Eram oprită pe dreapta, când un domn bine vine să îmi bată în geam: Ce dracului faci aici, femeie, cine ți-a dat carnet? M-am săturat de cei ca tine, care îmi blochează intrarea”!@#$%^&*&^%$#@!”
După care a urmat o întreagă poezie din codul rutier sau penal.
-Rimel din ăsta waterproof, pe maro aveți? o întreb pe o doamnă vânzătoare dintr-un mall bucureștean. De ani de zile folosesc aceeași mascara waterproof de la YSL. Maro, că-s blondă și oricum machiajele stridente mă sperie. Waterproof că n-am gene întoarse, iar formula asta îmi pare că mi le ține mai bine speriate așa, un pic în sus. Plus că nu-mi încarcă nici prea mult, nici prea puțin, un singur strat ajunge, vă zic, mă ține un tub din ăla și 3 ani. Io nu îl schimb că s-a uscat sau terminat, îl schimb de teamă să nu fi expirat. Fiindcă nu mai țin minte ultima oară când l-am cumpărat.
Ieri dimineață am fost invitata Emmei Zeicescu la emisiunea Perfect Imperfecte de la TVR (la finalul articolului găsiți link către înregistrare, dacă sunteți curioși cât de cristalină îmi e vocea, că moaca deja mi-o știți pe de rost).
Fiindcă este săptămâna mondială a alăptării și fiindcă am inițiat petiția pentru alăptatul în public (o puteți semna aici), am luat subiectul la puricat în cele 10 minute de direct.
Vă rețin atenția cu un anunț important. Blogosfera de parenting se pregătește pentru cel mai mare eveniment dedicat ei: social media for parents. Chinezu și eu vom modera cea de-a doua parte, în care bloggerii povestesc despre -ghiciți ce- blogging! 🙂 Aseară am discutat în linii mari despre ce ne-ar plăcea să fie dezbaterea noastră. Îmi doresc și ne dorim să fie ceva util atât bloggerilor noi, cât și celor vechi, să fie ceva util și, mai ales, să inspire.
Fără excepție, în fiecare familie de turist în Italia, exista cel puțin un selfie-stick. 2 din 3 oameni își aveau mobilul prins în minunatul dispozitiv și jumătate nici nu se mai uita pe unde calcă. Inclusiv pe nervii celor din jur.
În primul rând, vreau să vă spun cât de mult m-am bucurat să merg undeva fără să-mi fie dor de România! Fiindcă știam că mă întorc acasă, a fost un sentiment ciudat, care nu m-a mai încercat de mult 🙂
