Ziua lui, ce să-i iau? Ca în fiecare an, habar n-aveam. Tocmai apăruse un model nou de iphone, că astea apar mereu de ziua bărbatului, poate ați nimerit și voi. Domnul meu avea un telefon vechi de peste un an, nu era neapărat încă epuizat. Dar eu chiar habar n-aveam ce să-i iau.
Războiul Spălatului pe Dinți și-a ales două momente foarte grele din zi: dimineața și seara.
Dimineața e grea, fiindcă ești contra-cronometru, toți au nevoie la baie și mulți sunt în întârziere DEJA.
Iar seara… seara copiii sunt praf de obosiți, iar răbdarea părinților s-a terminat demult. DEMUUUUULT.
Doamne, ce război greu de câștigat avem!
Vineri seara, să fi fost 8 sau 9. Mama luase loc lângă o priză. Caut ceva prin bucătărie, departe de zarva copiilor din cameră. Și o aud cum zice:
-Ioane, te rog eu, cheamă ambulanța.
Plătesc taxe, sunt la zi. Trăiesc într-o capitală europeană. Am sistem de canalizare și calorifer în casă. Nu locuiesc la țară, cu toaletă în fundul curții. Nu mă spăl la lighean că așa-i obiceiul vremii. Suntem totuși în anul 2021.
Vine la mine un meșter din ăsta digital, să repare niște fire la internet. Zic să fiu politicoasă și-l întreb dacă bea o cafea. Zice că da. Când vede că apuc de ibric și că n-am espressor DELOC (le amintesc cititorilor mai noi că încă locuim în 2 camere la bloc, iar în bucătărie nu te poți mișca decât prin permutări. Dacă-mi iau espressor, efectiv dorm cu el în pat, că altundeva nu mai e loc să-l pun.), deci când vede omul AȘA CEVA, se răzgândește brusc. Nu, merci, nu te mai deranja.
-Mami, mi-ai putea face un orez cu lapte? Nu îți face griji, stau eu cu Victor.
(Sigur că îmi fac griji, dar iubesc ce a zis.)
