Ieri am ajuns acasă și ne-am găsit locul de parcare ocupat de cineva, din nou, fără număr de telefon în geam. Deși locul de parcare este foarte bine marcat de primărie, cu vopsea vizibilă pe asfalt, plus de o plăcuță cu numărul contractului și al mașinii.
Pentru a scăpa mai ușor de îngheț, atunci când conduci o mașină. Plus importanța amănuntelor. După fapte reale.
Acesta era mesajul pe care îl postam în acea sâmbătă dimineața, când toată România a participat la curățenia generală cu ocazia Let’s Do It, Romania. Nu am putut merge pe plantație, dar am prestat cu responsabilitate la mine în cartier.
Urăsc generalizările, dar aproape și mai tare urăsc felul în care niște oameni se poartă cu alți oameni care nu le-au făcut nimic. Ba mai mult, cu niște oameni care sunt clienții primilor oameni sau care ar putea fi. Să vă povestesc. Acest articol a fost mai întâi o întâmplare, pe care n-am băgat-o în seamă, dar, pe măsură ce experiențele mele deplasatoare prin București s-au înmulțit, pe atât s-au scris singure aceste rânduri.
Luni, ora 10 dimineața. Broscuțul ne da trezirea pe limba lui. Ne uităm la ceas și decidem că, dacă tot nu ne-am trezit să plecăm la 8 dimineața ca să evităm aglomerația, ne relaxăm, mâncăm de amiaz și mai bine mai stăm acasă decât în mașină.
Doamnelor și domnilor, o scurtă intervenție: E weekend-ul cu Sfânta Maria, va fi buluceală mare pe cărările patriei. Să ne păstrăm calmul, zic.
