Se dă acest Pinochio, parte importantă din rutina noastră. Îl folosim la spălatul pe dinți.
Categoria: Broscuțul (Pagina 1 din 5)
Prima dată când am mâncat salam de Sibiu a fost la prietena mea cea mai bună. Mama ei făcea o pâine cu unt și cu salam fabuloasă. Prima dată când am mâncat mămăligă cu brânză a fost într-un restaurant românesc din New York. Americanii ăștia! Fiul meu zice despre orice mâncare bună că-i făcută de bunica lui. Până zilele trecute, când am fost în vizită la mătușa mea (și a lui), iar copilul, chiar dacă era mâncat de acasă, a ras încă un prânz, de și eu mă întrebam dacă îl pun la munci grele sau dacă am visat doar că a mâncat deja. Da, în aceeași zi, cu vreo oră înainte.
-Tudor, e gata masa.
-Duda tutu.
Era în pijama, pe covor, împingea o mașinuță și cânta ”ninonino” pe ritm de sirene, după care ”bipbip” pe ritm de ”atenție, dau cu spatele”.
La tradiționala cafea în oraș, de duminică, găsim, în loc de o masă, două. Una mica îmbrățișată de una mare, ca-n pozele cu maimuțe simpatice și puii lor mici.
Ceva la care ardelenii or să râdă un pic mai bine decât moldovenii. Azi am mâncat clătite, el a zis cuvântul, mie mi-a plăcut atât de mult, încât îl tot băteam la cap să repete: heciumpeci.
