O femeie care isi alapta copilul in varsta de 1 an in Albert & Victoria Museum din Londra a fost rugata de doi dintre angajatii muzeului sa se acopere. Stirea a devenit rapid virala pe internet.
Categoria: Uncategorized (Pagina 1 din 9)
Îmi amintesc senzația aia când am ieșit de la proba de mate de la BAC și am sărit atât de sus, încât era să-mi scrântesc piciorul. Yey, în sfârșit am scăpat de matematică! Oficial, pot arunca toți sinușii și cosinușii din capul meu! La gunoi cu voi, urâților, mergeți de-i chinuiți pe alți nefericiți, eu am scăpaaaaaat :))) am zis cu voce tare, nu vă mint, am urlat de bucurie, mai ales că știam că
Cam asa e la noi in casa. Scriu aceste randuri de pe telefon, fiindca nu imi mai gasesc laptop-ul. 🙂
Atunci când tehnologia și internetul ne ajută să ne vedem cu cineva în ciuda distanțelor și oceanelor dintre noi e una, dar când suntem în același oraș, mai avem oare vreo scuză să o folosim?
Articolul asta a inceput dupa ce-am vazut la Anne-Marie un titlu de la Harpers Bazaar, care suna cam asa: 11 Things Every Fashionable Woman Should Have by 30. Linkul aici.
Si mi-a amintit de mine, pe la 22-23, cand eu -cea la 30- eram ceva foarte indepartat si cum mi se parea ca voi fi fabuloasa la schimbarea prefixului. Imaginea asta venea la pachet cu niste lucruri, mirosuri si statuturi. Fara legatura cu lumea modei, ca nu ma pricep.
Acum, cand 30-ul imi face cu mana de tot mai aproape, urandu-mi un bun venit calduros, imaginile s-au schimbat pe ici pe colo, prin punctele esentiale.
Inainte de orice, 30-ul e o binecuvantare. La fel ca 40, 50 … si 90. Si tot ce vine dupa. E doar timp in care omul sa invete sa iubeasca. Pe el insusi si pe cei din jur. Si sa se bucure. De el si de cei din jur. Nu fac parte din categoria domnisoarelor speriate de varsta si de timp. Nu mi-e frica de ridurile care-mi rasar in coltul ochilor si nici de dungile care-mi tradeaza incruntarea. Sa simtim si sa ne exprimam simtirea e normal, saraci cei care au uitat cum sa o faca. Nu mi-e teama de tineretul care vine din urma, ci mi-e drag de el. Si de ele. Nu cred in competitia dintre femei, ci in competitia dintr-o femeie. La fel cum niciodata nu mi-am comparat silueta cu cea a Andreei Raicu, ci intotdeauna blugii mei de acum cu cei din liceu. Oricat de dureros, macar ceva
mai realist.
Cat despre lucruri, cred tot mai mult ca si detinerea unor obiecte poate fi aducatoare de bucurii. Un parfum adevarat, de exemplu. Nu-l ai cum aprecia pana iti faci cumparaturile in duty free. Poate o vizita la Madison ar ajuta. As fi zis ca deschide ochii, desi implica si restul simturilor.
