Eu: -I de la Ioani. Pe cine cheamă așa?
El: – (Pe) Tu dor.
-Și pe mai cine?
-Ta ta.
Categoria: Broscuțul (Pagina 1 din 3)
În cort.
(Adică, eram toți trei sub plapumă, nu întrebați. Da, pe căldurile astea. V-am zis să nu întrebați.)
Tudor (2 ani 2 luni) are un nou cuvânt preferat: Anglia. Cam de săptămâna trecută.
Pronunță destul de corect și îi place atât de mult, încât orice îl întrebi, de cele mai multe ori răspunde așa:
Luna, Tudor și cu mama lui au o relație specială de iubire. Prima dată, ne-am ținut de mână și ne-am uitat la cer pe când el avea abia un an și jumătate și a fost un moment maximum de emoționant. Apoi, la câteva luni bune distanță, când stăteam în pat, m-a luat singur de mână și mi-a arătat el luna de pe cer. M-am topit de drag și atunci, desigur, fără să știu că povestea cu luna abia începe, de fapt.
Weekend-ul ăsta.
Ne uitam pe geam, el cu picioarele pe pervaz, eu îi număram cârlionții de la spate.
La un moment dat, absolut din senin, își lasă tot corpul pe mine și își lipește obrazul pufos de al meu. La care, eu, un pic topită:
Știam că va fi memorabil într-un fel sau altul. Prima lui întâlnire cu una dintre bucuriile vieții, așa cum este ciocolata pentru mine. Convingerea asta se împletea puțin cu o curiozitate firească: Oare cum a ieșit acest băiat adorabil dintr-o mâncătoare disperată de ciocolată, ca mine, și un consumator de la distanță, ca bărbatu-meu? Să vedeți.
