Categoria: din Regatul Majestăţii Sale (Pagina 1 din 12)

Din Anglia: faze de te doare mintea

nu-e-limba-chineza

Vin dintr-o societate în care am trăit și muncit câțiva ani, unde toată lumea avea un drept la părere validă și, cu cât erai mai sus ierarhic, cu atât contai mai puțin. Cunoașteți fenomenul de discriminare pozitivă? Cu cât erai mai idiot, cu atât mai tare trebuia să ți se audă glasul, ca să ne facă pe noi ăia mai isteții să ne simțim că oferim șanse egale tuturor cretinilor. Care era rezultatul? De multe ori, un haos punctual, extrem de multă gălăgie și multă multă muncă auxiliară pentru a alinia planetele-n sistem.

Continuare

Revenirea în România: avantajele continuă

shutterstock_176305274

Redeschid lista cu bucurii pe care le avem aici în țară, că tot am fost invitată să le caut și să le enumăr. Mi-am pus ochelarii, le-am identificat, poftiți de vă serviți:

Continuare

Semne de civilizație, pe care mi-aș dori să le avem și noi

-un articol cu poze adunate din ultima excursie în Anglia-

Rampe de acces (aici eram într-o instituție):

rampa (2)

Continuare

 Constante și schimbări, o paralelă între două lumi

casa noastra

Când am intrat prima oară în toaleta din Manchester, m-a lovit acel miros. Era mirosul Occidentului.
Când am auzit prima dată pe cineva vorbind engleză ca Regina, mi s-a făcut inima mică. Era adesea mică de dorul de România.

Și mi-am mai amintit de cum era ziua mea câteodată și oamenii îmi urau cele bune, dar fără să mă simt iubită, sărbătorită. Fără să le simt bucuria pentru mine și ziua mea. Știți sentimentul ăla? Nimeni niciodată nu ar trebui să se simtă așa de ziua lui.

Continuare

Despre Brexit, de la fața locului

brexit

Ce e adevărat și cât s-a exagerat, plus care e temperatura la fața locului, a aflat pentru dumneavoastră reporterul nostru special la Sheffield, blonda de serviciu.

Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu: suntem în Anglia. Unde am locuit câțiva ani (eu 5, el 7 și jumătate), după care ne-am repatriat în România (am scris despre asta aici). Ne-am văzut cu câțiva dintre prietenii ăia mulți ai noștri (deși 3 perechi dintre ei sunt, ghiciți unde, în concediu: fix în România!). Și normal că prima întrebare e ce ne facem cu Brexitul ăsta. Începe al treilea Război Mondial?

Continuare

Colega mea de cezariană şi al ei kinder cu surprize

shutterstock_212254780

O să povestesc într-o zi viitoare şi despre cum am născut, doar că la mine nu a fost tocmai cu poezie şi extaz, aşa că nu mă trage inima în mod deosebit. Însă, mă gândeam că am uitat să vă povestesc de colega de salon, sau cum să-i zic, din maternitate.

După ce-am ieşit din sală, m-au dus în ceea ce se numeşte “recovery room”, unde am stat din dimineaţa operaţiei până seara, când m-au transferat în salon. Mă rog. Şi, cum eram eu chiaună, nedormită şi ultra-mega-sfârşită, nemâncată, nebăută, în tot acest recovery room era imposibil să te odihneşti (le-am lăsat un review să le ajungă, patient satisfaction my ass, scuzaţi-mi franceza!), îmi dau seama că nu sunt singură. O voce bărbată, înfiptă şi excitată era în teleconferinţă. Ei, normal că vorbea tare şi cu elan, doar tocmai ce i se născuse copilul (aşa mi-ar fi plăcut să fiu şi eu de tonică, doar că abia miorlăiam două cuvinte.) Şi zicea aşa, (bag traducerea, să înţeleagă toată lumea):

Continuare

Pagina 1 din 12

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 52 queries in 0.178 s