Categoria: leapşa (Pagina 1 din 7)

De ce sunt o mamă imperfectă – spovedanie video

Cu ceva timp în urmă, am primit o provocare sub formă de leapșă pe facebook pentru a povesti într-un video filmat imperfect de ce sunt eu o mamă imperfectă. Am zâmbit, fiindcă am știut exact care e primul lucru pentru care mă simt cu musca pe căciulă. Deși, presimt că lista e abia la început, având în vedere că băiatul meu are abia 9 luni împlinite.

Cui dorește să preia leapșa din cadrul campaniei ”Iubim mamele imperfecte”, inițiată de euparinteghemotoc, o predau bucuroasă. Lăsați-mi doar un comentariu de atenționare să știu pune link. (nu nominalizez eu, fiindcă m-am lăsat de acest sport prin 2009. La această leapșă particip din prietenie și fiindcă îmi place moaca mea speriată de emoții la începutul acestui clip)

Continuare

Lucruri gratis pe bune

Ştiţi câte lucruri poate aduna un om în doar trei ani şi câţiva metri pătraţi? Când m-am mutat din Bucureşti şi mi-am golit apartamentul, nu am înţeles DE CE uitasem de-a lungul vremii, lecţia pe care am învăţat-o când am plecat din cămin: că degeaba ai MUUULTE chestii, dacă-s dosite prin diverse locuri şi, atunci când îţi trebuie, uiţi că le ai. Dumneavoastră ce faceţi cu lucrurile care vă prisosesc , dar care sunt în stare funcţională încă?

Cum (m-)am folosit eu (de) Lucruri Gratis.ro

(Cunoaşteţi conceptul freecycle.org? E vorba de oameni care îşi donează practic lucrurile celor care ar putea avea mai mare nevoie de ele. Conceptul e foarte util, uneori presupune chiar schimburi. E celebru cazul lui Kyle MacDonald, care atâtea schimburi a făcut, încât a pornit de la o agrafă de birou şi a ajuns să primească o casă. Conceptul e acela de bartering, e puţin diferit, dar tot putem profita de el.) Eu chiar am şi făcut asta, într-o încercare de a începe o afacere cu investiţie minimă. Să zicem c-am profitat, deşi afacerea s-a înecat înainte de-a se chiar naşte.

Iată-mă de data asta, folosind site-ul în scopul de a da, nu de a lua. Şi pentru a răspunde la această leapşă. Vă invit şi pe dumneavoastră să daţi ( mai ales, că nu sunt “ajutoare” care pleacă spre cine-ştie-cine, ci lucrurile ajung precis la cine are nevoie de ele) sau, mai ales, să luaţi. Poate scutiţi bugetul de cadouri de Crăciun, cine ştie! Şi după ce prinzi gustul, începi şi să oferi. Fiindcă şi în asta ai un avantaj, doar nimănui nu-i plac cămările ticsite.

Să vedeţi ce am eu de dat (şi, după ce ajung acasă, la Sibiu, în ianuarie, precis se vor aduna mai multe):

  • Acest joc “Antimonopoly”. E mic, numai bun de luat la o cabană. Păcat că pe aici nu prea mergem la cabane. Că am venit să muncim, nu să ne jucăm. Are bani de hârtie, zaruri şi instrucţiuni. Oferta e aici.

  • Acest lac de unghii, care tocmai lac nu e, ci mai degrabă un “anti-lac”. Orice ojă ţi-ai pune pe unghii, dacă dai pe deasupra cu ăsta, se face mată. E foarte drăguţ pentru fanele culorilor mate. L-am folosit o singură dată. Mă despart de el, fiindcă aici în UK legea zice că dentiştii n-au voie nici măcar cu lac incolor pe unghii, d-apăi cu matifieri, nematifieri sau alte colorăciuni… Oferta e aici.

Vă invit să vă cadorisiţi cu ceva frumos de 1. Decembrie! Şi să preluaţi leapşa, bineînţeles 😉 (Lăsaţi un comentariu şi pun link.)

LATER EDIT: Cristi Manafu zice că îşi doreşte o asemenea leapşă. Deci, Cristi, te aşteptăm înapoi acasă. De fapt, leapşa te aşteapă! 😉

Şi leapşa mai merge la… Ana! Să vedem cum se potrivesc questioarele cu lucrurile gratis 😉

Despre principii şi alte năravuri

Am primit o leapşă cu chestiuni de principiu, aşa că, să le facem inventarul. Pun steluţă după titlu cu menţiunea că-mi rezerv dreptul de a opera modificări în constitutiţie după bunul eu plac, după mersul trenurilor şi prognoza meteo. Niciodată să nu spui niciodată.

De principiu,

  • nu mint, fiindcă mă încurc şi în picioarele alea scurte ale minciunii. E mult mai simplu să spui adevărul.
  • cred în poveştile cu prinţi şi prinţese. De concret, nici vorbă. Sunt şi eu un copil, dar unul cu capul pe umeri.
  • nu beau decât apă plată, dar cred că în curând va veni vremea unei schimbări. Odată şi-odată tot va trebui să mă maturizez şi eu.
  • nu-mi plac copiii. Excepţiile sunt doar ălea isteţe, tăcute şi frumoase la privit. Ştiu eu una cu părul creţ, dar acolo e vorba de nepotism, la propriu.
  • îmi place viaţa mea, dar uneori mai iau câte o pauză de la asta. Cum mi se întâmplă momentan.
  • cred că oamenii e bine să se căsătorească, dar e bine să fie la persoana a 3-a, plural. Alte conjugări, în fericite circumstanţe.
  • ştiu că nimic nu e veşnic şi, cu toate astea, mă încăpăţânez să arăt că se poate
  • nu merg în ritm, direcţie şi pas cu turma. Să ştiţi că îţi cresc muşchi atunci când treci prin furtuni.
  • şi ultimul care îmi vine în minte e work in progress, principiu în construcţie: ce nu te-omoară te-ntăreşte.

Oricum, atâta vreme cât merge şi altfel…! 😉 Şi dumneavoastră?

 

 

O leapşă de weekend cu filme

Pentru o blondă care are dificultăţi cu a memora nume de filme şi de oameni, e un exerciţiu bun: să nominalizez 5 filme care mi-au plăcut cel mai mult. Dacă e musai să fie de firmă sau nu, de Oscar, adică, nu (vreau să) mă prind. Niciodată n-am ţinut la etichete. Nu ştiu dacă ordinea are vreo semnificaţie, le zic aşa cum mi le amintesc.

Continuare

Poveste de mărţişor

Eram în clasa a noua şi proaspăt despărţiţi. După un revelion cu declaraţii de dragoste şi versuri cântate, el a descoperit o comoară mai puţin ascunsă decât a mea. La o fată mai mare, mai brunetă şi mai disponibilă. Iar pe mine m-a lăsat să le măsor fiecare îmbrăţişare şi întâlnire după tocul uşii clasei noastre. De parcă ăla ar fi fost singurul loc de pupat din lume. Sau din liceul nostru, cel puţin. Pe fata cu pricina nici în sfânta zi de astăzi nu o pot vedea la faţă, fără să mi-o imaginezi rasă-n cap, aruncată la şobolani, fantezii din astea cu reminiscenţe sincere. Cu toate că mi s-a spus că e şi ea un om normal…

Cert e că şi acum îl văd cum a venit la mine cu un mărţişor galben. Era un smileyface, care zâmbea în toată puterea galbenului. Şi mi-a zis aşa: “Mărţişorul ăsta nu-nseamnă nimic.”

Ştiam. Că eu în clasa a noua aveam principii şi nervi pe tocul de la uşă. Dar aveam şi dreptul la momentul ăla, acolo, să mă bucur măcar puţin. De un mărţişor galben, care deja-mi râdea parcă în ciudă. La el oricum nu m-aş fi întors, deci teama sa de hărţuieli adolescentine nu era deloc fondată. Eu eram îndrăgostită, nu proastă.

Dar de mărţişor m-aş fi bucurat. Măcar până la următoarea pauză.

———————–

Precis nu e cea mai de soi poveste, dar e prima care mi-a venit în cap când am citit despre leapşa pe care mi-a dat-o Dragoş. Zice să spun o poveste de mărţişor. Aveţi şi dumneavoastră? (Nina a onorat leapşa cu o povestioară drăguţă)

Într-o pereche de papuci

Smaranda mă provoacă să găsesc o singură poză care să reprezinte anul 2010 pentru mine. Îmi place jocul ăsta, că e foarte greu. A fost un an în care s-au întâmplat multe. Multe de tot. S-au legat nişte lucruri în viaţa mea, ca în anul 3, când lucrurile începeau să capete sens pe la şcoală. Că, în primul, nu înţelegeam nimic. 😛

Continuare

Pagina 1 din 7

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 48 queries in 0.203 s