Categoria: cu faţa întoarsă către mine (Pagina 1 din 15)

În timp ce noi râdeam, un om a murit

regret

-Unde sunteți? Unde sunteți, să-mi spui! m-a sunat Horațiu, pe la 8.

-În casă, ce ai? Tu unde ești?

Continuare

Despre mulțumescuri

multumesc recunostinta

I-am scris de foarte multe ori în capul meu, am visat-o poate de la fel de multe ori. Știu exact felul în care mi-a influențat viața într-un moment în care a contat mai mult ce a zis ea decât ce ar fi zis mama, tata sau iubitul meu. Deși era exact a doua oară în viața mea când o vedeam. Deși nu știa aproape nimic despre mine. Ce muzică îmi place sau cât de greu mă abțin de la ciocolată și cafea.

Continuare

Tu unde simți că e acasa noastră?

acasă

Știam că n-o să fie veșnic casa mea în căminul din facultate, ba toți au fost surprinși c-am rezistat cu 3 suflete în cameră mai mult de 2 săptămâni. Ba și din București simțeam că o să plec odată, din apartamentul cu obloane la geam și magnolie la balcon. Din Anglia nu mai zic, acolo am schimbat 3 case, am dormit și în apartament de lux într-un turn din zona turistică a lui Liverpool, dar am și împărțit pat de o persoană în doctors accomodation de lângă spital, de mulțumeam cerului când mai prindeam câte o gardă și mă înghesuiam singură și separat de altă carne omenească.

Continuare

După fiecare întâlnire cu mama, intru în depresie

mamă și fiică

Am multe articole cu energie bună în ciorne, am multe idei care-mi zburdă prin cap, doar nu am starea necesară nici să dau publish, nici să dau cu degetele de taste. Aș da cu niște farfurii de pereți, cam asta aș face, drept să vă spun.

Știți vorba aia că ”it takes a village to raise a child”? E adevărată, zău. Să vezi viață faină la Sibiu, unde

Continuare

Avem nevoie de oameni care să nu se supere pe noi

Eram deja intrată în sală să dau examenul de admitere la facultate, ăla pentru care am plâns cât de greu mi-a fost să învăț (sistemul nervos, cele mai grele 50 de pagini din toată carierea mea, din fericire), când m-au ridicat și m-au dat afară elegant. Îmi uitasem buletinul acasă, aveam doar o copie xerox asupra mea și era să pierd totul din cauza asta. Totul se petrecea în Cluj, buletinul rămăsese în Sibiu. S-au întors ai mei val-vârtej cu mașina la Sibiu după buletinul buclucaș, eu mi-am luat examenul, nimeni nu s-a supărat pe mine, nimeni nu m-a certat.

Continuare

Când sunt obosită, sunt așa…

Dimineață ar trebui să fie când mi se termină somnul, nu când se trezesc alții.

Continuare

Pagina 1 din 15

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 153 queries in 0.213 s