-Ți-am spus că am fost la doctor? îmi zice prietena mea.
-Mi-ai zis că vrei să te duci.
-E totul ok.
-Știam eu 🙂
Categoria: every girl can be a princess (Pagina 1 din 23)
Nici nu i-au căzut genele de la ochi, nici măcar o unghie falsă nu i s-a dezlipit. Și nu vă păcălesc deloc. Un articol după mai multe povești adevărate.
Sunt 18 ani de când lângă bunica mea nu mai doarme nimeni, deși în prima săptămână am rămas eu cu ea, ca o lampă de veghe aprinsă. Să o iau în brațe dacă plângea, m-am gândit. Să n-o las să viseze frumos, am sperat, de parcă-i poți păzi omului visele. Sunt 18 ani de când stinge ultima lumina și trage prima draperia, 18 ani de când nimeni n-o mai trezește cu sforăit, cu sucit, cu plecat, cu venit. Pentru că nu mai doarme nimeni lângă ea, în afară de amintirea bunicului meu și gândurile ei clare ca o lacrimă de stejar.
Îmi vine să dansez, să împletesc cuvinte care să ne țină de cald, să spun povești așa cum mi le-am imaginat. Nu știu ce mi-or fi pus ăștia în chai latte-ul pe care tocmai l-am terminat.
Trăim cu vinovăția că nu facem destule chestii cu copilul în weekend. Soțul meu și cu mine, că de dumneavoastră nu îndrăznesc să zic.
Oamenii nu se bucură de cadouri pentru că ”wow, nu aveam cu ce mă încălța și, noroc cu tine, că acum nu mai umblu desculț”! Nici pentru că îi scoți din foame, din frig sau din orice altă nevoie. În general, putem spune fără să exagerăm, că puțini dintre oamenii cărora le facem cadouri nu au ce pune pe ei. Pentru că noi, ăștia din bula asta, nu suntem nici cei mai bogați, ba mulți locuim în apartamente de bloc cu 2 camere și luăm metroul pentru că e mai convenabil în București, încât să schimbăm viața cuiva oferindu-i o vilă cu mașină de lux, dar nici nu suntem săracii planetei, încât să facem cadouri strict pe criteriul “dacă n-are deja”.
