Cel mai fancy-șmensy pat de dormitor, când ne-am ales noi pat de dormitor, era unul care levita. Bine, nu levita, dar părea. Mai ales la ce amețeală te lua, când îi vedeai prețul.
Vin multe lucruri bune spre tine.
Doar că fix când trebuie să le îndrept pe cele rele.
De ce vezi lucrurile albe sau negre?
Miros de pește pe taste. Pește și usturoi. Cu puțină lămâie. Dar usturoi. Nu mult, dar miroase de parc-aș fi decapitat tot usturoiul din lume.
Ai venit să-mi spui ceva.
Întâmplător, întotdeauna mi-a plăcut să fiu diferită. Nu diferită încât să-mi vopsesc părul mov sau să-mi tatuez un cap de mort pe mână, dar diferită with a twist. Twistul poate era o preconcepție sau un orgoliu, cine știe. Dar într-un fel, mi-a făcut bine. Rafinamentul meu ușor elitist de clasa a 6-a, cu care un pic mă mândream în oglindă era că, de exemplu, n-am gustat din țigara din spatele școlii. Nici din bere în prima excursie cu clasa.
A luat microfonul și i-am simțit vocea cum tremură: Știți că 7 lei pot fi o sumă mare, atunci când nu o ai? Blondă, în jur de 40 de ani. Simt că vreau să ascult ce urmează.
Femeile astea-s reale. Toată sala a muțit.
De câțiva ani nu mă mai uit la seriale, fiindcă mi se pare că sunt pentru mine cum e țuica pentru alcoolici. Sau alunele pentru grași. Te apuci și nu te mai poți opri, lucrurile scapă de sub control, nu mai dormi, nu mai trăiești, ați înțeles.
Dar cum nu consum alcool, iar în loc de alune bag fistic, sunt într-o perioadă albastră în care îmi bag și seriale în creieraș.
