Ziua mea, pe ore și minute -Programul

A fost un exercițiu interesant, să documentez ce am făcut și când am făcut. Sigur că e puțin probabil să intereseze pe cineva, dar când te trezești la finalul zilei cu nici jumătate din lista de TO DO bifată, începi să te întrebi.

Trezirea – ora 7.
Pregătit micul dejun, îmbrăcat, spălat copiii, mai mult pe cel mic, plecat la școală. În timpul ăsta nu reușesc decât să îmi fac o cafea, rar spre niciodată să și beau din ea.

8.00

– au ieșit copiii din casă, am sunat-o pe mama și am băut cafeaua.

8.20

– trimis două mail-uri urgente, verificat comentarii să nu explodeze ceva, răspuns la câteva, băgat un ochi pe Sisterhood, deși acolo nu arde niciodată, acolo e de cafea și bucurii. Scris un to do list pe parte exclusiv administrativă: facturile restante la enel, apanova și engie, plus întreținere pe probabil 2 luni, 2 contracte de semnat, să înscriu copiii la școală pe anul viitor, să îi programez la tuns, să sun la primărie pt follow up important, să îl sun pe nenea cu Enelul, să dau comanda pentru ușa de exterior, obligatoriu să trimit niște postări unui client promis, poate să filmez ceva pentru Instagram. Musai-musai o vizită în șantier, au fost montate scările în weekend și era obligatoriu să le văd, deja presimțeam că trebuie ceva modificat. Plus că avem tavane și nu apucasem să le văd. Negociat cu mine însămi, dacă să bag la spălat sau să o las pe după-masă. Nu am mai făcut duș cât mașina merge, deci mă gândesc să nu risc astăzi. Nu strâng nimic de pe masă și las totul fix cum a rămas după micul dejun, pentru că precis îmi va suna telefonul când mă întorc acasă și e o ocazie bună de multitaksing. Oricine m-a sunat în timpul zilei știe că mereu spăl o farfurie când vorbesc, împerechez o șosetă, niciodată nu stau.

8.40

-duș, spălat pe dinți, îmbrăcat, machiat, plecat la școală, la 9.00 sunt acolo.

9.00

– teoretic 11.00 excursie cu colegii lui Tudor la Dent Estet 4 Kids. A fost superfun, doar că s-a întârziat întoarcerea cam cu 45 de minute, timp în care Andreea mă aștepta la șantier. Mulțumesc pentru răbdare, she is great.

12.00

-ajuns la șantier, vorbit la telefon de pe drum: scurt cu bunica, fiindcă mă sunase cât eram la Dent Estet, nenea cu Enel, că mă sunase și el, dar acum nu mai era la birou și nu mai știa ce să mă întrebe, i-am zis că oricum nu știu să-i răspund. În fine, a zis că revine, n-a mai revenit, deci mâine o luăm de la capăt cu acest aspect. Măcar scările au ieșit perfect, Adi Soluție, la mulți ani!

14.00

am ieșit din șantier. Nu am luat prânzul acolo cu lumânări parfumate pe covor, ci am verificat, am socotit, ne-am gândit, dăm comanda de mobilă acuș, deja au fost oamenii să facă măsurători, am vrut să fim sigure, să fim double sigure, e cam ultima șansă să ne răzgândim.

14.00-14.30

teoretic, am plecat de pe șantier, fiindcă am butonat în mașină în fața casei noastre, să răspund la mail-urile venite între timp. Să bag un ochi la comentarii, să nu fi explodat ceva (niciodată nu știi ce doamne te mai înjură intelectual) și să urc stories de la Dent Estet cu copiii și medicii aceia minunați.

15.00

ajuns acasă, sunat 10 minute pe bunica în timp ce mi-am încălzit ceva să mănânc. Sunat și pe tata, 15.20 mă apuc de lista obligatoriului. Speram să am aprobare pentru ziua de azi pe materialul de postat, fiindcă e campania în desfășurare deja și a fost o potrivire tare faină pentru toți, deci să ne grăbim.

15.30

să zicem, mă apuc de scris. Noroc că am clipul editat de ieri, în mașină spre București doar asta am făcut. Dar scrisul nu merge cum mi-aș dori, încep 3 texte până să îmi placă unul mult de tot. Asta e.

16.00

sună telefonul, e contabila. E pe to do, deci răspund. Vorbim vreo 15 minute, că e a treia contabilă cu care discut, pare o speranță serioasă, vă țin la curent.

16.30

– îmi ia 5 minute doar să înțeleg din nou despre ce e vorba în textul meu. Nu îmi vine să cred cum a trecut timpul, am senzația că nimic nu am făcut.

16.45

– mă sună Andreea again, cred, îmi dă ceva de făcut sau mă roagă să îi trimit niște poze, nici nu mai știu. Cu Andreea e important să țin aproape acum, de munca ei depinde casa mea, cum ar veni. Când te sună Andreea, lași orice, cam asta e regula când ai o casă de construit.

16.47

-mă reapuc de citit sau de scris, deja nici nu mai știu.

17.00 mă sună Horațiu între pacienți, întotdeauna răspund când mă sună Horațiu și mama, sau cineva din familia mea, sunt cei mai importanți oameni care mă sună, niciodată nu dau respins dacă nu arde efectiv undeva. Ultima dată când nu i-am răspuns mamei mele, mă sunase să îmi spună că a murit tatăl ei, iar eu tocmai ieșeam pe ușă să plec spre gară, să prindem trenul spre aeroport. Eram în Sheffield și urma să plecăm la Roma, am zis că o sun din tren. În fine, nu ne-am mai urcat, că am schimbat biletele și am zburat spre SIbiu. Deci regula: familiei tale întotdeauna îi răspunzi.

17.05

– îmi dau seama că mai am 40 de minute în cel mai bun caz și mai am și materialele de încărcat pe transfer și de transmis. Îmi dau seama că nu am cum lua aprobare în aceeași zi și mă oftic.

17.30

– termin, ce text!, îmi vine să fac un dans cinstit, trimit, primesc imediat răspuns încurajator, ce mă bucur, să vedem dacă e final. Reintru pe mail, răspund la cele 2 urgente de azi-dimineață, care au răspuns și așteptau din nou răspuns, poate la alte câteva, bag un ochi peste comentarii și reacțiile de la stories pe Instagram.

17.50

rup ușa să fug după copii. Pe masă e dezastru general, că Albă-Ca-Zăpada și cei șapte pitici au demisionat, noroc că avem mâncare de la mama azi. N-am făcut nici jumătate din lista mea, deci poftim.

Sigur că nu merg zilnic la Dent Estet, sigur că nici la șantier. Dar mereu e câte ceva. Și când nu e ceva, e altceva. Lucrurile se întârzie, inspirația nu vine, alteori vine, dar clientul nu răspunde, mailul e urgent și-apoi se mai trezește câte o doamnă să îți spună ce profitoare ești tu, de bunăvoința și găluștele cu prune făcute de bunica ta.

Iar ziua nu se termină aici.

18.30

venit de la școală, încălzit mâncare, strâns vasele un pic înainte (să avem loc, că nu aveam), mai mult după. Răspuns la încă un whatsapp sau 3 urgențe pe mail, doi curieri rătăciți, vorbit cu bunica până am spălat farfuriile și le-am pus la loc. Multitasking is my middle name.

Mai sună mama, răspund ofc, nu te țin, știu că ești ocupată acum, da, încă lucrez, că nu am terminat neam. Între timp primit aprobare pentru postat. E târziu, copiii trebuie culcați. Hrăniți înainte și spălați. H-ul încă nu a ajuns, e și el fiert după o zi atât de lungă. Nu mă plâng, doar constat. Sigur că am descris o excepție de zi, pe toate celelate, de fapt, mi le petrec la spa.

Articolul anterior

Când văd o scorpie, cel mai mare pericol e să nu devin și eu una

Articolul următor

Și dacă niciodată nu vei fi cea mai bună versiune a ta?

16 Comentarii

  1. Aura B

    Cu toatele ne-am dori sa fie o excepție o astfel de zi și restul să le petrecem la spa😀. Adevărul este că toate zilele noastre incep devreme, se termină târziu și cu task-uri neterminate. Zic sa ne bucuram mai mult de viață și să ne stresam mai puțin (asta o repet mai mult pentru mine 🙈). Pupici!

  2. Silvia

    Nu te cred, stai acasă, nu te duci la muncă, sigur exagerezi. Sau: au mai fost mame care să stea acasă și nu s-au plâns atât, puteai sa bagi la spălat și să speli vasele cât făceai duș. Le spălai la ghiuveta din baie, le luai în duș cu tine. Dacă ziceai că ai mașină de spălat vase, erai o putoare fițoasă care se plânge. Așa, că nu ai băgat vasele la mașină, nu îți permiți, săraco. Cert e ca mereu vor fi frustrați care vor zice una și alta, indiferent de ce faci tu, dar până la urmă nimeni nu are viața ta și nu știe încărcătura din ea. Keep walking, keep shining 😉

  3. Mona

    Acest articol vine ca un “raspuns” celor care te tot acuza ca nu ai munca adevarata si te plangi. Le dai o satisfactie ca te-au ranit cu parerile lor nesolicitate.
    Indiferent ce scrii, cat muncesti, cate eforturi faci pt tine si familie, cei rau voitori vor continua sa comenteze, no matter what.
    Eu sunt carierista, sunt in middle management de 10 ani si muncesc mult. Dar stii cand am muncit cel mai mult? Surprize-surprize: in concediul de maternitate. Job-ul pare un pic de relaxare comparativ cu toate eforturile depuse pt casa, bebelus si toate situatiile de atunci.
    Cine are impresia ca a avea grija de copii, casa, sot, santier, blog, familie extinsa, si etc…e asa floare la ureche si nu faci nimic, acei oameni ori sunt invidiosi (ca ei nu pot face bani din scris, si trebuie sa munceasca 10h/zi) , ori n-au fost niciodata in situatia respectiva, si atunci vorbesc din teorii.
    Mai exista si o foarte mica categorie, femei atat de organizate incat fac extrem de mult in acelasi timp, femei foarte stabile emotional si psihic si care “duc” mai mult decat restul. Si care nu le inteleg pe cele care nu pot ce pot ele.

    • Așa e, doar o altă femeie care muncește știe ce înseamnă casă, masă, copii și un job pe lângă. Cred că faci și tu multe, doar că, în loc să le scoți ochii altor femei, te preocupă alte chestii. Bravo ție.

      Și na, chiar m-au rănit, da. Plus că a fost un exercițiu interesant. Plus că, uite, nici eu nu înțeleg viețile tuturor oamenilor, pentru asta nu mă duc la ei acasă neinvitată să le spun în repetate rânduri cât de mult greșesc și cât de lenși sunt. Cam asta, dar per total exercițiul a fost interesant pentru mine, fiindcă a aprins o cameră de observație în capul meu,

  4. Anca

    Don’t let the bastards grind you down. Cand ai un job ‘flexibil’ time wise, lumea incepe sa inteleaga ca poate sa-ti paseze toate taskurile sau uneori te incarci cu ele, din dorinta de a face cat mai multe. Dar cumva mereu ajungem sa umplem absolut tot spatiul posibil .
    Eu asa fac si la munca obisnuita, dar si cand eram cossultant, pentru ca imi doresc sa realizez si x si y si z, si ajung epuizata. Singura diferenta ca neavand blog nu sunt criticata de straini random.
    Eu am o doamna care ma ajuta cu casa, dar nu spala si pune rufe, desi face enorm oricum. Chiar si asa uneori ma trezesc cu un maldar de rufe neimpaturit, dezastru in bucatarie etc. Evident ca e ditamai responsabilitatea sa ai doi copii si nici un ajutor si sa mai coordonezi constructia unei case. Jobul de coordonator in sine la o corporatie ti-ar scadea din takskurile obisnuite. Dar in viata personala nu mai scadem nimic , doar adaugam.

    • Anca, ce rezumat ai făcut, nota 10. Cred că multe femei ne regăsim acolo, mai mult sau mai puțin cu partea de critică random de la oameni care nici nu ne cunosc, dar au senzația că au drepturi și, uite-o pe doamna de mai sus cum revine aici să își verse veninul. Pentru mine e fabulos cât de rele pot fi unele femei, cred că e tare tristă viața lor cu ele însele.

  5. Mona

    Pentru cine anume trebuie sa conteze ce face Miruna?
    Cat tupeu au unii oameni, sa indrazneasca sa spuna ca ce face un om cu viata lui nu conteaza. Pentru cine, ca sa intelegem si noi? pentru tine? Pentru cititori?
    Oare va dati seama de cat de rele si penibile sunteti cand faceti astfel de afirmatii?

  6. Ana

    Te urmaresc de câțiva ani (nu știu câți dar mai mult de 6) si nu prea comentez. Totuși de data asta simt nevoia sa iti spun (fara sa stiu daca si tu simti nevoia sa citești asta :)) ) ca poate familia ta are nevoie de exact ceea ce faci tu, exact așa cum faci tu. Dacă era nevoie de altceva probabil ca și programul tău era altfel. Uite mi se pare ft important ca tu te-ai putut ocupa de șantier. Este priceless. Poate ca și tu mai uiți uneori cât de importante sunt lucrurile pe care le faci.
    Evident ca exista persoane în lumea asta care fac mai mult sau mai putin decât mine sau decât tine. Dar din nou, fiecare are un context propriu.
    Poate vorbele unora au putut sa te rănească pentru ca tu și tu aveai unele nemulțumiri interioare.

    • normal, cine nu are nemulțumiri? Aș vrea să fac mai multe, pe toate câte mi le-am propus, aș vrea să nu îmi fie greu când le fac, iar când ajung copiii acasă, eu să fiu floricica mirunica pentru ei. Dar uite ce frumos ai scris și tu, cum putem să ne ridicăm unele pe altele în loc să ne dăm în cap, Doamne apără și păzește.

  7. Mihaela

    Eu nu inteleg de ce tot vin femeile cu critici ca tu chiar nu pozezi in femeia perfecta.

    Daca spuneai “ia uite cum le fac eu pe toate si ce bine imi iese” mai intelegeam.

    Desigur, orice ai spune ai fi criticata. Daca te vaiti, de ce te vaiti, daca nu te vaiti, de ce doar te lauzi, lasa ca noi stim ca iti e greu dar nu vrei sa zici. :))

  8. Roxana

    A scris bine cineva mai sus.. Daca faci nu e bine, daca nu faci, iar nu e bine..
    Sunt oameni invidiosi pur si simplu… Asa sunt ei… Cu siguranta, multe dintre noi nu facem ce ne dorim,nu avem suficient timp sau bani…sau daca avem timp, sigur am renuntat la bani, etc. Sunt persoane care probabil te invidiaza ca poti avea grija de familia ta,de casa ta si ai si bani facand ce iti place.. Nu isi dau seama cata munca e in spate. Probabil ca ele au un job obositor, nu castiga nici suficient, copiii sunt si ei agitați… Iar pe tine te vad o”rasfatata”. Ai ajutor! Stii ceva… Bravo tie!
    Am patit si eu asta.. Si nu erau oameni de pe net care sa ma jigneasca. Prietena de 10 ani mi a spus la un moment dat ca “ce ti pasa, esti o întreținută”… Da, ma intretinea barbatul meu, nu altcineva… Am avut o perioada in care am renuntat la tot, doar sa stau cu copilu meu… Nu m am dus sa cer nimic, nimeni nu știa daca sunt bine sau rau, daca am mancat sau nu…doar aruncau cu noroi…
    Asa ca te îmbrățișez si lasa-i sa zica!! 🤗

  9. Ramona

    Te îmbrățișez! Și nu mă mai plâng, deși asta simțeam să fac dupa ce zi emoțională am avut ieri.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 163 queries in 0.564 s