă în sticle de zero cinci. Ce s-ar fi putut întâmpla? După ce născusem natural, eram în spiritul de ”I got this”! 

Continuare

Mirosul de brad e mirosul de Crăciun. Pentru mine. Scorțișoară? Mda. Mere coapte? Prea puțin. Cozonaci? Yum! Însă mirosul ĂLA de Crăciun e de brad. Bucuria de Crăciun miroase a brad, nu a plastic. Însă, în ultimii ani, n-au mai prea mirosit brazii naturali. Pur și simplu, ciuciu miros, ați pățit? Nici la noi, nici pe unde-am mai colindat. Plasticul nu miroase și nici nu te amăgește că ar putea. Măcar știi ce cumperi, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Nu curg acele din el, nu se lasă crengile de la globuri și mai e și bogat ca-n filme. Dar poluează planeta, pentru că… plastic. Și te gândești așa: o pădure se reface în 10 ani, plasticul ăla dispare de pe planetă în vreo sută de mii. Deci, despre ce vorbim?

Continuare

Pian, nu.
Nici tenis.
Cursuri de dans, poate mai târziu.
Desen, aștept să-și dorească.
Canto, nu cred că-i talentat. 
Actorie, asta face deja cu plușurile de acasă.
Limba engleză, noi n-avem nici măcar televizor.
Robotică – se pune dacă îi plac butoanele la telefon?

Are 3 ani și 9 luni. Nu știe să scrie, nici să citească. Nici nu are nevoie. Se joacă însă cum noi am uitat.

Continuare