E cea mai recentă descoperire a mea în materie de tantrumuri. E mai tare decât orice magneziu, omega și extraveral la un loc. E mai tare chiar și decât o vodcă. E o vorbă pe care mi-o zic, să vă explic.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 14 din 72)
Noua perspectivă asupra crizelor de furie: În loc să-i pui dop, când copilul tău urlă, devino un pod
Succesul pentru concediul cu copii e să setezi niște așteptări corecte din start. Mic ghid din proprie experiență, nu din cărți.
Dacă voi aveți însă copii mai mici și plecați cu ei în concediu, să vă așteptați așa:
Nu mi-am dorit niciodată să rămân fără mama la bunici. Nici nu cred că am rămas de prea multe ori. Norocul meu a fost că bunica paternă locuia în aceeași casă cu noi. Mi-a părut rău însă mai târziu, când colegii mei aveau vacanțe la țară, gașa de la sat, tot felul de peripeții.
Stăteam la masă și mi-a zis așa: conform regulii ”e corpul meu și eu decid”, că el nu vrea să crească. Vrea să rămână copil. Nu avea încă 6 ani împliniți.
Dacă bunicii îi primesc și copiii își doresc, încurajați-i să se ducă. Să-și petreacă timp împreună. Indiferent dacă aveți bunici la țară, cu porc, găini și iepuri sau, mai ales dacă aveți bunici la țară, încurajați copiii să se ducă. Să țină aproape. Să simtă mângâierea unor mâini aspre de la învârtit țărână. Să simtă mirosul proaspăt de iarbă tăiată. Și foamea aia pe care ți-o dă doar statul pe afară. Alergatul desculț peste pietrele din curte.
Descrierea îi aparține lui Simon Hooper, tată de fete, din UK. Într-o traducere și adaptare aproximativă, tipul zice așa. Sper să nu vi se potrivească:
