Nu mi-am învățat copilul să spună ”te rog” și ”mulțumesc”, fiindcă le-a pescuit el din aer. Din conversații. Le-a preluat ca atare. Ce familie educată suntem noi, îmi ziceam. Și ce burete absorbant e mintea copilului, uite cum învață. Ce frumoasă e viața, pe scurt. Copii mici, probleme mici; copii mari, probleme mari? Ahahaha. Nicodată!
Tin minte ca in fiecare an de Craciun sau de Pasti, nu eram gata cu nimic. Mosul era in curte si noi maturam ace de brad de pe covor.
În realitate, e mult mai frumoasă și mai bună decât vedeți în poza asta. Și mai încăpățânată.
Pierdem atâta timp încercând să-i învățăm noi pe ei chestii, când, de fapt, ar fi mai bine să-i privim și să ne amintim, de la ei, Fericirea:
Pot adormi oriunde când le e somn.
M-am oprit din frecat încărcătorul periuței de dinți. Știți cum se jegoșesc unele locuri străine oricărei menajere din lume, nu că eu aș mai avea așa ceva. De asta m-am apucat să frec și să mă întreb cum mama soarelui termina ea curățenia uneori și-n două ore. Dar, mă rog. Probabil nu era legată sentimental de fiecare colț de mobilă sărit și nici de fiecare chitanță de la întreținere. Iunie, ah, asta a fost luna cu ziua mea. Ce tort bun am mâncat atunci. Sau Uite, decembrie anul trecut! Cel mai gras Adventskalender de până acum. Plus că mi l-a dat Horațiu și pe al lui, ca în fiecare an, de altfel. Că el trăiește cu impresia că nu îi place ciocolata și nu era să-l contrazic tocmai atunci. Mda, vă rog să nu-mi psihanalizați faptul că toate amintirile sunt legate, într-un fel sau altul, de ceva bun de mâncat.
Era a doua noapte acasă. (Vreau să scriu asta undeva, să nu uit. Cea mai frumoasă declarație de iubire, de că totul are să fie bine și frumos. Și bine. )
După tot ce a însemnat nașterea băiatului nostru, care a fost cu multe emoții (mai degrabă din cele care fac fire albe de păr, nu tocmai fluturași în burtă) și puțin somn. Detaliile, cu altă ocazie. După ce-ai stat nedormit și nemâncat…să fi tot fost vreo 4 zile și nopți. După ce ți-ai ținut femeia de mână, de cealaltă parte a bisturiului. După ce-ai ieșit din sală nu îmbrăcat în chirurg, ci într-un tată fericit.
