Noi n-am fost genul de părinți care să facă tort cu lumânare când copilul a împlinit o lună, două luni, cinci luni și jumătate. Habar nu am de ce. Avem niște prieteni care-și sărbătoresc în fiecare an ziua în care s-au cunoscut, de 12 ani încoace. Ca să nu credeți că-s împreună de două săptămâni. Așa-s ei, spun că e păcat să nu marcăm momentele frumoase. Și, pentru că fix la nunta noastră, era ziua lor de 8 ani, la miezul nopții au primit tort cu lumânare și dedicație muzicală.

Am plâns de bucurie și mi-am dat seama că au dreptate.

Continuare

El și taică-său, duminică seara, trecut de ora de culcare. Se întorceau de la alimentară, cu pâine, lapte și unt pentru a doua zi dimineață.

Continuare

Când se trezește din somnul de prânz și mă strigă pe nume: maaaaami.

Continuare

– Tudor, câți ani ai?

Tudor: 

– Două.

Eu: -I de la Ioani. Pe cine cheamă așa?
El: – (Pe) Tu dor.

-Și pe mai cine?
-Ta ta.

Continuare

În cort.

(Adică, eram toți trei sub plapumă, nu întrebați. Da, pe căldurile astea. V-am zis să nu întrebați.)

Continuare