Ea: -De câte ori ți-am spus să iei sticluța verde?! Verde, nu pe aia galbenă, că aia galbenă e pentru altceva!
El: -Dar eu de câte ori ți-am spus să nu mai țipi la mine, că nici culorile nu le mai știu de nervi.
-Unde sunteți? Unde sunteți, să-mi spui! m-a sunat Horațiu, pe la 8.
-În casă, ce ai? Tu unde ești?
Blogul acesta împreună cu Gașca Zurli vă oferă o invitație de 4 persoane la spectacolul Gașca Zurli, din București, din 25 octombrie, de la Sala Polivalentă.
Și, cu ocazia asta, vă întreb: găsiți aceste parteneriate media utile, dacă să continuu cu ele sau dacă vă obosesc și enervează? Nu îmi dau seama, fiindcă multe dintre evenimente au loc în București, iar dumneavoastră citiți blogul și din Guatemala. Ideea e că pe oamenii ăștia îi ajută să își promoveze evenimentul, pe unii cititori îi ajută că află de spectacol, iar pentru alții e o ocazie să participe gratuit. Cum vi se pare, o las baltă?
Pe Bulevardul Tineretului, cam pe la jumătate, ea ținea un baston în mâna dreaptă, el o ținea de mână pe ea. Avea pălărie și era îmbrăcat într-un costum bej, călcat la dungă, ca un înger bătrân.
Am trecut pe lângă ei ca-n desene animate și a trebuit să mă întorc să le spun ceva. Tocmai mă certasem cu bărbatu-meu cu o seară înainte și aveam nevoie de un exemplu viu că “până la adânci bătrâneți” nu e un clișeu. Să fi fost oare un semn?
-Pe tine te cunosc de undeva, mi-a zis el când m-am apropiat.
Deși nu îmi place expresia “te ajută bărbatul”, fiindcă mi se pare dureros de nedreaptă pentru femei. Se dă textul:
Dacă bărbatul ăla e și tatăl copiilor ei, el nu are de ce să “o ajute”, ci doar să își facă jumătatea lui de treabă fără ca nimeni să nu-i ridice vreun altar pentru asta.
