Să schimbe scutece, să spele pe dinți, să culce copilul, să-i dea de mâncare, să-l șteargă la fund, să-i facă baie, să-l îmbrace cu șosetele preferate, cele cu mașinuțe verzi. Tatăl poate orice în afară să alăpteze, e adevărat. La fel de adevărat e și că tatăl n-o să fie niciodată mamă, dar nici nu are nimeni această pretenție de la el. Pentru că tu, ca mamă, nu intenționezi să-ți abandonezi copilul, ci doar să respiri vreo două ceasuri…departe de ei.
Maaami, am primit exact ce mi-am dorit! – sunt acele cuvinte pe care orice mamă își dorește să le audă în această seară.
N-am știut până acum câtă bucurie poți avea când un copil al tău spune așa ceva. Înțeleg acum.
Moș Crăciun a venit pe la 7. Acum e zece fără un sfert și s-a jucat întruna. Înainte de culcare, a zis: să strângem ambulanța, s-o punem sub patul meu.
Vreți să vă spun ceva frumos? Acești pantaloni șucari, dragoste la prima vedere. Trimis mesaj producătorului, dacă au pe negru. Nu aveau.
Claxonatul la nuntă e ilegal, iar asta doar pentru că nunta nu e văzută drept un pericol iminent, în Codul Rutier. Care cod doar atunci permite claxonatul, când e de evitat un pericol, ceva pe viață și pe moarte, cu care nu te joci sau te-ncurci. Mă rog, sunt sigură că mulți ar putea combate aceste prevederi și argumenta pro-claxonat la nuntă, că asta ar salva multe suflete nevinovate de la greșeala vieții lor și, conform statisticilor legate de divorțuri, nu știu dacă i-ai putea contrazice. Dar na.
Prima dată când ne-am întâlnit, mi-a spus cam ce o să se întâmple. Că eu o să vorbesc, foarte mult la început, după care o să mai vorbească și ea, după care unele lucruri vor căpăta sens și să am răbdare. Că, la început, terapia se va întâmpla mai des, perspectiva se va schimba mai rar, dar noi vom sădi niște lucruri prețioase cumva.
N-am înțeles nimic.
Ce ai schimba la tine, dacă ai putea? Era o întrebare dintr-un interviu luat unei instagrammerițe celebre, unde se vorbea mai mult despre trup, mai puțin despre suflet. Fată frumoasă ea, de asta îți dai seama, oricât de chior sau de invidios te-ai uita. Mi-a rămas în minte răspunsul:
”Nimic.”
