Am multe concluzii după această pandemie petrecută la Sibiu. Una dintre cele mai importante e legată de cât de prost mâncăm la București. Ca să vă explic. Dacă avem garnitură la friptură, socotim două feluri la prânz. În pandemie, la bunici, masa a fost servită zilnic de zicea-i că-i de Paști.
Când se trezește dimineața, mai întâi se duce să-l vadă pe fratele lui. Când plânge, mă strigă să vin să-l liniștesc. Când își mănâncă mânuțele, e primul care mă cheamă să-i dau bebelușului sân. E multă grijă și e multă iubire la noi în casă acum.
M-am straduit sa nu fiu mama “Nu-Sari-In-Balta”, ci mama “Ocoleste Balta”, daca intelegeti ce vreau sa spun. Am citit si am constata pe proprie piele ca sunt mai eficiente afirmatiile decat negatiile, ca oamenii si, mai ales, copiii il accepta mai usor pe DA decat pe NU. In acest spirit imi cresc si baietii.
Tudor (4 ani):
A fost întrebarea serii, la noi. Eram în cameră cei doi băieți ai mei (4 ani si 6 luni) și bunica lor.
Când copilul cere un pahar cu lapte rece, desi lui ii place cald, doar fiindca taica-sau il bea asa.
