Anul în care am învățat să pierd a fost și anul în care am câștigat cel mai mult. Cred că asta e principala lecție a lui 2019 pentru mine. Că n-au toate lucrurile loc în viața unui singur om, așa că e bine să umblăm la ele. Să le lăsăm să se miște după cum vor. Să plece unele, ca să vină altele.
Nu e o idee originală, de fapt, eu însămi am recitit-o aici, dar uitați ce tradiție nouă urmează să avem în familia noastră: luăm un borcan gol și-l umplem cu recunoștință.
În fiecare săptămână, vom scrie pe un bilețel cel mai important lucru bun care ni s-a întâmplat, pentru care suntem recunoscători. Poate fi o întâmplare, poate fi o persoană, poate fi un noroc. La anul, pe vremea asta, deschidem borcanul și ne bucurăm de toate amintirile frumoase.
Din boxe, răsună Hrușcă în toată mașina, pe o liniște deplină. Se aud doar copiii cum dorm.
Am distribuit ieri un articol scris mai demult, despre faptul că să lăsăm copilul să creadă în Moș Crăciun nu înseamnă că îl învățăm să mintă. Mai mulți cititori mi-au trimis link-ul de la acest articol, în care o mamă vorbește despre cum le-a spus ea copiilor acest adevăr. Mi-a plăcut atât de mult, încât am căutat sursa și l-am tradus:
În familia noastră, avem un mod special să facem trecerea copiilor de la a primi daruri de la Moș Crăciun la a deveni un Moș Crăciun. În acest fel, adevărul despre Moș nu este o minciună care este descoperită, ci o serie de fapte bune, în spirit de Crăciun.
Nu iti e greu sa scrii? Ai totusi un copil mic.
Sau
Cand am vazut ca ai postat la cateva ore dupa nastere, am zis… uaaaau.
Sau
Mai poti sa si scrii, cu doi copii?
Cât timp mai poate trece, să ne prefacem că totul e ok. Că ne vom trezi duminică la 6, fără alarmă, că vom pune cafeaua pe foc și copiii la masă, că apoi ne vom spăla pe dinți, vom îmbrăca toți minorii și vom ieși afară din casă. La o plimbare prin parc sau poate la mall. Tobogane, leagăne, poate o înghețată? Sau facem o vizită la bunici. Asta da, e cea mai mare relaxare.
