Categoria: din textele mele mai vechi (Pagina 1 din 3)

Să susținem (dis)confortul fumătorilor – da sau nu

De când nu mai locuiesc în România și contactul meu cu fumul de țigară e spre zero, întotdeauna primul recontact îmi provoacă o greață de la stomac, de zici că eu am inventat apa caldă ori că m-a făcut mama în Occident, exact ca ăia care nu mai știu românește după 2 săptămâni de cules căpșuni în Spania. Adică, am crescut cu fum de țigară, că ai mei amândoi pipau ca turcii când eram mică și niciodată nu mă dernaja. În fine, acum chiar mi se face rău. Voiam să împărtășesc bucuria de a locui într-o țară care nu mai permite fumătorilor să-și exercite viciul nici afară, oriunde. Sunt locuri special amenajate, iar regula celor 3 pereți se aplică nu doar teoretic, ci și practic. Adică, dacă ai 3 pereți în jurul tău, deși ești pe terasă, nu ai voie să fumezi. Iar cel mai grozav știți ce este? Că LUMEA respectă regula asta! Și da, e un fel în care te simți respectat ca nefumător nevinovat.

În avion. După ce-am decolat, după ce s-a zis la microfon de enșpe mii de ori și-n tot atâtea limbi, de către stewardesa șefă și de către căpitan, că FUMATUL E STRICT INTERZIS la bord și că încălcarea acestei legi se pedepsește penal, ce credeți? Se ridică un moșulică șiontîc-șiontîc, sare peste vreo doi cu țigara și bricheta-n mână. Noroc că-l oprește un membru al echipajului, nene, n-ai voie să fumezi! Bine, omul s-a conformat, nu zic, dar … chiar așa? (În Anglia nu s-a fi întâmplat.)

La hotel. Încă mai există oameni care se miră că nu există (mai) scrumiere în camere. Și că nu se fumează. N-am comentarii. Decât că sper să vină vremea în care nimeni să nu se mai mire, indiferent din ce țară o fi. Și indiferent cât fumează.

Apropo de asta. Discutam mai demult cu cineva venit în vizită din România în Anglia. Tipa fumătoare. Își adusese vreo 10 pachete pentru o săptămână parcă, zicea. N-a fumat nici 3. Fiindcă, în Anglia chiar e complicat să fumezi. În primul rând, nu prea ai unde. În al doilea rând, dacă ieși afară, ori e frig, ori plouă. De cele mai multe ori, amândouă. Și deși eu încă invidiez cumva socializarea aia de la țigară și o am pe Coco Chanel șică și fumătoare în minte, nu cred că e rău că sistemul învinge fumatul.

6a00e39824d7c48833014e60ef12de970c-500wi

Iar, ca fapt divers, în UK sprijinul statutului pentru fumătorii care vor să se lase de fumat e fantastic. Sunt centre specializate, cu psihoterapie, cu grupuri și întâlniri, ba poți primi și plasturii ăia cu nicotină și țigara electronică GRATIS! Eu știu doar fiindcă împart broșuri fiecărui pacient care fumează. De fumat n-am fumat niciodată, deși m-am străduit.

foto

 

Dacă m-ai fi cunoscut când miroseam

De mult nu mi-am mai băgat nasul prin parfumurile din aeroporturi sau de oriunde. Cu mici excepţii, la recomandări foarte fine. De mult nu m-a mai surprins vreo noutate (pe vremea lucrului la ELLE, le ştiam pe toate) ori impresionat vreo aromă din duty free şi de mult n-am mai plecat duhnind a mirosuri amestecate de pe mâna dreaptă şi cea stânga, de pe faţa internă a antebraţului stâng şi drept, de mult n-am mai găsit hârtiuţe parfumate prin buzunarele genţii, de mult timp. Nici acum n-a fost cazul, nu vă imaginaţi altceva. Mi-am luat nasul la purtare, iar acum sunt cu el cam pe sus. Nu m-am promis pe viaţă unor anumite arome, dar mi-am promis să le număr într-o zi pe toaleta mea.

  • De data asta, însă, incursiunea printre rafturile din duty free, având un alt scop,

    Continuare

Supremaţia paietelor pe piaţă

Nu mai suport. Creatorilor de rochii şi făcătorilor de paiete! Pe voi de ce v-au făcut mamele voastre, bre? Pe primii, ca să-i ignoraţi pe ultimii; iar pe ultimii, ca să fiţi ignoraţi de primii. Nu mai există rochie de gală fără paiete pe faţa acestui pământ. Pe buneee??? Cine crede că sclipiciurile cusute pe textilă sunt frumoase – mâna sus!

Continuare

Bărbaţii nu aud, decât dacă le arăţi

Bărbatul nu înţelege când îi spui, iubitule, vreau şi eu câte o buruiană din an în paşte, de la tine. El nu aude nici când îi spui înainte de culcare, iubitule, poate mâine reuşim să cinezi cu mine, nu cu internetul. El nu te aude când îi spui că nu îţi place tricoul lui portocaliu şi-l rogi să nu-l mai poarte!!! Nici când îi explici toate nemulţumirile tale, pe rând, cu liniuţă. Orice vine sub fenomenalul titlu: Te iubesc, pentru el-bărbat- e ca o poveste pe care nu o mai citeşte, că o cunoaşte de mult. O polologhie pe care nu eşti prima să i-o spună şi, în mod cert, nici ultima. Atâta vreme cât e sub jurisdicţia te iubesc-ului, el poate scuipa liniştit seminţe printre dinţi, lăsa buruienile în pieţe şi mângâia cu talent mouse-ul cel multifuncţional.

De asta, bărbatului trebuie să îi arăţi. Că vorbeşti serios chiar şi atunci când îl iubeşti.

Începutul e cea mai bună continuare


Îmi amintesc când mama şi-a prezentat o prietenă în vârstă de vreo şaptezeci şi ceva de ani drept “o tânără de 70şicâţi de ani”. Bine, femeia e senzaţională şi astăzi, fiindcă atributul ăsta nu are legătură cu timpul şi mai ales, cu trecerea lui.
De curând, cineva îmi spunea că e “abia la început”, chiar dacă uitându-mă în urmă, omul are o familie fericită, carieră construită şi ceva ani de experienţă de viaţă. Dar a spus-o cu atâta convingere, încât sunt convinsă că astfel şi-a definit tinereţea.
Ştiţi sentimentul ăla de la 20 de ani, când până şi greşelile îţi sunt permise, tocmai fiindcă mai ai o grămadă de timp să le repari? Asta e senzaţia tinereţii omului de are vă spuneam. Sunt absolut convinsă. De altfel, îmi şi explic, căci ştiu eu însămi ce putere de a entuziasma are orice început şi ce plictiseală cruntă se ascunde în orice care ţine mai mult de 2 săptămâni.
În acelaşi context, mi-am amintit de un fost prieten de-al meu, un băiat pe care l-am iubit mult odată şi căruia i-am scris pe undeva “Şi ăsta  e doar începutul.” Fiindcă aşa mă făcea el să mă simt. Mereu ca la început.

Într-adevăr, începuturile sunt întotdeauna frumoase. Ele îţi dau curaj şi putere să îţi doreşti. Indiferent dacă e vorba de viaţă sau de iubire sau de carieră. De ce să te uiţi înapoi la poveşti deja scrise, când te poţi uita înainte la drumuri care se vor descoperite.
Astăzi vă doresc să vă trăiţi începutul, nu continuarea. Şi poate vă veţi găsi mai fericiţi.

O să mă uiţi,

Dar îţi vei aminti de mine.

O să se-ntîmple-odată chiar şi treaba asta, căci tot ce e frumos ne trece. O să mă uiţi când mergi acasă, o să mă uiţi şi când te-ntorci, o să mă uiţi când o să îţi faci planuri şi-o să mă uiţi şi noaptea-n cele mai frumoase visuri.

O să mă uiţi atunci când o vei lua de mână, atunci când o vei săruta cu foc întâia oară. O să mă uiţi când îţi va fi mireasă şi-atunci când îţi va naşte prunci. Atunci când îţi va face toate de mâncare şi-ţi va da apă ca să bei când te usuci.

Dar din când în când o să-ţi mai aminteşti de mine.

Când o să îţi vezi planurile împlinite şi visele frumoase adormite-n nopţi. Când o s-o strângi la pieptul tău întâia oară şi-apoi când o să-i ceri să fiţi părinţi. Când toate astea vor fi întâmplate    şi-ţi vei fi aşteptând amiazul,        cu păr cărunt,      paharul gol…     Şi-un gând din tinereţe. Frumos. Dar trece!

De asta zic, o să mă uiţi.


P:S. Morala: mai bine sclerozat decât retrospectiv. 😛

Pagina 1 din 3

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 48 queries in 0.147 s