Sunt în bucătărie, despachetez. Întâi scot totul din gențile frigorifice (care, da, sunt mai multe, că așa e mama mea, ca orice mamă care te întreabă ”ce-ai mâncat” și vrea să știe răspunsul în avans), apoi le așez pe masă ca să sortez. Cutiile mari la bază, cele mici în vârf. Borcanele la borcane, sticle cu supă la congelator. Deschid frigiderul și observ niște resturi alimentare în semidescompunere prin el. Nu că ăsta ar fi vreu fenomen ciudat, este ceva perfect normal. Li se întâmplă tuturor alimentelor lăsate timp îndelungat în orice frigider din lume: se strică. Nu e ceva personal.

Continuare

Știți zilele alea când pui de-o ciorbă și scoți niște legume de curățat, bagi rufele în mașina de spălat, dar te apuci să faci și ordine-n dulap? Există o logică în ordinea asta, pe care orice femeie o înțelege mai bine decât orice bărbat:

Continuare

La coadă la alimentară, nu prea era lume, așa că ajung să plătesc rapid.
Surprind mijlocul discuției între băiatul de la casă și alt tip, îmbrăcat mai important, cu o cască din aia în urechi. Tot angajat, dar ceva mai mult decât un simplu casier. Vorbeau despre referendum, evident. De fapt, despre gay.

Continuare

Aș da trei slujbe la biserică și de pomană vreo cinci porci, că poate i-o trece bietului, că nu știe ce zice. Sau poate o mamă de bătaie, să fim mai eficienți. Ce tot atâta iubire necondiționată. Eu l-am făcut, eu îi spun cu cine să se f*tă. Pentru că orice părinte are acest drept.

Continuare

De nervi și mâncărimi, mă apucă și versurile astea geniale cu berze și țânțari. Ce voiam să zic, și pe voi vă mănâncă, da? 

Continuare

Tot din cartea Aventurile noastre în căutare de casă în București, s-au întâmplat următoarele. 

Continuare