Tocmai mă mutasem în București, aveam douăjde ani și tata îmi spunea că internetul e rău și într-o zi o să mor la calculator, fiindcă o să uit să beau apă și să mănânc. Și am mers la primul Webstock, unde oamenii credeau că internetul e ceva fain de tot. Cristi Manafu organiza eveniment cu microfon. Simțeam cu toții un fel de potențial și o curiozitate, genul ăla care nu te lasă să dormi. Tata nu neapărat exagera, chiar petreceam mult timp online. Vorbim de era de dinainte de facebook. Yahoo messenger, mai știe cineva?
El era un tată full time, care o ia pe calea băuturii. Ea îi reproșează că nu face ceva cu sens și că bea bere în loc de cafea dimineața. El îi răspunde că nu e minunat să aibă un job care să îi permită să înceapă ziua cu o bere?
Lipsa spațiului este unul dintre factorii de risc pentru burnout. Pentru depresie. Și pentru anxietate.
Sigur că nu mai privești doar cu ochi de copil această lume. Sigur că observi și ca business, și client. Cum ești tratat. Care e traseul. Ce proceduri. Sisteme. Sigur că e unul dintre cele mai puternice brand-uri din lume Disney. Iar parcul din Paris are 30 de ani fix. Deci suficient timp în care să-și fi perfecționat lucrurile de mai sus.
Când a început cel mic al nostru creșa, am primit recomandare de la educatoare să nu îmbrăcăm copiii în haine la care ținem. Ha, m-am gândit! Dar nici eu, mama lor, nu mai port haine la care țin. Pentru că, de câte ori am făcut o excepție, am făcut-o și de oaie. Să vă explic.
