Săptămâna trecută am ajuns într-un hypermarket cu Tudor. Copilul își dorea un anumit tip de cereale, pe care nu le-am găsit la magazinele mici din cartier. Văzuse la o colegă la grădiniță. Știți istoria noastră cu cerealele, așa că am convenit să aibă o singură zi pe săptămână cu cereale la micul dejun. Duminica, el a ales.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 13 din 73)
Un bistro bucureștean publică pe feisbuc un anunț în care se spune că țin la pisicile, câinii, plantele și liniștea din curtea lor. Deci roagă părinții să supravegheze copiii. Să nu-i lase să înfunde toaleta cu pietre, să sape în nisip, să răstoarne decorul. Se menționează că cei mici sunt bineveniți, atâta vreme cât părinții țin cont că terasa nu are loc de joacă. Pe afiș, poză cu doi copii care trag de-o jucărie și sunt cu gura până la urechi. Urlând.
Nu iubim femei și bărbați, ci oameni. Și nu e treaba noastră pe cine iubesc alții, cam asta știe copilul meu cel mare despre homosexuali și comunitatea LGBT. Sigur că au mai apărut întrebări, sigur că suntem abia la început cu asta.
Noi facem concedii și ei cresc. Avem proiecte și ei cresc. Construim case și ei cresc. Mergem la birouri și ei cresc. Ne dăm cu rujuri și ei cresc. Ne agităm cu clienții și ei cresc. Ne dăm peste cap să nu lipsească pâinea, dar ei cresc. Să avem haine curate și farfurii în dulap.
Instructiuni precise inainte de serbare: Mami, sa nu il lasi pe Victor pe scena! O sa strice tot!
Efectul ancorelor în relațiile mele cu alții (mai ales, cu copiii) e că mă ajută pe mine mai mult decât pe ei:
