Dacă la 2 luni se trezea de 2 ori pe noapte să sugă, la 2 ani are și 7-8 treziri. Nu că aș vrea să se sperie vreo mămică, dar aceasta de la microfon e destul de depășită de situație.
Simt că deja alăptatul e mai mult un chin și mai puțin o bucurie. Sunt atât de obosită când mă trezesc, încât aș face orice pentu încă 5 minute de somn cum trebuie.
Cea mai mare dorință a mea e să dorm. Imediat după asta e să mă trezesc când vreau eu, iar asta nu e o manifestare de răsfăț, nici vreo arogantă, e pur și simplu ceea ce are nevoie creierul meu. De peste 2 ani doarme tot când vor alții. Prea rar în acești doi ani am dormit fără să întrerup ciclul normal al undelor care nici nu mai știu cum se cheamă.
Mă doare inima să înțarc, dar cred că deja nu mai e de joacă. Din cauza lipsei de somn, am niște probleme de sănătate, pe care alții le au la 70 de ani. Am făcut perfuzii în repetate rânduri. Astăzi am căzut în bucătărie din picioare pe jos, noroc că pe fiu-meu l-a umflat râsul.
Nu scriu asta ca să îmi dați vreun sfat, vorba mamelor de pe grupuri, doar mă plâng.
E lista mea cu motive raționale. Știu ce e mai bine să fac, dar înțărcarea asta nu e numai pentru copil. Mă doare inima și pe mine.
