Carameaua de azi e țiqara de mâine – testul ”ia-ți câte dulciuri vrei”

dulciuri miruna ioaniSăptămâna trecută am ajuns într-un hypermarket cu Tudor. Copilul își dorea un anumit tip de cereale, pe care nu le-am găsit la magazinele mici din cartier. Văzuse la o colegă la grădiniță. Știți istoria noastră cu cerealele, așa că am convenit să aibă o singură zi pe săptămână cu cereale la micul dejun. Duminica, el a ales.

Deci ne-am dus într-un Auchan. Și-a văzut copilul rafturile imense cu dulciuri de toate felurile. Cereale n-am găsit, am plecat cum am venit. În mașină, când ieșeam din parcare, îmi zice:

-Mami, ai văzut câte dulciuri există?

Și, pfoa, m-a lovit.

Carameaua de azi e țigara de mâine.

Mă obsedează acest gând. Mă obsedează și sănătatea dinților și sănătatea, în general. Nu pun gura pe cola și nici de alcool nu mă ating. Mă străduiesc să le ofer copiilor autonomie, dar și repere corecte în ceea ce privește organismul lor. Vreau să le fiu prietenă, dar și căpitan în același timp. Ce nu vreau să fiu e polițist.

Copiii mei au voie înghețată, ciocolată, cacao cu lapte, dulciuri cu prostii. Nu le spun cu prostii, fiindcă nu vreau să dau alimentelor calități morale. Limita e că nu înainte de somn. Dacă cineva le oferă prin parc vreo prostie pe care eu nu aș da banii sau nu aș băga în mine nici să mă plătești, îi las să decidă ei. Fiecare pentru el. Mă gândesc că mai imporant e ce văd acasă, ce ținem în casă, exemplele pe care le dăm.

Carameaua e, pentru dinți, cel mai nociv aliment.

Are zahăr și e lipicioasă. Poate scoate plombe, dacă sunt. Se poate prinde între dinți, de unde muncești serios să o freci. Îmi plac caramelele de leșin, dar aleg să le evit. Carameaua e o metaforă pentru fructul interzis.

Doar că azi e o caramea. O cola și o cereală la micul dejun, dacă știți ce zic. Copiii nu înțeleg rațional motivele astea de sănătate. Fiindcă eu evit carameaua azi pentru Miruna de peste 10 ani, care ar avea dinții distruși dacă ar mânca exact câte caramele ar vrea ea. Copilul nu înțelege ”peste 10 ani”, ci ”ce nasoală e mami, că nu mă lasă și nu-mi ia”. Iar eu aș vrea să știe copilul că la mine poate veni cu orice prostii. Că facem împreună te-miri-ce. Azi o caramea, mâine o țigară, poimâine cine-mai-știe-ce.

Deci, mami, ai văzut câte feluri de dulciuri există. Să te văd, Miruno, joacă așa.

Carameaua de azi e țigara de mâine, îmi trece prin cap o voce din viitor. Și îi zic:

-Dacă vrei, putem veni o dată, să îți iei orice vrei tu, să îți alegi ce vrei să guști, poți chiar din toate.

-Ceeeeeeeeeee??? VORBEȘTI SERIOS? copilul a crezut că visează sau că m-am lovit la cap de ceva invizibil la volan.

Când a auzit bărbatu-meu propunerea asta indecentă pe care i-a făcut-o fiului nostru dentista de mamă-sa a înlemnit. Ești sigură?, m-a întrebat aproape cu teamă.

-Sunt sigură! Cât poate costa? Două sute de lei? Cinci? Și o să țină minte toată viața lui!

Două zile mai târziu, copilul mi-a amintit de ce am promis. Am luat bani, pungi de material și am pornit spre un hypermarket din București.

Mi-am amintit cât de mult mi-aș fi dorit când eram mică eu să pot doar gusta un strop din fiecare fel de ciocolată care era. Pe vremea aia, nici nu știu dacă existau la noi Milka și Kinder. Țin minte că Schogetten era ciocolată de lux, Rafaello luam doar la sărbători. Ritter Sport primeam doar din Germania și le grijeam ca pe sfintele moaște, până aproape expirau. Se deschisese primul supermarket din Sibiu pe Mihai Viteazu, îi zicea Berghezan.

Le văd și acum pe niște rafturi rotunde cu o bară la mijloc, să te învârți să le admiri din mai multe părți. Prima autoservire în care am intrat. Înghit în sec în timp ce scriu. Ai mei îmi cumpărau, doar că mă prinsesem și eu că e foarte scumpă ciocolata din acel loc și nu profitam. De asta mi-aș fi dorit să gust din toate. Ai mei îmi cumpărau, doar că voiam să știu dacă există ceva și mai bun decât îmi luau.

Și ne-am înființat în supermarket.

Toți patru, căci am vrut amândoi părinții să fim martori la acest moment. Ajunge Tudor în zona de dulciuri și începe să danseze pe alei. Efectiv țopăia, l-am și filmat, cât îmi era de drag de el.

Și-a ales niște acadele, ursuleți haribo cu gust de cola, niște bombonele PET, un ou Kinder și un marshmallow (nu știu cum îi zice în românește) Haribo roz cu alb. I-a dublat și lui Victor, să aibă la fel. Cât credeți că au costat? Toate, 30 de lei.

Posibil chiar mai puțin, fiindcă am luat și cireșe, și caise, iar totalul a fost de 56 lei cheltuiți pe toate dulciurile pe care și le-a dorit un băiețel dintr-un magazin.

Mama m-a felicitat, Horațiu a continuat să fie încremenit, iar eu încă rumeg ce s-a întâmplat.

Mai mult, Victor și-a deschis oul Kinder deja din magazin, fiindcă l-a scăpat pe jos și s-a spart. Așa că a fost ”nevoie” să-l halească imediat, deja până la mașină nu mai era. Dar Tudor și-a pus toate dulciurile acasă  într-o pungă pe care a prins-o cu o clemă. Și ne-a dat instrucțiuni să nu ne atingem de dulciurile lui. Abia azi-dimineață le-a desfăcut, a lins o acadea și a insistat să-mi ofere un ursuleț de jeleu cu gust de cola, dar, Doamne-ferește, eu nu pun gura pe așa ceva!

Poate nu e așa greu să păstrezi un echilibru. Și poate libertatea chiar e secretul oricărei prietenii, inclusiv a celei dintre o mamă și fiul ei.

Photo by Denny Müller on Unsplash

Articolul anterior

Aventuri de Casă Nouă (3): O zi din viața unui om care-și construiește locuință

Articolul următor

Studiu: substanță controversată din cel mai folosit erbicid, prezentă în urina a peste 80% dintre copii și adulți

24 Comentarii

  1. Maria

    Marshmallow=bezele
    Bine, nu chiar ca bezelele noastre care nu sunt atat de elastice ca acelea.
    Si eu am poftit 😁

  2. Andreea

    Noi am avut un magazin alimentar timp de 15 ani. Azi am închis firma. Am deschis-o fix acum 11 ani, cu o lună înainte să nasc. Baiatul nostru a crescut printre dulciuri. Până la 1 an nu i-am dat nimic, apoi doar ciocolată, inghețată și barni cu ciocolată. Acum mănâncă zilnic înghețată și ciocolată. În general după antrenamente simte nevoia (face sport de performanță). Nu bea suc, nu îi plac jeleurile și acadelele. A testat și el la școală, mai mult pentru că își vedea colegii. Dar întotdeauna alege ce știe el că îi place. Rar experimentează ceva. Gusturile se învață acasă, zic eu.

    • Mda și nu prea. Uite, nouă nu ne plac jeleurile și nici acadelele. Suntem topiți după înghețată (mai mult eu) și ciocolată (tot mai mult eu). Tudor e topit după acadele și jeleuri, după fructe și după vanilie (fix opusul meu). Victor seamănă cu mine, ciocolată să fie și el e fericit 🙂

  3. Andreea

    Noi am avut un magazin alimentar timp de 15 ani. Azi am închis firma. Am deschis-o fix acum 11 ani, cu o lună înainte să nasc. Baiatul nostru a crescut printre dulciuri. Până la 1 an nu i-am dat nimic, apoi doar ciocolată, inghețată și barni cu ciocolată. Acum mănâncă zilnic înghețată și ciocolată. În general simte nevoia după antrenamente (face sport de performanță). Nu bea suc, nu îi plac jeleurile și acadelele. A testat și el la școală, mai mult pentru că își vedea colegii. Dar întotdeauna alege ce știe el că îi place. Rar experimentează ceva. Gusturile se învață acasă, zic eu.

  4. Ce idee buna! Chiar am sa fac acest experiment cu fii-mea. Sunt curios cate si-ar dori, cate ar manca din prima si cum ar fi experienta de dupa :). Fii-mea se transforma dupa ce mananca ciocolata.

    Chiar ma gandeam zilele trecute cum tanjeste uneori la ceva dulce prin magazine si ma feresc sa-i iau cu gandul tot la binele ei.

    • La unii copii e nevoie de limită. Noi avem așa: fără dulciuri în loc de mâncare, desertul nu e mâncare.
      Dulciuri dimineața sau la prânz, nu seara înainte de culcare. Tu ai bea un espresso înainte să te pui în pat?
      Cereale din alea cu zahăr o singură zi pe săptămână, duminica, la alegerea lui T. V nu prea e fan momentan.

      Asta ajută că putem lua dulciurile dorite din magazin și le păstrăm pentru dimineața următoare. Deci nu le interzicem, doar le moderăm cumva. Toată lumea câștigă. Ce am descoperit e că uneori dorința de a le cumpăra, de a le avea e mai mare decât dorința de a le mânca.

  5. Mia

    La mine e complicat: demineralizare de la 8 luni jumate (alăptat exclusiv până la 6 luni, apoi nici urmă de zahăr, miere etc). Acum are 4 ani jumate. Până la 3 ani, am evitat zahărul rafinat complet (la zile de naștere plecam când urma tortul). După 3 ani a primit lunar sau la 1.5 luni câte ceva dulce. Acum avem ‘ziua de dulciuri’ o dată pe lună. Mergem la cofetărie și își alege ce vrea sau scot sacoșa de dulciuri (primite) și are voie să aleagă orice și oricât. 2-3 batoane kinder sau milka i se par suficiente. Când primește dulciuri mi le dă să le păstrăm pentru ziua de dulce. Acadelele și bomboanele pleacă în primul coș de gunoi care ne iese în cale. Uneori mă simt vinovată că poate exagerez, dar mi se pare mai important să aibă dinții ei, decât să “se bucure de gustul copilăriei”. Primește fructe zilnic. După aproape 4 ani de “luptă” cu demineralizarea are doar o carie (de 3 ani și încă rezistă dintele). Merge la dentist la fiecare 2 luni. Încă nu acceptă să i se lucreze, dar eu tot sper și aștept.
    P. S. Eu nu mai mănânc dulciuri de 7 luni datorită unui articol al tău (și mâncam cel puțin de 2 ori pe zi și cantitate mare)

    • Corina

      Ce articol legat de dulciuri? Și eu sunt mega fan dulciuri, si cu toate astea, am 2 baietei de 2 ani, si le dau dulce abia de vreo 4 luni si atunci decât sa guste, gen o napolitana, un barni odată la o săptămână, un suc tedi la fel de maxim 2 ori pe săptămână, sunt exagerata poate, dar îmi e teama sa nu fie dependenți la fel ca mine de dulce, bine ca eu am fost mare, nu de copil. Am început pe la liceu sa mananc zilnic..

        • uau, Mia! Ce articol mișto am scris, mersi că mi-ai amintit de el. Felicitări ție. Vreau însă neapărat să spun că nu datorită articolului meu ai făcut o schimbare, ci datorită faptului că ceva s-a mișcat în tine și ai putut accesa înțelepciune și puterea. Ești grozavă! Mă inspiri, să știi!

      • Mia

        Eu am auzit de nenumărate ori că sunt o mamă rea,care chinuie copilul (că nu îi dau dulciuri, sucuri, ronțăieli între mese etc). Dar eu sunt lângă el mereu, eu am citit sute de articole despre demineralizare, eu am vorbit cu zeci de stomatologi (nu e nici o exagerare când spun “zeci”), eu duc copilul la stomatolog la fiecare 2 luni sau mai des încă de când avea 8 luni și jumătate și multe altele pe care EU le fac, nu cel care vine cu sfaturi și critici.
        Eu zic să faceți așa cum credeți că e mai bine pentru copii. Ei nu pierd nimic dacă nu consumă (sau consumă mai rar) dulciuri cu zahăr. Dimpotrivă, pe termen lung, sănătatea lor are de câștigat.

        • Ioana

          Si eu ma lupt cu doi copii cu demineralizarea. La 2 ani cel mare a acceptat sa i se lucreze – i-a facut atunci 2 plombite. E vorba de un medic pedodont, cu ecran de desene incorporat in scaun :)). Si muuulte ture de florizari care au functionat foarte bine – incisivii (cei mai afectati) nu s-au mai deteriorat de 2 ani. Noi am prins curaj si i-am permis dupa 3 ani dulciuri si e ok (pana atunci nici nu stia ce is alea jeleuri sau acadele, doar cate o cosca de ciocolata primea impartita in 5buc :((

    • Adriana

      Bună. Imi poți indica și mie articolul te rog? Multumesc

  6. Florentina

    Miruna, esti de admirat. Am si eu un exemplu asemnator si tataie al meu, car din pacate nu mai este. Probabil ar fi avut acum in jur de 80 de ani.
    Cand mama si matusa mea erau trecute de adolescenta, tataia, om modern, le-a zis. Fetelor azi stati cu mine la masa si gustati din toata bauturile pe care le-ati putea bea. Incepea sindrofiile.. Ceva gen petreceri cu tineri. Si a vrut ca fetele lui sa stie ce gust are alcolul si ce efecte poate avea asupra lor. Nu care cumva sa le dea cineva de baut si sa profite de fetele lui. Si au gustat tuica, vin, visinata etc. Inca si in ziua de azi mi se pare de admirat ce a făcut un om la nivelul acelor ani si mi se pare ceva corect.

  7. Elena

    Ieri fiica mea de 4 ani imi spun ca vecinul i-a oferit guma. I-am dat voie sa guste guma, a molfait-o si intins-o cu mana, iar a mestecat-o si toate cele. Cum pastram limita? Am vazut o carte pt copii a lui Vasi Radulescu, ceva cu dulcele si vreau sa o cumpar…

  8. andreea

    E mananc (si) pe ascuns dulciuri, iar atunci cand merg cu ei la cumparaturi, in special cu fetele, le mai las sa puna in cis si ce isi doresc ele, pana la masina mai uita, sera nu prea vreau sa manance dulciuri si intre mese, dar e o idee excelenta cu “ziua de dulce” cum zicea cineva mai sus

  9. S

    Fumatul e cool. Important e sa se lase la maxim 23 de ani, asa.

  10. ariadna

    De cand fetita mea a inceput sa-si schimbe dintii si sa aiba in gura atat dinti de lapte, cat si dinti permanenti, sunt MULT mai stresata de dulciuri.
    Sa va explic de ce:
    Cu dintii de lapte n-a avut nicio problema, nicio carie.
    Dulciuri manca din cand in cand, nu i-am interzis niciodatau desavarsire, dar am avut grija sa nu fie multe, ci sa fie doar de pofta.
    Fetita mea are un cos mic in care pastreaza dulciurile primite si, o data la cateva zile, isi putea lua de acolo ceva mic.
    O spalam cu constiinciozitate dimineata si seara.
    De asemenea, in timpul gradinitei o spalam si la pranz pentru ca mereu la gradinita copiii primeau ceva mic si dulce dupa masa de pranz (ori o patratica de ciocolata, ori o felie de chec, ori un biscuite etc.). Mie nu-mi placea obiceiul asta, desi intelegeam ca vor sa le faca o bucurie, dar nu aveam cum sa schimb asta.
    Asadar spalam dintii cand ajungeam acasa la ora 13.
    Totul a fost perfect, dintii de lapte sanatosi, fara nicio carie.

    Ei bine, dupa ce a inceput sa-si schimbe dintii, la varsta de 7 ani a facut o carie pe o maseluta de 6 ani.
    Asa de mult m-a mahnit lucrul asta, cateva zile bune am fost trista destul de tare (in sufletul meu).
    Noi aveam exact aceeasi rutina, nu schimbasem nimic, nu sarisem peste nicio seara!
    Ba mai mult, inca o spal eu seara si acum, la 8 ani. Dimineata se spala ea.
    Stie bine toate miscarile pe care trebuie sa le faca cu periuta, dar mi se pare ca nu le face inca perfect, de aceea inca nu ma bazez pe periajul ei seara.

    Am citit apoi ca in intervalul 6-12 ani, cand copiilor li se schimba dintii, se fac multe carii pentru ca smaltul este in formare, deci mult mai usor de atacat de acizi.
    Asadar noi am redus dulciurile. Nici inainte nu manca multe, dar acum chiar avem grija.
    I-am explicat si ei asta, ca nu-i interzic, ca poate sa manance din cand in cand, dar la jumatate de ora dupa un dulce sa-si spele dintii. I-am explicat ca procedam asa nu pentru ca as fi eu rea, ci pentru ca-mi doresc tare mult sa aiba dinti sanatosi toata viata (eu am avut multe probleme) si ca pana pe la 12-14 ani trebuie sa avem o atentie mai mare.
    Habar n-am avut ca 6-12 ani e o varsta critica pentru dinti.
    Credeam ca daca nu sarim peste spalatul pe dinti, totul va fi bine.
    Am mai observat ca nici sucurile facute in casa cu lamaie sau portocala – gen limonada cu miere si lamaie – nu sunt bune in periaoda asta. Nici apa minerala. De la ele ii apareau pe dinti cateva mici pete albe care dispareau cam in cateva ore. Asa ca le-am sistat.
    N-am patit nimic din toate astea cu dintii de lapte.
    Dentistul mi-a explicat ca smaltul e in formare si de aceea.
    A spus ca cel mai bine s-o spalam noi seara pana pe la 12 ani (anterior eu gasisem ca copiii se spala pe dinti de un adult pana implinesc 8 ani).
    Asadar … grija sporita la dulciuri. Sa fie chiar numai de pofta, ca sa le facem o bucurie copiilor.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 183 queries in 0.504 s