Categoria: cu faţa întoarsă către mine (Pagina 1 din 17)

Mamelor care vor să lucreze de-acasă: freelancing cu un ochi la calculator și-o lingură în oală

E tot mai greu, mamelor care vor să lucreze de-acasă. 😛 Data viitoare când vă doriți să fiți propriul vostru șef, să fiți location independent, gândiți-vă din nou. E ora 11 noaptea și eu lucrez. După o zi întreagă în care nu am ieșit din pijama. Și nu vă imaginați că e fiindcă am dormit.

Continuare

De ce nu poate fi viața toată o vacanță?

Astăzi, la volan fiind, am avut după foarte multă vreme senzația că sunt pe partea greșită de drum. Asta e o reminiscență după traiul și condusul în Marea Britanie. unde mașinile circulă pe cealaltă parte de șosea.

Continuare

Păcăleala drumurilor scurte

Cineva îmi explica zilele trecute că nu există scurtături pe lume. Că viața nu e ca matematica pe hârtie, că nu întotdeauna poți uni pe A și B cu o linie dreaptă. Io, Batman, Batman.

Continuare

Un secret

O să vă spun un secret. Mi-e frică de primăvară anul ăsta. Deși mi-era dor de ea, dar mai ales de tricourile de sub sacou, de balerinii pe pielea goală și de ochelarii de soare pe nas. Dar mai tare mi-e frică decât orice.

Continuare

Somnul vindecă suflete

somnul vindecă suflete miruna ioani

Am încercat cu cafea, cu vitamine, cu cărți. Am încercat cu diete, cu prieteni, cu pastile, cu terapeuți. Mai lipsea să apelez la vrăjitoare și le bifam pe toate, pe cuvânt. Nimic n-a funcționat la fel de bine ca 2 ore în plus la somnul de duminică dimineața.

Continuare

O îmbrățișare de la mine pentru mine

O îmbrățișare de la mine pentru mine miruna ioani

Am în cap un articol care se numește ”De ce sunt cea mai bună mamă”, îl tot scriu parcă de un car de ani. Am nevoie de el tot mai des în ultima vreme, dar știu sigur că e un articol bun, unul care ar primi câte 3 like-uri de la fiecare dintre voi. Apoi, mai scriu un articol care se numește ”De ce sunt cel mai bun dentist”, în care tot adaug câte un succes înregistrat nu de vreo plombă care a stat, nici de un vreun dinte care a ieșit întreg din alveolă, ci de câte o felicitare cu mulțumesc pe care o primeam. Articolul ăsta e mult mai nou decât celălalt, are abia câțiva ani vechime și e foarte vizual, cam ca o poză care face mai mult decât o mie de cuvinte. E peretele meu de la cabinet, cu felicitările pacienților lipite, e dulapul cu biscuiți primiți de la ei, sunt îmbrățișările pe care le primeam într-un mod atât de atipic de la englezii distanți și formali. 

Continuare

Pagina 1 din 17

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 149 queries in 0.351 s