Una faina de acum un ceas. Tudor e acasa pentru a doua zi, nu a mers la gradinita. De doua zile sunt la domiciliu si eu, nici nu am iesit din casa. Nu-i nimic, sa fie copilul bine, ca pe restul le rezolvam.
Categoria: Broscuțul (Pagina 1 din 15)
Domnul ăsta mic din poză e al doilea băiat al meu. Doi ani și jumătate. Aseară la locul de joacă, frate-său (6 ani) îl invită pe această plasă de copii mari. Care plasă nu e o idee bună când e mult peste limita de vârstă pe care o ai. Nici când e mult sub vârsta care-i scrie maică-tii în buletin. Plasă care se bălăngăne din toate încheieturile când calcă pe ea alt copil. Nu sunt foarte sigură care frate avea mai mare nevoie de celălalt, dar în sfârșit. Ăsta mare îl suie pe ăsta mic, se descurcă ei. Eu mă uit.
De la o vreme, Tudor mă tot bâzâia, că de ce nu i se mișcă vreun dinte și lui. Că tuturor de la grădiniță li se mișcă dinți. Unora le-au și căzut deja.
Soc si groaza, prieteni. Astazi, de dimineata, ma trezesc, nu stiu cat e ceasul. Copiii nu sunt langa mine. Barbatul sforaie inca.
Și, cum e viața cu doi copii? Se iubesc frații? Se joacă împreună? întreabă lumea din dorința de a primi certitudini și garanții. Speranțe. Sau asigurări că și la alții e dezastru.
Tudor e foarte independent, in sensul ca se imbraca si dezbraca singur, isi alege hainele, e autonom, nu prea mai avem treaba cu partea asta.
