De când nu mai locuiesc în România și contactul meu cu fumul de țigară e spre zero, întotdeauna primul recontact îmi provoacă o greață de la stomac, de zici că eu am inventat apa caldă ori că m-a făcut mama în Occident, exact ca ăia care nu mai știu românește după 2 săptămâni de cules căpșuni în Spania. Adică, am crescut cu fum de țigară, că ai mei amândoi pipau ca turcii când eram mică și niciodată nu mă dernaja. În fine, acum chiar mi se face rău. Voiam să împărtășesc bucuria de a locui într-o țară care nu mai permite fumătorilor să-și exercite viciul nici afară, oriunde. Sunt locuri special amenajate, iar regula celor 3 pereți se aplică nu doar teoretic, ci și practic. Adică, dacă ai 3 pereți în jurul tău, deși ești pe terasă, nu ai voie să fumezi. Iar cel mai grozav știți ce este? Că LUMEA respectă regula asta! Și da, e un fel în care te simți respectat ca nefumător nevinovat.
În avion. După ce-am decolat, după ce s-a zis la microfon de enșpe mii de ori și-n tot atâtea limbi, de către stewardesa șefă și de către căpitan, că FUMATUL E STRICT INTERZIS la bord și că încălcarea acestei legi se pedepsește penal, ce credeți? Se ridică un moșulică șiontîc-șiontîc, sare peste vreo doi cu țigara și bricheta-n mână. Noroc că-l oprește un membru al echipajului, nene, n-ai voie să fumezi! Bine, omul s-a conformat, nu zic, dar … chiar așa? (În Anglia nu s-a fi întâmplat.)
La hotel. Încă mai există oameni care se miră că nu există (mai) scrumiere în camere. Și că nu se fumează. N-am comentarii. Decât că sper să vină vremea în care nimeni să nu se mai mire, indiferent din ce țară o fi. Și indiferent cât fumează.
Apropo de asta. Discutam mai demult cu cineva venit în vizită din România în Anglia. Tipa fumătoare. Își adusese vreo 10 pachete pentru o săptămână parcă, zicea. N-a fumat nici 3. Fiindcă, în Anglia chiar e complicat să fumezi. În primul rând, nu prea ai unde. În al doilea rând, dacă ieși afară, ori e frig, ori plouă. De cele mai multe ori, amândouă. Și deși eu încă invidiez cumva socializarea aia de la țigară și o am pe Coco Chanel șică și fumătoare în minte, nu cred că e rău că sistemul învinge fumatul.
Iar, ca fapt divers, în UK sprijinul statutului pentru fumătorii care vor să se lase de fumat e fantastic. Sunt centre specializate, cu psihoterapie, cu grupuri și întâlniri, ba poți primi și plasturii ăia cu nicotină și țigara electronică GRATIS! Eu știu doar fiindcă împart broșuri fiecărui pacient care fumează. De fumat n-am fumat niciodată, deși m-am străduit.
foto
