Categoria: blondă şi cu job (Pagina 1 din 11)

Diminețile sunt grele de când suntem noi doi și o alarmă

Diminețile sunt grele de când suntem noi doi și o alarmă miruna ioani

Diminețile sunt grele. Tocmai mi-am auzit gura scoțând niște sunete pe care, imediat cum au ieșit, nu le recunoșteam ca fiind ale mele. Cum am putut spune așa ceva? Copilul ce vină are? Că io n-am dormit destul (de bine) azi-noapte, că scutecul a trebuit schimbat (se întâmplă f rar, extrem de rar, dar niciodată nu e noaptea potrivită), că eu mă grăbesc, că oamenii au nevoie de bani ca să … trăiesc.

Continuare

Nu, nu există job de la care să nu poți lipsi ca să fii cu bebelușul tău

Nu, nu există job de la care să nu poți lipsi ca să fii cu bebelușul tău miruna ioani

Poate doar dacă ești Beyonce sau primul ministru al Marii Britanii. Habar n-am, deși am văzut și prin parlamentul norvegian (oare era?) cum o mamă și-a luat sugarul la o ședință, la microfon. Că așa s-a nimerit!

Cred că există alegeri și oameni diferiți.

Continuare

Când merg la mama, mă simt ca un bărbat

Când merg la mama, mă simt ca un bărbat miruna ioani

Ați râs, dar multe dintre voi m-ați înțeles. Sunt după un weekend la Sibiu, cu 2 kg în plus și plinul la odihnă făcut.

Continuare

Ce crede copilul tău că faci când mergi la cabinet și cum a fost prima zi, de fapt

Ce crede copilul tău că faci când mergi la serviciu vs ce faci de fapt miruna ioani

”Ca-bi-net”. Zice perfect: ”cabinet”. ”Mami merge la cabinet, tati merge la nene.” Lucrurile importante le-am stabilit. După care, doar asta s-a jucat.

Continuare

Când începi serviciul nu e prima zi de lucru, ci prima zi în care nu mai ești doar mama lui

Când începi serviciul nu e prima zi de lucru, ci prima zi în care nu mai ești doar mama lui miruna ioani

La noapte, n-o să pot dormi. Nu de la emoții, ci de la faptul că știu că vor fi prea puține ore de somn. Pentru că niciodată nu-s destule, când le numără alarma unui ceas. Emoții? Nu, nu o să am. Doar am făcut asta timp de nici nu mai știu câți ani, uneori și în weekend, aveam replici care ieșeau din gura mea în funcție de situație, parcă automat. Mâinile mele știau să facă lucruri așa cum un șofer știe schimba viteză în timp ce ascultă radio în mers. Eram atât de ”bună”, încât uneori știam și ce-o să zică celălalt sau chiar, ce a mâncat.

Continuare

Viitorul (în stomatologie) și capcana de a nu deveni un Superman, pentru dentiștii mulțumiți de ei

Viitorul în stomatologie și capcana lui “merge și-așa” pentru dentiștii siguri pe ei miruna ioani

Țin minte un congres de stoma de prin nouăzeciși ceva, de la București, la care am fost cu tata. Acel congres a fost mindblowing pentru el. Atât de dat pe spate a fost, încât a luat-o și pe mama să-i arate. Mama care e tot medic, dar singurul ei interes în stomatologie e tata și, între timp, fiică-sa. Atât a fost de fascinat, încât, înainte să plecăm spre casă, m-a luat și pe mine o tură printre aparatură ultimul răcnet, printre materialele grozave ale momentului. Uite, asta e viitorul, mi-a spus.

Continuare

Pagina 1 din 11

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 150 queries in 0.588 s