Ați observat că trăim fiecare zi ca și când abia așteptăm să se termine? Ca și când abia așteptăm să culcăm copilul, să punem vasele la spălat, să terminăm serialul, să ajungem la ultima pagină din roman. Parcă abia așteptăm să vină seara, weekend-ul, de parcă viața ar fi despre final.
Copilul tău se trezește noaptea? Al meu doarme blană de la 2 luni.
Soțul tău nu se implică? Al meu dă cu aspiratorul și face de mâncare în același timp!
Ce cură de slăbire ții? Am și eu nevoie, dar de una să mă îngraș.
Nu-s genul de gospodină care face sarmale de Crăciun. Sunt, mai degrabă, genul de gospodină care ar face orice să nu moară de foame, iar primul lucru care-i trece prin cap e să pună mâna pe telefon, să comande ceva de mâncare. O pizza e o alegere care mereu are succes și nu aruncăm nimic.
Cred că e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din lumea civilizată și din toată perioada cât am locuit în UK. Știu, ar fi trebuit să cunosc lucrurile astea mai devreme, dar niciodată era o variantă proastă și ea.
Soțul meu, cu burta plină și somnul făcut, după una dintre multele mese copioase de zilele astea:
-Mai demult mergeam pe jos, domnule. Și-și mângâie părintește burta cu mâna dreaptă. (Nu e vreun burtos, dar chiar și un atletic ca el se resimte după atâta cozonac)
În Anglia nu aveam nici mașina, și după ce aveam, nu o folosea el 🙂 că eu aveam un motiv obiectiv: naveta.
După cel de-al doilea interviu la revista ELLE, eram în vacanța de Paști la SIbiu și prietenul meu cel mai bun, student la stomatologie și el, m-a rugat să îi pun câteva plombe.
