Categoria: Olimpiadele Comuncării sau de unde a sărit iepurele (Pagina 1 din 2)

S-a schimbat calendarul Olimpiadelor

Ieri am descoperit modificarea, da’ cică e de câteva zile.

Calendarul iniţial era doar unul provizoriu, el fiind definitivat cu schimbări majore. Adică, preselecţiile se mută în vacanţa studenţilor, imediat după Paşti, iar şedinţa de briefing şi primul tutoriat la sfârşitul lui aprilie. Şi să nu uităm de prezentările finale, din 18-19 mai. Astea sunt datele acelea, la care e obligatorie prezenţa fizică a tuturor membrilor echipei.

Să nu ziceţi că nu v-am zis. Ca să vă planificaţi viitorul în funcţie de priorităţi. Şi să nu vă pară rău de alegerile făcute 😉

Încep Olimpiadele Comunicării!

Până în 16 aprilie e verde pentru înscrieri. Eu am participat anul trecut într-o formulă de care îmi este deja demult dor: 4 rockeri şi-o blondă. Ne-am găsit nume, ne-am spart creierii, ne-am certat şi “râs” în repetate rânduri…ca, în final, să ne facem de râs. Dar nu medaliile-au contat, ci celelalte premii. Şi, credeţi-mă, au fost considerabile.

Despre Olimpiade:

  • mai tehnic aşa: vă trebuie o echipă de 5 persoane (nici mai mult , nici mai puţin) care să fie integral prezentă la interviul de preselecţie, la briefing şi prezentările din final. Altfel e descalificată.
  • în rest, mergeţi pentru fun, nu trageţi cu dinţii pentru altceva, gen joburi şi impresii artistice. Şi totul va fi bine 😉 când vine de la sine.
  • medalia nu e garantată, însă sunt altele care vin la pachet: eu mi-am făcut o grămadă de prieteni, cu unii încă ţin legătura 😉 .
  • Olimpiadele mi-au schimbat viaţa? Cu siguranţă, într-un fel foarte indirect, dar precis al naibii. M-am îndrăgostit de Bucureşti. A fost prima dată când am întâlnit dincolo de trafic, praf şi piţipoance, creierele acestui oraş. Şi, de atunci, ţinem legătura.
  • Nu ascultaţi de cei care critică evenimentul. Se poate să aibă dreptatea lor. Însă Olimpiadele sunt frumoase dacă ştii cum să te uiţi la ele.

Poate ne vedem pe-acolo :=)

Dar, hai mai bine, despre Olimpiade să vorbim

Despre povestea al cărei final îl vom afla vineri. Şi ştiţi ceva? M-aş duce liniştită acasă şi fără el. Pentru că ştiu cât de tare mă întristează finalurile pe mine. Doar cheful nu l-aş rata 🙂 Şi pentru că aş putea continua să cred că încă mai urmează ceva…

Azi stăteam cu băieţii la masă, după prezentări. Şi treceam în revistă, de fapt, în capul meu blond, toate câte le iau de la Olimpiade. Şi dincolo de dimensiunea “ştiinţifică” a evenimentului, pentru mine a fost o joacă. Ce m-a costat stagii pierdute la şcoală şi un stand-by prelungit al vieţii din Cluj.

Iar cea mai interesantă parte a întregii experienţe a fost să ma observ pe mine însămi în raport cu toată lumea asta nouă, pe cealaltă lăsând-o într-un sertar la păstrare. Şi tare mi-e teamă că s-a murat între timp!

Mă pliez periculos de bine pe situaţie, dar şi când începe să nu mai îmi placă, reacţionez cu o violenţă agresivă. Pentru că sunt obişnuită să fac ce îmi place. Şi pentru că nu sunt obişnuită ştiu ce îmi place.

Prima ţine de educaţie, a doua ţine de mine.

Live blogging from CCS

Simfonie de idei -prima parte

GREENHORNS în acţiune-

Sau “Aventuri în Casa…de Cultură”, unde ne-am făcut cuib.

În imaginea asta eram mai tineri cu o zi, tone de cafea şi litri de Cola. Şi cutii de tutun, într-un caz izolat. Şi mult, mult mai odihniţi 😀

p.s. Gheghe era cocoţat, pe undeva. El face poza.

Simfonie de idei -a doua parte
Picture this: 5 oameni într-o sală cu mese şi scaune. Un calculator “fix” şi 2 laptopuri. Ca să intrăm pe mess să facem conferinţă :p
Glumesc.
Aici mâncăm, aici bem, aici facem siesta. Vedem filme şi spunem bancuri. Ne burzuluim din când în când, mâine urmează să ne luăm de păr. Şi.. o oooo…să fiu prima, dacă nu mă opresc ACUUUM din postat… :p
UPDATE: asta este schiţa de acum câteva minute de la Casa de Cultură a Studenţilor, unde până şi clujenii mei au domiciliu flotant până sâmbătă. Între timp, am ajuns pe marginea patului colorat, de cămin, cu laptopu’ pe genunchi în poziţia clasică. Apăs “PUBLICARE POSTARE” şi ţâşnesc sub duş. First things, first.
În ultimele 48 de ore, am dormit nici 9. Încep să pierd din coerenţă, dar nu din agilitate 😉 Prietenii ştiu de ce. Şi juriul observă.
Bună, numele meu e Miruna 😀 Şi ştiu… Îmi place prea mult!

Va rog, raspundeti!


[ Mai intai imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, m-am obisnuit chiar bine cu ele, dar calculatorul meu s-a saturat probabil si e intr-un repaus de caciulitze si punctulete grafice. Asteptam si ne dorim o insanatosire grabnica.]

In cadrul Olimpiadelor Comunicarii, dincolo de faptul ca ne jucam de-a advertiserii -ca sa fiu si eu in trend- , putem participa si la concursul de bloguri. Inca nu m-am hotarat daca e intelept sa ma inscriu. Motivele sunt obiective. Femeile au gura prea mare si blondele, degetele prea ascutite.
Am scris un post mai incisiv decat limita linguselii si au sarit oamenii la beregata. Unii taman din juriu, ca nu mi-am putut gasi si eu pe altii de care sa ma iau. [Aici gasiti postul] Iar, din punctul meu blond de vedere, tastatul e “de amoru’ artei”. In cel mai non-ironic sens al expresiei. E pentru sufletul meu si a celor care ma tolereaza pe monitoarele lor. Stiu ca, uneori, va beti cafeaua de dimineata cu mine.
Si nu e deloc pentru competitie. S-a nascut inainte de a sti eu ce inseamna Razvan Matasel sau Cristi Manafu. Si va muri mult dupa incheierea Olimpiadelor. Care editie, nu stiu :p

Oricum, de curiozitate am aruncat un ochi peste formularul de inscriere, sa vad si eu cu ce se mananca. Si am dat peste categoria “funny”.
Si ma gandeam… oare sunt si funny uneori? Sau ma rezum la patetism si crititca. Si semnez “printesa mofturoasa”. [aikisan are o filozofie din acelasi camp lexical]

Si daca sunt macar o data pe luna haioasa,
ce ati trece la categoria “cel mai comic articol”?

Sincer. Vorbesc serios.

p.s. Merci fain. Nu numai pentru raspunsul la intrebarea asta, ci si pentru cei 1000 si ceva de vizitatori pe profil. De fapt, nu inseamna nimic. Dar pentru mine conteaza. 😀

A doua zi de conferinţe

Mi-a plăcut mult. Am interacţionat, am observat şi am analizat.
Am văzut exemple. Iar puterea lor e mare.

Am băut nes, dar am ratat sărăţelele 🙁 . Mi-a plăcut Adriana Săftoiu. Mult de tot.
În politică nu mă bag, dar printr-o excepţie, am pus o întrebare. Ca să mă bag şi eu în seamă. :p
Iar nu ceea ce mi s-a răspuns (sau NU mi s-a răspuns), ci modul în care s-a întâmplat asta mi se pare relevant.
Alte nume implicate în discuţii: Bogdan Olteanu, Victor Ponta.
Dar mai multe, pe www.greenhorns.wordpress.com.
Mi-am făcut flotant acolo. Măcar o vreme.
(dar nu îmi place şi nici nu mă descurc să postez şi imagini.grrrrrrr)

Pagina 1 din 2

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 46 queries in 0.136 s