Categoria: Micile bucurii ale zilei (Pagina 1 din 14)

Bucurați-vă de acum și mutați atenția peste fileu

Simțiți bluza cum vă stă pe spate. Degetul mare, în pantof. Părul pe frunte. Verigheta pe deget. De când n-ați mai simțit verigheta pe deget?

Continuare

Iertarea e și în lucrurile mici

Știți, când schimbi banda dintr-o dată, de aproape te bagi în nefericitul care circulă regulamentar lângă, fie pentru că e în punctul mort sau fie pentru că pur și simplu nu îl vezi (cred că tuturor ni s-a întâmplat măcar o dată să pur și simplu nu-l vedem), iar el -în loc de înjurături și claxoane- dă din cap că nu-i nimic?

Continuare

Weekend-uri offline, o provocare modernă

Și fiindcă a venit vara și luna iunie e pe noi, vă propun o nebunie: Să nu mai stăm weekend-urile pe net. Deloc. Să fie ca pe vremuri. Cu vizite la prieteni, cu citit cărți pe-ndelete, cu făcut un duș mai prelungit. Cu jucat mai mult cu copiii.

Continuare

La poștă. O poveste altfel decât v-o imaginați

Trebuie să vă povestesc asta. Lecția săptămânii.

La poștă.

Merg cu bebelușul în cărucior să ridic două chestii pentru care primisem aviz, habar n-aveam ce aveau să fie. Vorbisem și cu o prietenă să ne vedem după, plecasem cam târziu de acasă, eram într-un fel de întârziere. Și nu prea. Afară era primăvară și soare. Prietena mea îmi zisese, te aștept dacă trebuie, nu te grăbi. I-am spus, lasă că sunt cu căruciorul și mi-au scris mie oamenii pe blog că lumea la cozi e mega drăguță și mă bag în față cu tupeu dacă e coadă mare.

Continuare

Crăciunul nostru de 3 ore

Azi am băut a doua cafea la prânz, la cabinet, fiindcă ştiam că asta mă ţine cu ochii cât cepele până pe la doişpe şi eram pregătită să iau Oscarul în rolul de supergospodina anului. Cumpărăturile de-ale mâncării le făcusem de ieri, mai rămâneau azi doar nişte pate şi somonul (ăsta trebuie să fie proaspăt, deşi e cam varianta de rezervă. Dacă nu ies celelalte, sushi mă salvează onorabil oricând!).

Dezastru. DEZASTRU. Nici nu are rost să vă spun cum arăta bucătăria în timp ce şi după actul artistic. Salată de vinete şi ouă umplute, atâta am vrut să fac. (şi ciorbă de burtă din conservă, dar acolo nu mai e nici un mister, sunt as!) Măcar să arate masa de sărbătoare şi aia să fie românească. Noi mâncăm destul de des în oraş, deci sărbătoare e când avem mâncare acasă. Vinetele au ieşit plouate de ziceai că le-am asortat la vremea de-afară. Iar ouăle umplute au ieşit roze. Dacă le-ar fă făcut cu picioarele bunica, ar fi ieşit mai frumoase. De gust nu discutăm, oricum n-o să ajungă nimeni până acolo.

După ce iubitul meu a gustat eroic din vinete şi m-a sfătuit s-o sun URGENT pe mama, m-a întrebat cât ne-a costat prestaţia din seara asta. Păi da, probabil ar fi fost cam la fel de ieftin să mergem la masă cu încă vreo 4 prieteni şi să facem noi cinste. Plus, nici n-ar fi trebuit să spălăm vasele 😀

Ce voiam să spun e că masa noastră va arăta româneşte, dar tot pe sushi mă bazez! Şi că mă las de pasiunea asta, e clar că n-am moştenit nimic nici de la tata măcar (cred că-s oaia neagră, toate genele gătitului m-au sărit). Deja mi-e milă de copiii mei…

Şi da, Crăciunul de 3 ore va fi din cauză de munci. Eu lucrez până la 6 oficial, iubitul până pe la 5, cu şanse mai mari de a scăpa înainte de a suna clopoţelul. Ajung acasă pe la 7, până mă duşez şi intru-n atmosferă, mai trece-un pic, iar pe la 8 începem sărbătoarea. Cu colinde, brad şi sushi. Cu o prietenă dragă şi nişte cadouri dulci. Iar pe la 11 încheiem Crăciunul, căci iubitul e de gardă miercuri. Până joi!

Vedeţi, şi dv credeaţi că sushi e cel mai grav ce mi se-ntâmplă! 😉

sushi_christmas_by_mrhahn98-d4jrvhu

Vă doresc un Moş bogat, colindători cu glasuri cristaline şi papuci curaţi, prăjituri bune şi pe toţi cei dragi la masă. Mie nu ştiu dacă mi-e mai dor sau mai ciudă că nu-s cu-ai mei astăzi.

foto

Bucuriile, închis pentru inventar

La ordinea zilei, care-s bucuriile tale, aşa l-am întrebat. Nu bucuriile alea de o dată pe an, nici măcar de o dată pe săptămână. Astăzi vreau să ştiu care-s bucuriile voastre de fiecare zi, fiindcă meritaţi aşa ceva. Şi fiindcă sunt sigură că le aveţi şi le avem, că doar fără ele n-am putea reacţiona la alarma de dimineaţă.

Permiteţi-mi, încep eu. Bucurii din fiecare zi. Fără explicaţii.

  • Uneori, duşul de seara e o bucurie, când nu-s prea obosită şi-l sar. Cel de dimineaţă e prea zgribulit şi contra cronometru să poată fi apreciat dincolo de necesitate.
  • Telefoanele cu mama în loc de muzică-n maşină şi ciocolata în loc de cină în stomac. ( Nu mă certaţi, nu e momentul. Ştiu şi singură că nu-i voie dulce înainte de masă şi că trebuie să mă apuc de sport! Pentru maşină, am căşti la telefon, deci sunt în legalitate!)
  • Dacă se mai nimereşte câte un prunc frumos şi isteţ prin cabinet. Atâta mă bucur când văd că încă putem face şi creşte copii de Doamne-ajută, de nici nu vă imaginaţi! Nu-s toţi nişte mici extratereştrii.
  • Şi tot seara, când ne punem în pat, stingem lumina şi deschidem geamul, setăm alarmele pe dimineaţă, numărăm câte ore de somn au mai rămas şi apoi ne punem pe cele mai frumoase poveşti pe care le-am auzit vreodată. Cu telefoanele mute, netul scos din priză şi timpul parcă oprit, pe un întuneric absolut (avem draperii, nu glumă!) visăm. În cuvintele noastre, cu ochii deschişi.
  • Articolele astea pe blog. Aşa când şi cum sunt ele, uneori mai dese, alteori mai rare. De cele mai multe ori mai obosite decât v-aţi dori şi mai neinspirate decât aţi merita. Sau poate-ar trebui să reîncep a scrie pentru mine. Deşi nu ştiu dacă mai am asemenea curaj în vine.

 

find-joy-every-day-floral-patricia-sanders

 foto

 

Pagina 1 din 14

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 149 queries in 0.308 s