Categoria: şi blondele se minunează (Pagina 1 din 15)

Îngerii de pe autostradă

14152061_10153679750845806_401056286_o

De fapt, era un strigăt disperat de ajutor. Din care m-am oprit, fix în momentul în care mi-am dat seama că nici semnal la net nu am. Sunasem deja cei câțiva oameni care ne-ar fi putut ajuta, nimeni nu răspundea, după noroc!

Continuare

Speed reading în viteza a 5a

Sau cum să citeşti un kilogram de roman în doar câteva (zeci) de minute.

  • Auzeam ieri la radio că s-a vândut un record de nu-ştiu-câte volume din Harry Potter. Deci, din fericire, n-a câştigat 50 shades of Grey. Poate mai există o şansă.

Se pare că nişte băieţi isteţi au descoperit că viteza cu care citim e cu mult încetinită de mişcările globului ocular, care plimbă privirea de la un cuvânt la altul, de la o propoziţie la alta. Şi că, secretul vitezei de citit stă în alinierea, de fapt centrarea, cuvintelor.

unnamed

 

Aşa că, au dezvoltat un progrămel care face treaba pentru noi: derulează cuvintele centrate în aşa fel, încât globul ocular să nu se mai mişte (aproape) deloc. L-au botezat Spritz.

În mod surprinzător, funcţionează!!! E incredibil cât de bine înţelegi ce citeşti, chiar fără antrenament! (Zici că fac reclamă la pastile de slăbit :))) )

 

Un text care se derulează cu o viteză de 250 cuvinte/minut (îmi pare rău că e doar în engleză):

Spritz

 

 350 cuvinte/minut:

Spritz

 

500 cuvinte/minut:

Spritz

 

Vedeţi şi dv site-ul oficial sau aici.

Şi daţi bice la citit. Acum chiar că pruncii noştri nu vor mai avea scuze. Dacă s-ar fi inventat chestia asta când eram eu prin liceu, aş fi trăit 3 zile de fericire în plus – cât mi-a luat să citesc nenorocirea de Ion al lui Rebreanu. Şi deşi mă împotrivesc din principiu nevoii de a parcurge texte precum Moromeţii sau Hanul Ancuţei, măcar tortura cea mereu zâmbitoare din manualele de română nu va mai dura 3 zile pentru nimeni, niciodată.

Doamne-ajută.

 

 

Ţara lui Doamne-fereşte!

Părinţii unei prietene bune şi-au cumpărat o casă lângă Bacău acum 2 ani. 45mii de euro, atât i-a costat. După 2 ani, surpriză, centura ocolitoare a Bacăului apare proiectată prin curtea şi dormitorul lor. Statul îi despăgubeşte cu ameţitoarea sumă de, vă rog să trageţi cu gură de aer, 2500 de euro!!! Detalii

aici.

Nu, eu am zis că-s jurnaliştii idioţi că au uitat cel puţin un zero la numărul ăla şi i-am scris Soranei, prietena mea, fiica familiei Păduraru, despre care e vorba în articol. Cică nici vorbă de greşeală, chiar 2500 de euro s-au oferit.

Da, casa a costat 45 000 euro, au trăit în ea 2 ani şi acum statul vrea să facă un drum şi îi expropriază dându-le 2500 euro pentru teren+casă. Casa are vreo 90 mp, iar terenul 400mp, zice Sorana Păduraru.

Explicaţi-mi şi mie cum e posibil aşa ceva. Poţi să paralizezi de supărare. Nici nu-mi pot imagina prin ce trec oamenii ăştia. Ştiţi, când ai un duşman sau ai nervi pe cineva, te poţi duce să-i tragi ăluia un pumn, un glonte, după caz şi nebunie. Dar când eşti supărat pe sistem, pe-o lege şi pe-o ţară, e mult mult mai amar necazul.

Ideea e că legea exproprierii s-a schimbat recent şi trebuie să eliberezi totul în 30 de zile de la notificare şi ei demolează tot. Chiar dacă îi dai

în judecată, procedura de expropriere nu se suspendă, iar tu trebuie să evacuezi… Între timp eşti în aer, fără casă, nu ştiu unde vor pune mobila plus animalele, că au mâţă, câine..

Cu 2500E îţi poţi cumpăra o bicicletă mai grozavă, că de maşină nu-ţi ajung. Eventual o geantă pentru madame Udrea. Grav e că cică proiectul e din 2006, însă autorizaţiile au continuat să curgă şi casele să răsară pe locul viitoarei şosele ocolitoare. Investigaţia continuă, mă rog, agitaţia noastră, că statul n-are insomnii ca soţii Păduraru.

Încă o dată, vă rog, să-mi explice cineva cum e posibil aşa ceva în mileniul trei ori s-a schimbat ceva de ultima oară de când am verificat. Cică sclavia nu mai e la modă, deşi adesea aud designerii vorbind de reinterpretări. Iar statul ăsta român are o strategie foarte isteaţă, descrisă în cele mai banale cărţi de manipulare: iniţial a oferit o sumă atât de ridicolă, încât oamenii să se mulţumească în final cu orice mai mult decât nimic. Deşi într-o ţară civilizată, o despăgubire ar include măcar şi banii de benzină pentru duba care-ţi cară mobila şi de-o îngheţată să-ţi ţină de cald în noua locuinţă. Plus noua locuinţă cel puţin la fel de falnică şi de frumoasă. Fiindcă asta înseamnă DESPĂGUBIRE.

Ceea ce sper să nu uite familia Păduraru şi toate celelalte familii afectate: să nu se mulţumească numai cu ceea ce vrea statul să li se cuvină.

large (5)

 

Am dreptate?

foto

 

 

Preşedinţii se schimbă, dar prietenii rămân

Un talmeş-balmeş tot referendumul ăsta, care culminează cu cel mai, dar cel mai de râsul lumii fapt: că a existat măcar UN SINGUR român care a mers şi-a votat ca Băs3scu să rămână. S-a deranjat să meargă şi să dovedească ce puţin a înţeles din semnificaţia votului său în respectivul demers. (Nu vorbesc de alegerea omului, că n-am nici o treabă, ci mă distrează enorm faptul că putea să stea acasă şi era fix acelaşi lucru, ba poate chiar mai intelijent.) Ori, există altă explicaţie, iar DA a început să semene îngrozitor de bine cu NU de când am verificat eu ultima oară. De le poţi confunda chiar şi când ai absolvit şcoala primară!

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Parcă mă face să mă gândesc la “I-li-escu preşedinte!”… Aceeaşi mărie, cu altă pălărie. – “mărie” e scris intenţionat aşa.

*La ora la care eu tastez, nu se ştiu încă rezultatele. Iar dacă cineva dintre dumneavoastră a fost la vot şi a ales “Nu”, îmi cer scuze pentru vorbele de mai sus. Nu vă faceţi griji dacă nu înţelegeţi de ce.

De fapt, voiam să vă rog ceva: Nu lăsaţi politica să vă schimbe părerea despre un om, despre un frate sau despre un prieten. Nici măcar pe-un preşedinte nu-l lăsaţi. Să vorbim despre Londra zilele astea, despre copiii pe care i-a trimis România acolo. Să nu ne întrebăm unii pe alţii dacă am fost. Dezamăgiţi sau nu, la vot, la munte sau la mare. E treaba fiecăruia pentru el.

Mi-e ruşine mie pentru fiecare sms, mail sau aluzie pe care le-am primit “privitor la”. De la necunoscuţi sau, mai mult, de la cunoscuţi. Mai mulţi decât mă aşteptam şi alţii decât credeam. Fiindcă preşedinţii se schimbă, dar prietenii rămân.

Iar pentru cei care n-au prins ideea, îmi pare rău, referendumul a trecut. Deci, hai, mai bine despre Londra să vorbim…

——————————————

(pancarta e dintr-o aplicaţie Gerovital pentru facebook, n-are nici o legătură cu referendumul. Dar mi-a plăcut ideea: Hai, România!)

Dezastrul de la BAC, jumătatea plină

Voiam să scriu ceva despre situaţia actuală a prea-eminenţilor care-n-au luat BACul, dar încă nu-mi vine să cred. Voiam să exprim ceva despre situaţia politică a ţării noastre, dar nu mă prea uit la TV. Şi nici pe site-uri de ştiri. Ceea ce mă face exact un om dezinformat, cum s-ar zice.

Că Ponta e prim-ministru am aflat după vreo săptămână întâmplător de pe twitter, cea mai actualizată sursă a mea de informaţii. Că Tom şi Kate divorţează am auzit la radio într-un magazin. Ieri.

Sunt ruptă de lumea lor, că abia fac faţă alei mele. Dar 43% promovabilitate nu e numai trist, dezastruos, nimicitor, umilitor, ci e şi bine. E bine fiindcă nu ne mai amăgim cu sutele de studenţi în universităţi, nu mai avem impresia că ne tragem de şireturi şi diplome ale căror titluri abia le silabisim şi măcar ştim unde suntem. Şi nu suntem o ţară de geniali, cred că acum ne e clar tuturor.

Să nu v-aud despre olimpici. 43%?!

foto

Nu vă mai puneţi poze în costum de baie!

Dragilor şi, mai ales, dragelor.

Nu vă mai puneţi pe facebook poze în costum de baie, decât dacă arătaţi aşa:

Fiindcă sâni lăsaţi există şi la douăjde ani, talii revărsate chiar mai repede şi celulita nu se vede în pozele pe telefon. Dar facebook nu iartă. Şi nici ochiul atent al fiecărui prieten care se nimereşte holbat. Vă spun prieteneşte, nu vreţi să fiţi penibile.

* A nu se înţelege că promovez perfecţiunea trupească, nici vorbă, ci doar discreţia. Nici nu laud trupurile masculine în detrimentul celor feminine, chiar dimpotrivă. Domnii sunt întotdeauna mai frumoşi îmbrăcaţi. Şi bărbieriţi. Bine, asta dacă nu eşti Justin Bieber şi n-ai ce bărbieri.

foto

Pagina 1 din 15

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 52 queries in 0.160 s