Instructiuni precise inainte de serbare: Mami, sa nu il lasi pe Victor pe scena! O sa strice tot!
La serbare, nebunia de pe lume. Fiindca plouase, ne-am mutat cu totii de afara intr-un fel de camera unde a avut loc festivitatea. Copii si parinti, claie peste gramada. Si s-au asezat copiii de grupa mare in formatie ca pe un fel de scena.
Victor oricum intreba constant unde e Tudor. La un moment dat, zbang, a zbughit-o spre el. Sa il imobilizez sau fortez sa ramana la mine era o idee proasta, fiindca am fi deranjat mai mult decat sa… il las.
S-a dus.
Eu aveam deja tensiune 20. Transpirata eram oricum de dinainte.
S-a apropiat. L-a luat de mana.
Frate-sau a zambit, l-a primit. Canta cantecelul si il tinea in brate pe cel mic. Facea dansul si ii apuca manuta si lui. Dupa care s-au imbratisat, eu am plans, cel mic s-a intors si aia a fost, cred ca s-a mai dus de vreo doua ori.
Dar in momentul ala, cand l-am vazut pe cel mare cum il primeste, pastreaza, imbratiseaza, cred ca am vazut Raiul. E posibil ca asa sa arate viitorul cand eu voi fi oale si ulcele. Sper. Imi doresc. Toate eforturile merita in acest sens.
Brusc, totul capata alte sensuri. Nu e numai ce am pus in fiecare, ci si faptul ca putem pleca la Doamne-Doamne (peste vreo doua sute de ani) stiind ca nu ii lasam singuri pe lume.
Photo by juan pablo rodriguez on Unsplash
Oana
Superb. Asta îmi amintește de soră-mea, când ne-am mutat de la grădinița de la țară la oraș. Eu trebuia să fiu grupa pregătitoare, ea grupa mare. Doar că ea nu voia să se despartă de mine. Și a plâns, și așa a ajuns să facă doi ani de grupă pregătitoare. Acasă a povestit așa părinților :”Și-am plâns, și m-am mai pus o dată pe plâns, și am impresionat-o pe doamna și m-a lăsat să stau cu Oana.” Poate am mai povestit pe aici asta. Te pup.
Silvia R.
Nu stiu de ce te miri! Asa mama, asemenea copii! Stii vorba aia: ce se naste din pisica, tot soareci mananca!
Va imbratisez cu drag! Sunteti minunati!