Acest text e scris de o cititoare care și-a dorit să îl citim toți. Nu o cunosc. Mi-a dat un mail. Am răspuns urgent. I-aș da nu una, ci zece mâini de ajutor.
Acest text a fost scris de o cititoare pentru publicarea lui aici. Pentru că este tulburător și foarte personal, și pentru că am vrut să mă asigur că intenția ei rămâne la fel, să știți că mi l-a trimis mai demult. Am așteptat să îl public, am întrebat-o din nou azi-dimineață dacă e sigură, a confirmat.
Vă rog să îl citiți, apoi să comentați doar dacă aveți ceva constructiv de împărtășit.
O să primiți o bucată din sufletul cuiva. Continuați cu grijă, cu onoare și respect. Am încredere în dumneavoastră.
La final, las un video pe youtube, primit de o altă prietenă de la terapeuta ei. Are vreo două ore, după ce l-a urmărit, prietena mea n-a mai dormit câteva nopți. Zice că a fost becul care a aprins lumina în capul ei. Ea e liberă acum, așa cum ar trebui să fie toate femeile pe pământ, indiferent dacă sunt căsătorite, necăsătorite, divorțate, blonde sau roșcate.
Țin minte exact aniversarea mea din clasa a 3-a, fiindcă purtam o fustă minijup destul de mulată și buricul gol. Cred că a fost prima și ultima oară când am mai avut buric de arătat în acest mod.
După ce val de corectitudine văd pe internet, ai putea crede că-n România nu e nicio mașină parcată pe trotuar.
Nu mă bag în scandaluri, dar permiteți-mi să trec în revistă un val de ură live, deloc online, pe care am încasat-o în inima țării, în iubitul meu oraș natal, Sibiu.
Cel mai fancy-șmensy pat de dormitor, când ne-am ales noi pat de dormitor, era unul care levita. Bine, nu levita, dar părea. Mai ales la ce amețeală te lua, când îi vedeai prețul.
Vin multe lucruri bune spre tine.
Doar că fix când trebuie să le îndrept pe cele rele.
De ce vezi lucrurile albe sau negre?
