Sa-si pastreze cineva pentru tine o jumatate de cafea

Eu nu zic decat “Te cred.” Zici ca am un retard mintal avansat, blocat pe aceste doua cuvinte: “Te cred.”

Ea zice ca-i obosita si nu mai poate, eu “tecred”. Ea zice ca ii e greu acum, dar a avut multe bucurii de-a lungul vietii, inclusiv sa isi fi vazut stranepotii, eu “tecred”.

O mangai si o pup, ma uit fara sa clipesc, as vrea sa ii spun mai mult decat tecred, dar ma tem. Ma tem ca ar iesi lacrimi in loc de vorbe. Ma tem de toate pe care o sa le regret. Si ma tem ca o fetita care nu stie cat mai este si ar vrea sa mai fie, pentru ca asa-s copiii: vor doar cum vor ei.

Bunica mea Geli nu face prea bine. Viroza asta a facut-o sa tuseasca ceva de speriat, a epuizat-o groaznic. Si de oricate ori zice “dar am mai trecut eu si prin mai grele”, continua cu “niciodata n-am avut aproape 94 de ani.”

Eu, tecred. Ca atat se poate.

Ma uit la degetele ei pe care le stiu pe de rost de cand imi dadea unul printre zabrelele patului, sa adorm, pe la vreo 2 ani. Il preferam pe inelar si ii invarteam verigheta pana adormeam. Ii stiu degetele si de pe furculitele si cutitele cu care imi taia si apoi imi dadea. De pe lingurele cu care amesteca aluaturile, checurile, bezelele si ce mai facea.

Ii stiu palmele dupa cum ma mangaia.
Ma uitam la ea si vedeam in toata pielea acestei bunici, in toata oboseala din oasele ei, pe noi. Pe toti cei care am venit dupa ea. E in noi ceva ce as recunoaste intr-o mie de ani, una dintre superputerile unor femei ca ea.

Care si azi, cand a primit un mar copt, a intrebat daca nu ar vrea si Victor jumatate sa-i dea. Si Victor a vrut, evident.

Zilele trecute mama si-a pastrat jumatate de cafea pentru ea, pentru soacra-sa. A baut jumatate cu mine, jumatate a dus-o sus. Cand s-a intors cu doua cesti goale puse intr-un castron in care ii dusese altceva, am fotografiat imaginea in mintea mea. Sper sa-si pastreze si pentru mine cineva jumatate de cafea. Candva.

-Da, dar ce de treaba a fost bunica-ta cu mine, a zis mama mea. Si de suflet asa.

-Si tu pentru ea.

Femeile din familia mea. Ies iubirea si grija pe oriunde ar trece, oricat vor trai si dupa aia inca un pic.

Ai mei se bucura de fiecare inghititura a ei si isi dau vestea de parca ar fi un copil mic: “A mancat toata jumatatea de felie!” e motiv pentru dansul bucuriei la noi. Sa mai capete putere un pic. Si liniste, vreau sa ma linistesc, zice Geli, cand o intrebi.

tecred, doar ca, de fapt, nuvreau

p.s. E mai bine in seara asta, mult mai bine, primeste acasa perfuzii si sper sa bem cafeaua dimineata.