Simineii mei

Cineva m-a întrebat de ce am zis că n-am avut timp doar de noi doi, când am totuși copii mari și bunicii în concediu prezenți. Dacă nu am fost și noi la o masă, la o cafea. Nu putea înțelege, nu am luat-o în nume de rău. La cafele am fost, la mese nu. Pentru că, dacă voiam romantism, lăsam gașca acasă și pa.

Probabil că cei care nu au ajutor de la bunici își imaginează că, atunci când sunt prezenți în viața ta, ei doar spală, calcă și gătesc. Că stau cu copiii non-stop, iar tu uiți că te-ai reprodus, îți bagi căștile-n urechi și te lipești la Netflix până pleacă la casa lor.

E al patrulea concediu în care ne însoțesc părinții mei.

Continuare

Mă uit la toți oamenii aceștia ucrainieni care și-au împachetat viața într-o valiză și au plecat să pornească de la zero altundeva. N-au putut să-și ia cu ei case, terenuri, averi. Au venit cu mâinile în buzunar și capul pe umeri.

Te face să te gândești ce contează cel mai mult de fapt.

Ce ai în cap. Ce știi face. Cine ești ca om.

Educația n-a fost niciodată mai importantă ca azi.

Stăteam cu Tudor la film, cu ochelarii pentru 3D la ochi și mă gândeam. Parcă m-am văzut de undeva de sus, într-o experiență extracorporală, cum pățesc unii pacienți în sala de operație. În fața unui ecran imens, câțiva oameni cu ochelari pe față.

Continuare

E cea mai recentă descoperire a mea în materie de tantrumuri. E mai tare decât orice magneziu, omega și extraveral la un loc. E mai tare chiar și decât o vodcă. E o vorbă pe care mi-o zic, să vă explic.

Continuare

Succesul pentru concediul cu copii e să setezi niște așteptări corecte din start. Mic ghid din proprie experiență, nu din cărți.

Dacă voi aveți însă copii mai mici și plecați cu ei în concediu, să vă așteptați așa:

Continuare

Nu mi-am dorit niciodată să rămân fără mama la bunici. Nici nu cred că am rămas de prea multe ori. Norocul meu a fost că bunica paternă locuia în aceeași casă cu noi. Mi-a părut rău însă mai târziu, când colegii mei aveau vacanțe la țară, gașa de la sat, tot felul de peripeții.

Continuare

Stăteam la masă și mi-a zis așa: conform regulii ”e corpul meu și eu decid”, că el nu vrea să crească. Vrea să rămână copil. Nu avea încă 6 ani împliniți.

Continuare