Categoria: din Regatul Majestăţii Sale (Pagina 1 din 12)

O Cravată cum nu mai e alta în țară

Primul lucru pe care l-am făcut după ce am intrat în casă a fost să bag fierul în priză. Apoi m-am spălat pe mâini, ca să îi las timp să se încingă. O cămașă albă și destul de mototolită a aterizat în fața mea direct de pe umeraș. Fir-ar să fie, degeaba am ajutor la curățenie dacă există cămăși la noi în casă care arată așa! Și luate din dulap!

Continuare

Care-s concluziile după primul an în România. Astăzi tragem linie.

© My Picture – www.mypicture.ro

Fix anul trecut pe vremea asta, luam avionul de pe aeroportul din Manchester, după un drum cu multe peripeții și aterizam pe cel din Sibiu. Unde ne așteptau cu flori și multe emoții trei bunici nedormiți de nerăbdare. Aveau să își cunoască primul nepot.

Să vedeți cum a fost.

Continuare

Din Anglia: faze de te doare mintea

nu-e-limba-chineza

Vin dintr-o societate în care am trăit și muncit câțiva ani, unde toată lumea avea un drept la părere validă și, cu cât erai mai sus ierarhic, cu atât contai mai puțin. Cunoașteți fenomenul de discriminare pozitivă? Cu cât erai mai idiot, cu atât mai tare trebuia să ți se audă glasul, ca să ne facă pe noi ăia mai isteții să ne simțim că oferim șanse egale tuturor cretinilor. Care era rezultatul? De multe ori, un haos punctual, extrem de multă gălăgie și multă multă muncă auxiliară pentru a alinia planetele-n sistem.

Continuare

Revenirea în România: avantajele continuă

shutterstock_176305274

Redeschid lista cu bucurii pe care le avem aici în țară, că tot am fost invitată să le caut și să le enumăr. Mi-am pus ochelarii, le-am identificat, poftiți de vă serviți:

Continuare

Semne de civilizație, pe care mi-aș dori să le avem și noi

-un articol cu poze adunate din ultima excursie în Anglia-

Rampe de acces (aici eram într-o instituție):

rampa (2)

Continuare

 Constante și schimbări, o paralelă între două lumi

casa noastra

Când am intrat prima oară în toaleta din Manchester, m-a lovit acel miros. Era mirosul Occidentului.
Când am auzit prima dată pe cineva vorbind engleză ca Regina, mi s-a făcut inima mică. Era adesea mică de dorul de România.

Și mi-am mai amintit de cum era ziua mea câteodată și oamenii îmi urau cele bune, dar fără să mă simt iubită, sărbătorită. Fără să le simt bucuria pentru mine și ziua mea. Știți sentimentul ăla? Nimeni niciodată nu ar trebui să se simtă așa de ziua lui.

Continuare

Pagina 1 din 12

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 59 queries in 0.145 s