Acum un an eram în spital internată de urgență cu băiețelul cel mic. Vecin de salon era Răzvănel cu tatăl lui. Nenicu, cred că vă amintiți.

Pentru cine a venit aici mai târziu, postarea inițială e aici. 180.000 € în 3 zile, mai știți?

Pe scurt:

Un strașnic om dintr-un sat din Teleorman. Am povestit oamenilor pe internet despre cum dormea pe scaun în spital și iubea copilul cât 5 părinți. Hai să-l ajutăm, am zis! Să-și facă baie în casă, că aveau doar în curte.

Dar voi ați strâns de toată casa!

Așa arată acum.

Au muncit toată vara, încă mai au 2 camere pe dinăuntru de zugrăvit.
Observați detaliile. Ordinea. Nu zici că nu e o femeie în această casă! Un singur tată se ocupă de tot.
Copiii sunt cuminți și premianți la școală.
Nenicu muncește mult, se trezește la 3.30 în fiecare dimineață. Merge la animale, mulge căprițele, pregătește pachețelele pentru școală. La 6.30 pornesc copiii la drum.
-Cum e în noua casă? Cum dormiți acum?
-E frumos, domniță, dar noi tot împreună toți trei dormim. Dacă nu mă simt, copiii un ochi nu închid.
Oh, cât recunosc povestea asta! E semn bun.
-Și cu noua baie?
-Copiii o folosesc. Eu n-am fost acolo la toaletă niciodată.
-Cuuuuuum?
-Haideți, domniță, că nu-mi cad picioarele să merg până în curte!

Mută sunt, prieteni.
Ați trimis banii dumneavoastră să lucreze în cel mai potrivit loc ❤️ de câte ori vorbesc cu el, îmi devine atât de clar:

Nu mi-am învățat copilul să spună ”te rog” și ”mulțumesc”, fiindcă le-a pescuit el din aer. Din conversații. Le-a preluat ca atare. Ce familie educată suntem noi, îmi ziceam. Și ce burete absorbant e mintea copilului, uite cum învață. Ce frumoasă e viața, pe scurt. Copii mici, probleme mici; copii mari, probleme mari? Ahahaha. Nicodată!

Continuare

Tin minte ca in fiecare an de Craciun sau de Pasti, nu eram gata cu nimic. Mosul era in curte si noi maturam ace de brad de pe covor.

Continuare

În realitate, e mult mai frumoasă și mai bună decât vedeți în poza asta. Și mai încăpățânată.

Continuare

Pierdem atâta timp încercând să-i învățăm noi pe ei chestii, când, de fapt, ar fi mai bine să-i privim și să ne amintim, de la ei, Fericirea:

Pot adormi oriunde când le e somn.

Continuare

M-am oprit din frecat încărcătorul periuței de dinți. Știți cum se jegoșesc unele locuri străine oricărei menajere din lume, nu că eu aș mai avea așa ceva. De asta m-am apucat să frec și să mă întreb cum mama soarelui termina ea curățenia uneori și-n două ore. Dar, mă rog. Probabil nu era legată sentimental de fiecare colț de mobilă sărit și nici de fiecare chitanță de la întreținere. Iunie, ah, asta a fost luna cu ziua mea. Ce tort bun am mâncat atunci. Sau Uite, decembrie anul trecut! Cel mai gras Adventskalender de până acum. Plus că mi l-a dat Horațiu și pe al lui, ca în fiecare an, de altfel. Că el trăiește cu impresia că nu îi place ciocolata și nu era să-l contrazic tocmai atunci. Mda, vă rog să nu-mi psihanalizați faptul că toate amintirile sunt legate, într-un fel sau altul, de ceva bun de mâncat.

Continuare