Când văd o scorpie, cel mai mare pericol e să nu devin și eu una

Lăsați solidaritatea și power to the women, ce facem cu scorpiile, măi, dragă? Mi-am pus singură această întrebare, ca să pot răspunde cu claritate. Scrisul face asta pentru mine, îmi așează în cap părerile personale. Uneori nu știu ce cred despre ceva, până nu scriu despre ceva-ul în discuție.

Despre scorpii, pasul 1: observăm în loc să judecăm

Diferența dintre observație și evaluare e că refuzi să intri și tu în energia de scorpie. Da, situația respectivă mi-a făcut rău, asta e o observație. Îmi iau emoțiile și plec, aleg ce e bine pentru mine. Veninul e întotdeauna rău și pătează ca gemul de afine. L-ai pus pe o singură felie de pâine, dar ai mânjit toată bucătăria și bluza preferată în față. Te poți da la o parte din calea veninului fără să-l lași să te molipsească de ură. Poți alege să acționezi în loc să reacționezi. Armele tale sunt la tine, controlează-le, fii călare pe problemă. Și amintește-ți că nu ai nevoie să creezi încă una.

Pasul 2: vezi nevoia din spatele scorpiei

Ai câștigat, când reușești să vezi că scorpia e o fetiță pe care poate n-a ținut-o mama ei în brațe, când era mică. Pe care poate bărbatul o bate. Sigur că astea nu sunt scuze ca ea să umble prin lume și să producă dezastre. Sigur că tu nu ai nicio vină. Nici măcar nu e despre tine, te-a nimerit fiindcă i-ai ieșit în cale. De asta, revenim la pasul de dinainte. Controlezi propriile tale arme, să nu împungă pe nimeni, fiindcă cel mai mare rău ți-ai face tot ție.

Pasul 3: iertarea nu înseamnă uitare

Cele mai mari scorpii din viețile noastre sunt femei pe care le-am iubit odată. Necunoscutele au zero putere. Prietena mea cea mai bună a golit cutia de bijuterii a mamei când venea la mine, să îi dau cartelă să-și sune iubitul. Ieșeam din cameră, să aibă fata intimitate, iar ea vorbea cu domnul în timp ce-și umplea buzunarele cu aur.

Am plâns după ea cum n-am plâns după niciun băiat vreodată. Am și iertat-o, dar n-am putut continua relația noastră. Am învățat de acolo că încrederea e independentă de oameni. Ei își pot dori din tot sufletul să fie ca înainte, doar că nu mai este.

Când ești față în față cu prietena ta cea mai bună, vrei să bei o cafea, ce poate fi mai simplu și mai reparator decât asta, dar te gândești oare cu ce cuvinte să umpli spațiul dintre voi două. Doar că e un hău și abia când îl vezi cu ochii, îți dai seama cât de mare era încrederea care v-a unit odată. Doare. Dar te obișnuiești cu hăul și apreciezi încrederea pe care o ai în prietenia cu altă femeie. Felicitări, te-ai făcut mare, viața merge înainte.

Varianta 4 e cea mai grea: aia când te-ai scăpat și-ai devenit o scorpie

Repetați de la pasul 1. Cel mai greu e să te uiți în oglindă și să îți fie rușine cu tine. Și ohooo, cred că nu mai avem 12 ani să trăim cu impresia că nu ni se poate întâmpla și nouă. Nevoia ta de apreciere te-a împins în brațele primului portar de instituție. N-avem nimic cu portarii, să nu vedem în acest exemplu decât factorul de proximitate. Portarul n-are niciun alt merit să te fi îndrăgostit de el, decât că tu te simțeai nevăzută și el nu dormea ca blegul la datorie.

Nevoia ta de libertate te-a împins să te întorci după 2 luni la serviciu. Vezi, când pui probleme în feluri pe care el poți înțelege, scorpia își pierde din putere. E o fetiță neținută în brațe, neiubită de cine are ea nevoie, nelăsată să respire.

Cred că cea mai mare datorie pentru o viață sănătoasă, ca să nu prindă scorpia putere, e să avem grijă să hrănim zâna cu ce are ea cea mai mare nevoie.

foto Unsplash