Băiatul meu cel mare împlinește astăzi 3 ani și jumătate. Și fiecare zi cu el mi se pare o binecuvântare.
Când e moale, seara, la culcare.
Când vine la mine doar să-l țin puțin în brațe.
Categoria: Broscuțul (Pagina 1 din 7)
Aseară, înainte de culcare. Nu știu cine a adus vorba, că ea tot vine în ultima vreme. Cum o să încăpem toți patru în pat. Încep eu:
-Tati, la locul lui, eu la al meu, bebe aici, tu în pătuț.
-Nuuuu, mami, bebe acouo (și arată între mine și soț). Lângă mami e locu’ meu!
Poate credeați că doar mamă-sa are un bebeluș în burtă. Nici vorbă. Și Tudor are unul. Îl simte cum mișcă, îl aude cum vorbește, uneori cere de mâncare, alteori e sătul de mâncare și are poftă de-un orez cu lapte.
Probabil ați citit titlul și v-ați simțit înjurați? Întreb, nu presupun. Sau ați crezut că mi-a spart cineva blogul și a postat în locul meu? Că m-am apucat de băut, ziceți drept.
Într-o dimineață ca oricare altă dimineață, eu am mâncat niște ouă, el a mâncat niște paste (cred că am făcut un copil care ar putea funcționa exclusiv cu paste, nici apă nu ar bea). Ne-am făcut declarații ca-n filme, eu i-am spus cât e de minunat și cât de mult îl iubesc, el mi-a spus să nu-i mănânc toate pastele. La un moment dat, a început să bage și niste pâine pe lângă paste, pe principiul că de ce nu.
