Păstrez aici câteva texte postate direct pe facebook. Ca să știți. Aici e casa mea, aici nu depind de nicio platformă să păstrez ce am valoros: niște cuvinte aranjate în momente și simțiri.

Te bucuri de primele linguri, dupa care incepi s-o apreciezi cand vezi fundul galetii. Ultimele inghitituri au parca iar gust si simti ca mai vrei.
Fix asa sunt venirile si plecarile noastre la Sibiu.
Prima zi e super, cum ei ne asteapta in poarta, copiii le sar in brate, urcam la Geli, mama ne intreaba ce mancam, povestim, se face inventarul jucariilor, apoi prima dimineata, cafeaua, piciorusele desculte prin casa, mama, tata, Horatiu si iar cafeaua.
Apoi nu mai stiu.
Mi-am propus o carte, mi-am dorit un film. Un crocodil de la zoo, niste prieteni, multi prieteni. Ordine-n dulap. Sa vedem ce pantofi mai tin. Ce sutiene nu-mi mai vin. Ce facem cu pozele vechi. Colectia de reviste. Cartile din UK.
Doamne, niciodata nu stiu ce e la mijloc in galeata. Ce repede ne obisnuim cu binele nou!
Apoi vine ultima seara. Cum ar veni, seara asta. Mi se face dor de mama preventiv. Cafeaua de dimineata, care e mai buna decat toate. Pranzul luat pe furate, fiindca niciodata nu ne propunem sa mancam, ci sa plecam, doar ca nu ne facem gata.
Noi stim asta, ei stiu asta, toata lumea stie asta.
-Pe la cat vreti sa plecati maine? Ne va intreba mama.
-Ne trezim si plecam.
E raspunsul de fiecare data.
Doar ca apoi ajungem la ultima lingura din galeata. Si vrem mai mult. Vacanta inca o data. Timpul asta din Sibiu. Care se dilata. Povestile, curtea, bunicii, spatiul. Mai vrem.
Sibiul mereu e ca o galeata cu inghetata. Habar n-am ce e la mijloc, dar abia astept sa mai venim o data.

foto Unsplash