Am multe articole cu energie bună în ciorne, am multe idei care-mi zburdă prin cap, doar nu am starea necesară nici să dau publish, nici să dau cu degetele de taste. Aș da cu niște farfurii de pereți, cam asta aș face, drept să vă spun.
Știți vorba aia că ”it takes a village to raise a child”? E adevărată, zău. Să vezi viață faină la Sibiu, unde
Mai multe de la ei din străinătate, mai puține de la noi băștinașe, dar, hai, că poate mai învățăm totuși ceva. Deși m-am străduit să îmi aduc aminte de un moment de customer service fericit la mine acasă, am găsit două până la urmă!
De curând, cineva îmi spunea că niciodată nu dă click pe articolele cu P în titlu, nici să fie ale lu’ mă-sa mare. Nu dă omul, e principiu de viață.
Și atunci i-am povestit cum fac eu. Că am și eu bloggeri preferați, pe care îi admir și citesc de câte ori am ocazia (unii nu scriu foarte des, însă pe toți îi citesc gratis. Adică, nici unul nu îmi cere bani să îi accesez articolele, deci dacă mă distrează/ informează/ emoționează regulat, ba chiar și în textele sponsorizate, pot și eu să întorc această favoare într-un fel.).
Când văd că omul are un articol sponsorizat, mai ales dacă are un P în titlu și îl văd de departe, fac următoarele lucruri:
-Asta zice bunica mea maternă, de fiecare dată când îl vede pe Tudor că zâmbește în somn.
Parcă au fost așa multe necazuri în jurul nostru în ultima vreme. Ați observat, pe facebook? Irma (e bine, a început tratamentul), Eva, Luca, îmi tremură degetele și numai să tastez.
Așteptăm vremuri mai bune. Nunți. Botezuri. Poze la mare în bikini. Burți de bere și de mici. Să ne plângem că suntem grase și a venit vara.
