N-ați fost atenți câteva zile și noi am dat o fugă până-n Cipru, mai exact Larnaca. Pe principiul, unde zburăm să mai prindem bilet gratuit înainte de a împlini copilul 2 ani? Ne era un pic de dor de Londra, recunosc, dar când ne-am vizualizat împingând la cărucior pe niște rampe perfect child-friendly, pe vânt și ploaie, la 3-4 grade, ne-am reorientat rapid. Ceea ce s-a dovedit a fi o decizie excelentă.
Larnaca, Cipru, 23 de grade în fiecare zi. Sfântă inspirație!
Sunt proaspăt scoase din arhivă, tocmai le-am primit și mă ardeau degetele să vi le arăt. Ce grozav ne-am simțit, ce frumos a fost! Ce fraieră c-am așteptat atât până să vă cinstesc cum se cuvine sau până să vă cunosc cum atâta bine mi-a făcut.
a doua poză a mea de pe facebook, septembrie 2008
Că pot și eu, fata care nu reușea să se uite la un film până la capăt, urca pe scări în loc de lift fiindcă era mai rapid decât s-aștepte, fata care nu plângea la Titanic, nu credea în cai verzi pe pereți și prinți pe cai albi, cea care spunea că n-o să se mărite niciodată, dar și-a dorit dintotdeauna un copil, fata care nu se putea ține nici de un abonament la sală, de nicio dietă cu nume străin, fata căreia-i plăcea să doarmă, care n-avea vreun talent deosebit, ci câteva kilograme în plus și-o mare pasiune pentru înghețată.
Tu ai două șanse în viață: fie slăbești vreo 10 kilograme, fie te faci savant, mi-a spus tata cu sinceritate, din capul mesei din bucătărie. N-am luat-o ca pe un compliment, ci ca pe un pumn la ficat. Am trăit mult timp cu convingerea că pur și simplu n-o să mai slăbesc niciodată. Și că, dacă tot sunt o grasă inteligentă cum mă vede el, ce rost are să fiu o grasă nefericită. Adică, oricum încântată nu prea eram. 120 de prăjituri am mâncat o dată, în vreo 2 zile de Paști. I-a căzut fața bunicii mele când și-a dat seama în a treia zi că nu mai avem nici urme prin frigider. Apoi m-am întâlnit cu un unchi pe stradă și omul nu m-a recunoscut. Aveam 64 de kilograme.
Țopăi! Ceva tocmai a intrat sus de tot în topul celor mai prețioase lucruri pe care le posed. O carte! Cu numele meu acolo, printre autori. Îl vedeți, da, să-mi ziceți dacă îl vedeți :)))
Doamnelor și domnilor, acum o vreme am fost invitată să semnez un text în această frumoasă antologie numită ”Cum e să fii fată”, la editura UNIVERS. Unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodată.
A fost o miercuri necinstit de frumoasă, am făcut petrecere cum nu aș fi sperat.
Și fiindcă EL e acum la baie și îmi doresc să adormim ținându-ne de mână, mă grăbesc să las două rânduri aici nu pentru dumneavoastră, ci pentru Univers. Vreau să știe că îi mulțumesc.
