A fost un exercițiu interesant, să documentez ce am făcut și când am făcut. Sigur că e puțin probabil să intereseze pe cineva, dar când te trezești la finalul zilei cu nici jumătate din lista de TO DO bifată, începi să te întrebi.
Pagina 32 din 645
Lăsați solidaritatea și power to the women, ce facem cu scorpiile, măi, dragă? Mi-am pus singură această întrebare, ca să pot răspunde cu claritate. Scrisul face asta pentru mine, îmi așează în cap părerile personale. Uneori nu știu ce cred despre ceva, până nu scriu despre ceva-ul în discuție.
Comandam pizza pentru ziua lui Tudor.
-Cât de mare e family, că n-am comandat în viața mea pizza în Sibiu?
-Se satură cam 4 adulți flămânzi.
-Bine, vreau 4 pizze din astea mari, pe principiul dacă nu rămâne, înseamnă că n-a fost destul. Sunt așa obosită, uite acum simt c-am amețit.
-Cred că e cutremur, zice femeia cu pizza de la telefon. Ar fi prea mare coincidență să fi amețit amândouă în fix același timp.
Bunica mea împlinește azi-mâine 94 de ani. Și-a revenit după o gripă urâtă de Crăciun. Ne-am speriat atunci. Rău. Am crezut că o pierdem, că asta e, dar ce bine că nu a fost. Conversațiile și dățile pe care după aia le-am avut au fost savurate ca tortul tău preferat, când știi că e ultima felie din univers. Fabuloase. Sunt recunoscătoare că am avut parte de așa ceva cu oricine și, mai ales, cu ea.
-Dar ce, te-au chemat la creșă? mă întreabă mama cu îngrijorare.
-Nu, mă duc eu de bunăvoie.
Am aprobare de la domnul prim moștenitor să povestesc pe blog. Copilul ăsta mă uimește și îmi umple sufletul când îl văd cum crește și cum se deschide ca un trandafir.
