Cand am plecat la doua si un sfert fix din fata casei din SIbiu, planul era asa: sa facem un roadtrip cu cafea, un somn si multe jocuri, iar cand ajungem acasa sa descarcam in liniste, sa punem hainele la loc, mancarea in frigider si-n farfurii, sa dam o tura cu trotineta prin parc, iar seara sa facem dus si sa scriem pe blog despre cum am legat vacantele astea doua si cum ne-am dat pe tobogane pana s-au rupt pantalonii si poze cu pantalonii rupti si orice sa mai prelungim un pic concediul.
Intram în scară, întorși de la o petrecere de copii. În jur de 5 și ceva. Ca să înțelegeți contextul, nu ca să ne lăudăm că avem prieteni care ne invită în locuri :p
Din bloc, ieșeau mai mulți indivizi, care păreau o familie. Unul dintre ei, un băiat la vreo 18 ani, duhnea a alcool și avea și-o bere la pet în mână. Elegant.
Ăla era beat turtă, îmi zice H, crezând că și eu am mirosit.
La care eu, ca o creștină speriată:
-Doamne ferește, părea să fie cu mama lui! Îți dai seama? M-ar durea inima să-l văd pe copilul meu beat.
La care soțul, ca un bărbat adevărat:
-Pe mine m-ar durea să nu.
foto Pixabay
Discuțiile cu bunica mea sunt foarte adesea cam așa:
-Miruna, vă mai iubiți? Să vă iubiți mult.
Mai știți când eram noi mici și cum dădea un strop de soare, cum năvăleam pe diverse văi și ne buluceam în râuri?
Vă amintiți perfect.
Eram ieri în fața unei clinici din București, așteptam Uber-ul să vină. 8 minute. Repede, mi-am scos cartea din ghiozdan, am aproximat cel puțin un capitol până ajunge. Sunt capitole scurte și mie-mi place acest scriitor de l-aș devora ca pe o cutie de înghețată și m-aș întrista când aș lua ultima lingură, că așa te întristezi când se termină ceva bun.
Legătura e aparent simplă, deși observ că multă lumea nu se gândește la ea: Dacă aveți o asigurare de locuință, plecați de acasă și postați asta pe facebook e un fel de invitație pentru hoți. Ca și cum ți-ai lăsa geamul deschis ori ușa descuiată. Portofelul la vedere în mașină, cu geamul lăsat.
