Categoria: blondă şi cu job (Pagina 1 din 8)

Kind reminder: mergeți la dentist acum, dacă vreți dinții gata până la Crăciun!

dinti-craciun

Treaba dumneavoastră, io numai vă zic, să nu ziceți că nu v-am zis. Că citiți bloguri de blondă dentistă și că v-ați luat cu altele și v-ați trezit în ajunul ajunului că vreți, de fapt, coroniță nouă sau plomba schimbată sau văzut de ce doare dintele ăla câteodată, fiindcă n-ați vrea să vă apuce de Crăciun.

Continuare

Cât reținem din ce ne zice medicul, realități îngrijorătoare

femeie-uituca

Am avut un pacient pe al cărui singur canin de pe arcadă m-am străduit să-l ”salvez”, doar că tipul nu prea voia, l-am convins până la urmă, s-a întors doi ani mai târziu cu dintele praf.

Continuare

Dragostea de profesie, din teorie în teren

do-what-you-love

În sufletul meu e Cuvântul, în inima mea e un pui de scriitor, însă în mâinile mele e meseria. Prima mea iubire nu a fost stomatologia, iar blogul e cea mai bună dovadă pentru asta. Însă blogul e un miraj care încă mă ține după atâția ani, cu suișuri și coborâșuri, mă mai ia și mă mai lasă. E cam ca atunci când mă uit la bărbatul meu și mai simt câteodată fluturași în burtă, de nici mie nu-mi vine să cred de e vis ori realitate.

Continuare

De ce, ca dentist, nu pot face reclamă unui alt medic dentist

onestitate

De-a lungul vremii am refuzat câteva oferte de a face publicitate pe acest blog contra unor sume frumoase. De exemplu, am refuzat să fac reclamă la țigări electronice, cazinouri, pornoșaguri și site-uri cu filme piratate. Nu am scris niciodată pe zece euro, dar nici nu am făcut compromisuri pentru sute de euro. Nici nu am participat la concursuri cu alte sute de mini bloguri apărute peste noapte, nu că ar fi ceva rău în asta. Doar nu e ceva ce mi-ar aduce valoare sau ceva ce dumneavoastră v-ar fi de folos. Săptămâna trecută tocmai am refuzat o ofertă

Continuare

Sfaturi pentru cine vrea să dea la stomatologie, varianta actualizată

studenti stomatologie

Am scris acest articol în 2012, Sfaturi pentru cine vrea să dea la stomatologie. Articolul are peste 200 de comentarii şi încă adună vizite pe blog. M-am trezit că îmi scriu copii şi în privat, îmi pun tot soiul de întrebări, sunt foarte debusolaţi şi nu ştiu ce-i mai bine pentru ei. Ieri am primit din nou un comentariu. Și mi-am amintit că aveam articolul ăsta în ciorne mai demult.

Continuare

Respectul nu are vârstă

Pacientă în urgență. 5 ani. Venită cu maică-sa. Că o doare măseaua. Pe fetiță, nu pe mamă.

Știam că fusese o măsea foarte cariată, avea o plombă uriașă, doar că toată lumea spera să mai reziste un pic. Trăgeam de ”picul” ăsta de vreun an. În fine, asta mică mi-a arătat care-i măseaua, mi-a zis că o doare și plânge. Deja nu mai era nimic de făcut decât de scos. Măseaua din gura omului de 5 ani.

Maică-sa, că să-i fac ceva să-i treacă durerea și apoi să-i fac trimitere pentru extracție sub anestezie generală. (Aceasta e procedura în UK pentru copiii anxioși. Părerea mea e că procedura e mai degrabă pentru părinții anxioși, că pruncii sunt ok, în majoritate. Dar asta e altă poveste… )

I-am explicat cum putem face, că avem 2 opțiuni: ori o scot eu atunci și acolo, ori îi scriu dentistului de la spital o scrisoare și o scoate el. Prima variantă e mai rapidă, doar că presupune două injecții mici, care o vor durea un pic. Ele ajută măseaua să adoarmă; apoi e foarte ușor. La spital nu o doare nimic, fiindcă doarme ea toată în timpul procedurii. Și, când se trezește, gata, măseaua nu mai e. Doar că, durează mult timp până ajunge scrisoarea la spital, plus adormirea asta a ei nu e una naturală, ci de la medicamente. Și că e o procedură destul de complicată, cam ca o operație mare, însă pentru o măsea mică…

Și mă uitam la ea, la pacientă, în timp ce explicam toate astea.

Deja mamă-sa începuse să-și frece palmele și să transpire. Cunosc tipul acesta de părinte, care-și dorește binele și cel mai binele pentru copilul său, dar nu poate trece peste niște frici și preconcepții personale.

Ok, vreau aici, a zis copila. (pauză de căzut fața)

Dar înțelegi că o să te doară un pic injecțiile? Doar cât o pișcătură de țânțar. Îți pot da cu un spray înainte, dar tot o să simți.

Da, înțeleg. Vreau.

😀

Mie-mi creștea inima pe sub pijamaua de serviciu, maică-sa își cam aduna mandibula de pe jos.

Cred că tocmai am obținut consimțământul de la pacient… i-am zis mamei, cam cu jumătate de gură. La care femeia și-a dat și ea permisiunea, tot cu jumătate de gură și bărbia tremurândă. Mi-a semnat hârtiile plângând pe sub mustăți și dă-i să sune!

Vă rog să mă credeți că nu a zis nici pîs asta mică. A stat atâta de cuminte la injecție și apoi la extracție, de ne-am minunat de la asistentă până la Zâna Măseluță! Dacă măcar jumătate dintre pacienți ar fi ca ea, noi am avea timp să fim mai mult dentiști și mai puțin mama-dolores.

Le-am felicitat pe amândouă, iar mamei i-am spus să aibă încredere în fetița ei. Că e un om în toată regula și că, iată, uneori ia cele mai bune decizii. Deși abia împlinise 5 anișori.

hats-off

 

foto

Pagina 1 din 8

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 52 queries in 0.195 s