Când a început cel mic al nostru creșa, am primit recomandare de la educatoare să nu îmbrăcăm copiii în haine la care ținem. Ha, m-am gândit! Dar nici eu, mama lor, nu mai port haine la care țin. Pentru că, de câte ori am făcut o excepție, am făcut-o și de oaie. Să vă explic.
Ultima serbare a fiului meu la grădiniță
Prima serbare ca o serbare normală la cap, adică și cu părinți, nu numai cu copii și cameraman. Pentru că grădinița în pandemie. Absolveau micuții un ciclu, nu vă imaginați că mi-am pus tocuri și spatele gol, dar am luat din dulap o rochie simplă, lungă, cu cordon în talie. Păi, biata rochie, prin ce războaie a trecut, cât s-a tras și împins de ea, cât m-am aplecat, pus ciuci, urme de tălpi, că afară tocmai ce a plouat, că vremea s-a gândit să facă și ea un cadou copiilor de rămas bun.
Deci am ajuns acasă – nu exagerez- cu rochie care i-ar fi fost prea lungă și unui fotomodel cu picioare de un metru cincizeci. Io cam atât am toată, deci vă imaginați. Cu ea la scurtat, noroc că se putea.
Am și eu un trenci Burberry, luat din Londra, de la mama și tata lui Burberry, cum ar veni.
Purtat nu mai știu pe ce altă zi ploioasă, pe vremea când aveam un singur copil. Care copil a alunecat, și-a spart buza, io l-am luat în brațe ca orice mamă îngrijorată când țâșnește sânge din copilul ei și vă imaginați ce s-a întâmplat. Model! 5 ani mai târziu, încă n-am dus pata la curățat, pentru că, nu-i așa, dacă e ceva ce mamele n-au, ăla e timp de plimbat hainele prin oraș.
Pereche de pantaloni albi, luați din UK
Pentru mine, tot ce e luat de acolo intră în categoria nou, deși ne-am mutat acasă de peste 7 ani. Tinerețile mele, maică. Deci pantaloni albi, dintr-un material moale de leșini, îi ador. Singurele și unicele dăți când îi port, e când NU SUNT cu copiii mei, adică foarte rar. A fost singura șansă de supraviețuire a acestor pantaloni cât de cât intacți.
Înainte de strașnicul eveniment al întâlnirii cu fetele din Sisterhood Society în București
Aveam rochia verde luată de la the Outfit, poate vă amintiți acel reel. Am primit una extrem de mulată și decoltată, dar atât de verde, că n-am mai putut-o trimite înapoi. Între timp am intrat un pic la apă eu, deci rochia s-a lărgit, eram pregătită s-o port. Mi-am cumpărat sutien pentru ea (niciunul dintre sutienele vechi nu-mi mai vine, nu întrebați de ce), mi-am luat și chiloți pentru ea (sigur că nu s-au potrivit, pentru că se vedeau de sub un crac, e clar că n-am prea studiat capitolul chiloți sepsoși, sunt undeva încremenită în preistocel, dar învăț. Să nu mai zic multe, că fetele din Sisterhood mintenaș îmi fac canal dedidat, nu că n-am avea deja vreo 5)
Deci rochia
I-am pregătit sacou dedicat, l-am dus pe umeraș din apartamentul închiriat la Tineretului unde am dormit înainte de eveniment, mi-am luat ciorapi, bocanci, moaaaaamă, cum eram. Probat seara de dinainte, ce zici H-ule, nu-s bucățică eu, creioane la gât, sutien, alți chiloți, că nici voi nu știați cum niște chiloți pot fi lungi, dar aflați acum, H-ul a scos ochii din telefon mai mult de 2 secunde întregi, copiii nu m-au escaladat, eram pregătită de bal.
A doua zi dimineața, armonie pe pământ
Clătite pentru copii, cafea cu domnul soț, duș, cremă, rochie și sacou. Creioane la gât. Nici n-am mai cerut părerea H-ului, deja eram cu un picior în lift, când zice domnul doctor din spatele meu: Uai ce fain îți stă, dar de ce ai așa o pată pe fund?
Stai un pic.
Care fund, nenicule, că e rochia nouă, fantastic ce veste proastă când ești cu un picior în lift. Și rochia e nouă. Copiii, cuminți. Soțul, încântat. Cum s-a putut întâmpla așa ceva???
-Stai un pic, zice el, și mă rotește pe sub mână ca la dans.
Dansul petelor pe fund, not fun. Are fața aceea de bărbat întrebat o întrebare, care n-are răspuns corect. Aproape îi pare rău că mi-a zis, dar na, nici nu mă putea lăsa să plec cu o pată pe fund, mai ales că era un fund pus în niște chiloți dantelați. Și un eveniment important.
-Hai, că nu se vede, de fapt.
Omul a încercat.
-Ei, cum să nu se vadă. Nici n-am mai stat pe căutat. Liftul aștepta. Cu ce mă îmbrac? Eram în Tineretului, cele mai multe haine ale mele erau dincolo, în apartamentul închiriat. Împreună cu fierul nostru de călcat. Ce om are două fiare de călcat, adică la ce ți-ar trebui, mai ales că noi călcăm foarte rar, spre strictul necesar. Deci cum cele mai multe haine erau în alt apartament și toate hainele prezente erau șifonate rău de tot, nu mai aveam vreme să cerșesc un fier din vecini, am ales pantalonii albi și un tricou mov.
-Oo, dar e mult mai bine decât rochia de ieri! Nici nu știu de ce nu ai vrut să te îmbraci de prima dată așa!
Cum apreciezi un bărbat care vrea să-ți ridice moralul înainte să pui și cel de-al doilea picior în lift spre un eveniment important.
Habar n-am cum am achiziționat acea pată pe fund, m-oi fi așezat în vreo pâine cu unt sau ceva similar. Când ești mamă, orice e posibil în viața ta. Dar nu-i nimic, deja știu că nu vor trece decât cel puțin 5 ani până să o duc la curățat. Noroc că am multe haine șifonate cu care să mă îmbrac, o rochie de dus la scurtat și un trenci la curățat. Nici nu mă grăbesc până copiii cresc, să le termin de stricat, pardon, adunat 🙂
Glumesc. Voi să vă îmbrăcați cu ce doriți și cu ce puteți. Poate sunteți mai responsabile cu lucrurile în general. Oricum cred că hainele-s făcute să ne servească pe noi și niciodată invers. Plus că întâlnirea cu fetele din Sisterhood a fost pe relaxare și e posibil să fi fost chiar un moment în care m-am descălțat, noroc că aveam șosete de același fel și că ele nu te judecă după ele, ci apreciază că ți le-ai arătat. 🙂
Silvia
Hai că am râs. Să știi că mi-e mi s-a părut fain și simplu cum ai fost la Velocita. Dar mă simt mai bine că hainele purtate cel mai des de mine sunt niște ieftinături. Mai am puțin să-mi iau set de 3 tricouri, cum ii iau lu’ fi-miu body-uri. Doar la snickersii de la sketchers țin ca la ochii din cap, că tare-s comozi. În rest, nu știu sincer cum am scăpat fără vomă de bebe pe rochia de mireasă 😅
Miruna
ai scăpat? lux!
Aura
Pitica are 4 luni și am fix 2 perechi de pantaloni cu care ies din casă 😂😂 (pe aceste 2 perechi nu se văd petele în caz de accidente) 😂😂😂. Cât despre bluze/tricouri câte body-uri are Elina, atâtea tricouri are și mami în bagaj.💪💪
Monica
Oh trenci Burberry – visez la unul și anul trecut era cât pe ce, ajunsesem la Londra da’ n-am mai avut timp și de cumpărături. Meh. Data viitoare.
Am adorat postul asta, cu învățămintele lui printre rânduri.
Io-s la faza în care conștientizez că hainele ce le am nu se pretează pentru alăptat cu ușurință, așa că de când am născut, când ieșim (da, avem norocul să putem ieși 🤭) am veșnic aceleași două perechi de pantaloni, colanți de yoga și aceleași două tricouri mai largi care ușurează alăptatul de urgență. Am nevoie de o sesiune de shopping 😂
În ceea ce privește hainele lu’ bebe so far sunt mega bucuroasă și mândră de mine că nu “investesc” în haine de marcă și nici în cantități mari pe care ar putea ajunge să nici nu le poarte.
Aura, ce idee bună cu nr de tricouri la fel cu nr de body-uri la bebe. Mersi!