Weekend-ul acesta am fost la Cluj-Napoca, la întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății. Conform tradiției, au lipsit fix colegi care erau din Cluj, adică practic și-ar fi pus papucii de duminica și ar fi venit pe jos la petrecere. Deși noi i-am fi primit și-n pijamale.
Categoria: din vremea când nici blondele nu erau blonde (Pagina 1 din 12)
Când voi citiți asta, noi suntem pe drum spre Cluj, mergem la întâlnirea de 11 ani de la terminarea facultății. Adică eu merg, domnul doctor e plus unu. Ce plus unu!
În timp ce conduceam astăzi spre șantier, unde m-am întâlnit cu macaragiul care vine săptămâna viitoare, mă întrebam ce îmi doresc de la această revedere. Un pic mă tem, dacă e să vă spun sincer.
1. Când te măriți?
Părinții nu m-au bătut, nu m-au pedepsit, niciodată nu m-au obligat să fiu nici premiantă, nici olimpică. Mai mult, tata adesea îmi zicea să mai bat și eu mingea pe stradă, că prea multă școală mă spală pe cap.
În clasa întâi, un 8 la muzică a fost dezastrul. În clasa a 2-a, un 8 la mate îmi punea coronița. Știu exact cât am luat la Capacitate, 9,87 cu media de pe ani. De la prima lucrare la fizică, în clasa a 9-a, am fugit împreună cu două prietene, de la șocul faptului că nu scrisesem nimic. Am fugit pentru că s-a putut și pentru că profa nu era tocmai persoana cu cel mai acut simț al observației, ca să fim drăguți, astfel încât, credeți-mă pe cuvânt, s-a putut.
