Categoria: blondă şi mamă (Pagina 1 din 16)

Ce luăm cu noi în mașină sau avion ca să ținem copilul ocupat fără telefon ori tabletă

De când îl avem pe Tudor (aproape 2 ani), întrebarea ”cum a fost drumul?” nu se mai referă la trafic, pentru noi. A dormit? A plâns? A mâncat? Cum, n-a dormit? 

Continuare

O întâmplare cu un copil mic, o străină și-o jucărie, în aeroport

O întâmplare cu un copil mic, o străină și-o jucărie, în aeroport miruna ioani

Timișoara, aeroport, într-o seară de noiembrie anul trecut. Ne pregăteam să zburăm înapoi spre București. Eram cu Tudor (1 an 8 luni), cu mama mea, Ioana (Prințesa Urbană) și Raluca Kișescu. Ne întorceam de la o conferință locală cu și despre bloggeri. Cum încă alăptam, am anunțat organizatorii că vin cu copilul și cu bunica lui, că nu aveam cum să ne despărțim încă. A fost totul ok, conferința a mers strună, nepotul și bunica fericiți.

Continuare

Copilul nostru, nu copilul meu. Copilul NOSTRU.

copilul nostru miruna ioani

Prima dată, mi-a atras el atenția:

-Știi, tu tot zici ”copilul meu”. E al nostru, să știi.

Continuare

Bunicile nu vin în vizită ca să dea cu aspiratorul

Bunicile nu vin în vizită să dea cu aspiratorul miruna ioani

Am o prietenă cu doi copii, care locuiește în alt oraș decât maică-sa. E disperată fiindcă, de fiecare dată când vine bunica în vizită, o ia cu șmotrul de la intrare. Aspiră, spală geamuri, dă cu mopul, calcă perdele. 

Continuare

Înțeleg de ce unii părinți sunt obsedați să nu ”strice” programul copilului

parinti obsedați strică programul copilului miruna ioani

Face parte din seria de lucruri pe care nu le înțelegeam înainte de a avea copii. Normal că puteam scrie în titlu ”de ce unii părinți respectă programul copilului”, doar că respectul nu e așa dramatic ca obsesia. 

Continuare

Copiii nu spun ”Am avut o zi grea la grădiniță, pot să îți povestesc?”, ci ”Te joci cu mine?”

școala zi grea, jocu cu mine miruna ioani

Săptămâna asta am fost la mătușă-mea, să zicem la mulți ani. Când am intrat pe ușă, Tudor a început o criză, că el nu vrea, că să plecăm. Și a început mătușă-mea la el: să cânte, să se ascundă, să-i arate, să orice. Ce credeți că s-a întâmplat până la urmă? În nici 10 minute, fiul meu era cucerit. Și chiar i-am zis mamei mele. Că ea și sora ei au așa o veselie dinamică din asta, de ți se ia fără să vrei, de îți dorești și de pe margine să intri-n joc. Eu, pe de altă parte, și alți adulți pe care nu îi pot numi, avem o veselie mai statică, de și eu mă plictisesc când mă uit la mine cum mă joc.

Continuare

Pagina 1 din 16

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 143 queries in 0.344 s