Rula un clip cu ceva călugăr budhist, care mi-a atras atenția. Era despre
Știu că sunt mulți oameni săraci și copii care merg seara la culcare nemâncați. Haideți însă să ne îndreptăm atenția înspre ceilalți.
Prima dată când am întrebat alt om de vacanța elevilor, când începe.
Prima toamnă când n-am mers la facultate și toate octombriile care-au urmat, de nici nu m-am mai gândit că alții merg și eu lucrez, gata.
Să-și roadă unghiile în plină pandemie e ultimul lucru pe care-l dorești la copilul tău. Era, cum să vă zic, cu mâna în gură tot timpul. Iar eu simțeam că mi se umflă o venă de câte ori îl vedeam.
La noi a fost săptămâna mediteraneană, dacă vreți să știți. Sau săptămâna cu supă de pește cu fructe de mare.
Am plecat să practic medicina în Marea Britanie direct de pe băncile facultății. Am putea spune, fără să exagerăm, că nu știam dreapta de stânga. Teoria diferă de practică, oricât ne-am dori să nu.
