Ceva la care ardelenii or să râdă un pic mai bine decât moldovenii. Azi am mâncat clătite, el a zis cuvântul, mie mi-a plăcut atât de mult, încât îl tot băteam la cap să repete: heciumpeci.
Tocmai i-ai răspuns cu ochii în telefon. El ți-a cerut jucăria de sus, tu i-ai zis să vină la masă. El te-a chemat pe covor, tu l-ai trimis să se spele pe mâini. Îi vorbești de parcă îl cerți. Ieri îi vegheai somnul când era bebe mic, azi-dimineață îi făceai poze și le trimiteai tuturor prietenelor cu copii, iar seara deja te răstești. E drept că ai mai citit două cărți între timp, dar și alea pe sărite, că doar n-o să-ți spună altul cum să crești copilul tău.
Pentru că viitoarele mame cheltuie banii pe o grămadă de lucruri pe care nu le folosesc niciodată, astăzi dezbatem dacă are rost să-ți cumperi o pompă de sân sau niște mărgele, în loc. Când vrei să alăptezi, evident.
Un domn despre care ai fi putut spune că-i obez a fost văzut într-un mall din București, fotografiat și judecat. Toate astea, doar pe bază de stomac gol al altcuiva.
Fiți atenți, că tot vreau să vă povestesc ce am pățit. Într-un mall din apropiere de casă, unde mergem să mâncăm rață. V-am mai zis, poate știți. Nu dăm nume, pentru că nu asta-i important.
Sunt în bucătărie, despachetez. Întâi scot totul din gențile frigorifice (care, da, sunt mai multe, că așa e mama mea, ca orice mamă care te întreabă ”ce-ai mâncat” și vrea să știe răspunsul în avans), apoi le așez pe masă ca să sortez. Cutiile mari la bază, cele mici în vârf. Borcanele la borcane, sticle cu supă la congelator. Deschid frigiderul și observ niște resturi alimentare în semidescompunere prin el. Nu că ăsta ar fi vreu fenomen ciudat, este ceva perfect normal. Li se întâmplă tuturor alimentelor lăsate timp îndelungat în orice frigider din lume: se strică. Nu e ceva personal.
Sunt unele aniversări pe care le ții minte fără efort, fără remindere în telefon, fără să te tragă facebook de mânecă sau vreo colegă de urechi. Așa m-am trezit în dimineața asta. Așteptând. Nu să-mi sune calendarul să-mi spună ce am de făcut, ci să prind un moment în care s-o sun.
