”Ca-bi-net”. Zice perfect: ”cabinet”. ”Mami merge la cabinet, tati merge la nene.” Lucrurile importante le-am stabilit. După care, doar asta s-a jucat.
La noapte, n-o să pot dormi. Nu de la emoții, ci de la faptul că știu că vor fi prea puține ore de somn. Pentru că niciodată nu-s destule, când le numără alarma unui ceas. Emoții? Nu, nu o să am. Doar am făcut asta timp de nici nu mai știu câți ani, uneori și în weekend, aveam replici care ieșeau din gura mea în funcție de situație, parcă automat. Mâinile mele știau să facă lucruri așa cum un șofer știe schimba viteză în timp ce ascultă radio în mers. Eram atât de ”bună”, încât uneori știam și ce-o să zică celălalt sau chiar, ce a mâncat.
Trăim cu vinovăția că nu facem destule chestii cu copilul în weekend. Soțul meu și cu mine, că de dumneavoastră nu îndrăznesc să zic.
Văd zilnic o grămadă de oameni prea munciți, prea obosiți, foarte alergați. Epuizați. Oameni care mereu fac alegeri nu neapărat pentru că VOR, ci pentru că VOR SĂ evite un efort suplimentar sau un dezastru, după caz.
”Iau toate plasele din mașină, să nu mai fac un drum.”
În cadrul campaniei ”Îndrăznește să fii mamă”, am stat de vorbă cu dr. Vasilia Iorgoveanu despre femeile cu afecțiuni reumatologice (lupus, poliartrită reumatoidă și altele), care își doresc să aibă copii. Am băut o cafea, am povestit multe și vă invit pe dumneavoastră să trageți cu urechea, ca și când ați sta la masă cu noi.
