Nu există zi să ies în parc, să nu simt că aș putea scrie de-acolo un blog întreg ori cel puțin un celebru roman. Să vedeți.
Categoria: flori cu mâner (Pagina 1 din 25)
Prima regulă: cu familia și prietenii ăia buni ne sunăm, urăm și gratulăm cât mai aproape de doișpe noaptea în prima zi dintre ani, atunci când să prinzi semnal pe GSM e prima victorie absolută în lupta contra sistemului. I-am învins, am prins linie, am vorbit 30 de secunde întregi! Cred că noi, ăștia tineri, simțim așa o reminiscență a perioadei pretelefonie mobilă, când oamenii erau foarte deconectați (că nu aveau whatsapp, erau cam obligați să vorbească doar cu persoanele din apropierea fizică și geografică). Și simțim această dorință în străfundul sufletului nostru să facem, să dregem, să sunăm, să felicităm acum, acum, de zici că arde!
Înțeleg de ce lumea se întristează brusc de sărbători, de ce rata sinuciderilor e cea mai mare în această perioadă de veselie și clopoței. Tu, ca om adânc întristat în profunzimile tale, te simți și mai nenorocit de bucuria celor din jur, parcă te doare fiecare beculeț care arde, ca într-un contrast puternic cu tot ceea ce a murit pe dinăuntrul tău.
1. Presiunea, deadline-ul, oboseala. Unii n-au cumpărat cadouri pentru toată lumea, alții le-au cumpărat pe cele greșite, n-aveți timp să le împachetați, vine Crăciunul și nu vă găsește acasă, că voi sunteți în piață, colindați cei mai frumoși cartofi pe care nu i-a vrut nimeni altcineva. Intrați în Ajun dușați pe fugă, cu doar o mână de unghii făcute, nu găsiți prelungitorul ăla scurt, bradul parcă nu stă drept în casă, e un fiasco de nici moșului nu-i mai vine să se arate, tot ce le vine tuturor e să plece…cu sorcova vesela, metaforic vorbind. E greu, nimeni n-a zis că sărbătorile-s ușoare.
Că frunzele vor îngălbeni la fel de frumos, că primăvara are să mai vie, că o să mâncăm multe găluște cu prune, zacuscă proaspătă și cozonac gros. Simt așa cum mă inspiră tot frigul ăsta care te păcălește că vine, ca prietena mea care mereu întârzie când ne întâlnim.
Știu că n-are noimă ce vă spun acuma, dar, poate aveați nevoie să o auziți de la un prieten bun. Unul care n-a fumat nici un fel de buruiană înainte. Se îndreaptă lucrurile, o să vină și ziua aceea. Când copiii vor fi mari și o să ne fie dor de bebelușeala lor, când noaptea va fi noapte și amorul amor, când dușurile vor fi nenumărate și neîntrerupte de șoapte ca ”mami, DESCHIDE, că mor!” Or să vină și dimineți mai odihnite, cafele băute șezând, o să vină și ziua când soțul va ști fără vorbe care-i cea mai mare nevoie a ta pe pământ.
N-am început să dorm mai mult și nici mai bine, doar să mănânc ce am mai apucat, dar simt așa un spirit cu multe bucurii și pahare pline. Habar n-am ce mi s-a-ntâmplat.
Hai, noroc, poate ajunge ceva și pe la tine. 😉
Vorbește mai mult decât ascultă.
Când își susține punctul de vedere, o face doar pentru a dovedi că el are întotdeauna dreptate.
Niciodată nu cere ajutor, fiindcă e o rușine.
