De câte ori n-am auzit pacienţii spunând că mai aveau 3 tablete de antibiotice pe undeva, că le-au înghiţit plini de speranţă, dar într-un târziu suferind au concluzionat că a fost frecţie la picior de lemn. Şi uite-aşa le explici oamenilor că antibioticele sunt o descoperire grozavă, doar dacă sunt de care ai nevoie în momentul ăla! Altfel e ca şi când te tai la o mână şi te pansezi la cealaltă sau şi mai grav, când vrei să traversezi oceanul cu maşina (o, asta da grozavă invenţie!) dar uiţi să o urci pe feribot.

Mai ales în sezon de vară şi concedii, multă lume vine la cabinet cerând reţetă de antibiotic pentru cele 2 săptămâni libere, pe sistemul „just in case”. Sper că nu vă găsiţi în această categorie de ipohondri prost informaţi. Şi că aveţi grijă ca vacanţele să vă fie perfecte, pe sistemul „de la simplu la complex”. Şi mai sper ca de antibiotice să NU aveţi nevoie mult timp de acu’ înainte.

Însă grijile şi gândurile se schimbă atunci când ai copii, bagajele pentru concediu se înmulţesc, iar lista cu situaţii pentru care trebuie să fii pregătit se luuungeşte. Mai ales cu copiii se complică lucrurile atunci când îi scoţi din mediul lor, îi bagi în mare, în piscină, nu-i usuci cu foehnul şi nu le scoţi toată apa din urechi.

Despre otite, mai ales la copii

Nişte prieteni buni de-ai mei s-au dus recent în luna de miere, exotici şi fericiţi, exact cum le şade bine oricăror tineri căsătoriţi. Şi s-au dus eroii noştri după o perioadă de stres şi oboseală, să-şi sărbătorească iubirea doar ei doi, mai ceva ca-n filmele americane. Ea se pregătise cu dantele fine, el -cu uleiuri aromate şi vreo două cărţi citite. Glumesc normal, habar n-am dacă ea preferă dantela sau bumbacul, iar pe el îl ştiu un iubitor de cărţi mai mult decât de uleiuri. Dar am zis aşa, de amorul artei şi al acestui articol…
Ca să termin rapid povestea romantică, alfaţi că tocmai am aflat că minunaţii ăştia doi au avut un noroc chior, de i-au pălit febrele şi frisoanele, toată vacanţa s-a stricat, iar el şi-a consumat tot uleiul făcându-i ei frecţii terapeutice, dar deloc romantice şi schimbându-i dantelele transpirate. De vreo 5 ori pe noapte.
Dar nu l-a deranjat prea tare, că oricum era treaz la datorie pe WC, fiindcă-şi începuse concediul cu o experienţă culinară, care s-a transformat într-o experienţă purificatoare intestinal. Ca la Discovery.
Asta aşa, ca o dovadă a jurământului proaspăt rostit, doar că la ei a fost „mai întâi la rău, că binele vine dup-o lună”. De miere.

Ceea ce mi-a amintit de vacanţele cu părinţii la mare, când, de fiecare sfântă dată, Mirunica punea de-o diaree sau mai multe, de obicei mai multe, asociate cu vărsături exprimate aleator, în funcţie de nevoie. Îmi amintesc un anumit moment mai precis, când eram pe bulevardul ăla din Mamaia, eu mică, pe bancheta din spate, la mama în braţe, într-o Dacie 1310, cu alţi 5 copasageri şi victime colaterale. Total nevinovate. N-a scăpat unul, de nici eu nu-nţelegeam cum poţi fi atât de mic şi atât de exploziv, dacă mă-nţelegeţi. Cum se stricau vacanţele era simplu: mama era nevoită să mă ţină în hotel până-mi revin, în medie dura vreo 3 zile. Nu tu plajă, nu tu soare, nu tu bălăceală, nimic. Era horror pentru toată lumea. Inclusiv pentru ospătarii noştri, care erau rugaţi să culeagă morcovi şi să-i facă sote şi să prăjească pâine şi să , şi să.
Târziu abia am înţeles ce se întâmpla în vacanţele noastre: pe vremea aia, nu exista apă plată îmbuteliată, iar mie cea minerală nici acum nu-mi place. Doar că ai mei nu voiau să-mi dea de la robinet, aşa că-mi frecau minerala cu linguriţa şi o lăsau să se trezsească-n pahare ca să nu mor deshidratată. Într-o zi am găsit o muscă răcorindu-se-n apa care oricum nu-mi plăcea, aşa că am început să beau de la duş. Pe furiş. De fiecare dată când mergeam la mare şi beam apă de la duş, mă căcam pe mine şi vărsam 3 zile la foc automat.

Sper că n-aţi păţit niciodată. Şi mai sper ca cerul vacanţelor dv viitoare să fie senin, fără crampe abdominale şi termometre explodate. Vă ajut şi eu măcar cu nişte idei.

De luat în seamă:

• Nu plecaţi în vacanţă obosiţi. Ştiu că, într-un fel, asta sfidează scopul vacanţei (că dacă ai fi odihnit, nu te-ai mai duce), dar vreau să spun să nu fie după o noapte nedormită că mai aveai bagaje de făcut sau păr de spălat sau unghii de tăiat.
• Spălaţi-vă pe mâini înainte de a mânca (ştiu că pare penibil de simplu, dar e cea mai penibil de simplă cale de a transporta diferiţi crocobauri în gură. Gândiţi-vă doar pe câte clanţe punem mâna zilnic, mai ales la toaletă. Şi nu garantez pentru igiena nimănui, mai ales a altora :P)
• Spălaţi fructele şi legumele întotdeauna, chiar şi pe cele care vor fi curăţate/decojite
• Evitaţi apa de la robinet şi băuturile cu gheaţă (întotdeauna m-am întrebat care-i sursa apei din gheaţa pe care-o pun ăştia în limonada cu apă plată), dar hidtrataţi-vă puternic
• Şi normal, nu mâncaţi alimente care au stat în soare, etc, riscul pe timp de vară e crescut.
• Asiguraţi-vă trusa de prim-ajutor, cu medicamentele acelea clasice de care ştiţi că aţi putea avea nevoie: un antialergic, un antidiareic, un antiinflamator, un plasture, un spray de ţânâţari, un spray de arsuri.
• Legat de antidiareice: vă recomand să le administraţi cu mare înţelepciune, ca să nu cădeţi din lac în puţ. Aşa că, poate vă gândiţi să restabiliţi echilibrul bacteriilor din intestine şi să trataţi astfel şi o posibilă cauză a „diareei călătorului”.

Pubmed scrie că unul dintre cele mai eficiente probiotice este Saccharomyces boulardii, care administrat cu 5 zile înainte de vacanţă pregăteşte flora intestinală pentru experienţe noi şi scade şansele diareei de a strica distracţia. De asemenea, este dovedit că S. boulardii reduce durata diareei cu o zi. În farmacii îl găsim sub doar numele de Enterol. Şi da, merită să menţionez că este un medicament (de fapt, singurul probiotic medicament), nu supliment nutritiv. (Cu nişte aprobări şi teste-n plus.)

În era în care apa plată se îmbuteliază la bax, Mirunica ştie că nu e bine să nu asculte de părinţi ori să bea pe sub ascuns. Îmi pare doar rău de copiii ăştia cu luna de miere, nu ştiu ce mă fac cu ei. Ca regulă generală, însă, ştiţi că sediul imunităţii noastre e în intestine. De asta, cred că merită să investim în ele ca-ntr-o asigurare privată pentru o vacanţă cinstită 😉

foto Biocodex

LATER EDIT: mai multe informaţii despre probiotice, la denisuca.

(completare la acest articol, că tot suntem în febră)

Cât despre progesteron, se ştie că nivelul acestuia e crucial pentru păstrarea sarcinii. Iniţial, acest hormon e produs de ovare până când funcţia e preluată de placentă. Multe femei afectate de infertilitate, de eşecuri ale fertilizării artificiale sau care-au făcut avorturi spontane produc prea puţin progesteron (se vede pe grafic). Aceste femei în special au nevoie să crească aportul de progesteron pentru a intra în zona de siguranţă (indicată de linia îngroşată, cele două linii punctate reprezentând deviaţia standard faţă de nivelul de siguranţă). Repro-med.net recomandă suplimentele cu progesteron pentru a corecta deficitul. Asta, până în săptămâna a 16-a de sarcină. Dar medicul care vă urmăreşte va şti precis de ce doză şi pentru cât timp are nevoie fiecare.

• Progesteronul înainte de sarcină:

E responsabil cu pregătirile. Adică, el are grijă să „organizeze” uterul, ca acesta să fie bucuros de oaspeţi (nidaţie şi sarcină). După fiecare ovulaţie, ovarele încep să producă progesteronul necesar uterului. Practic, corpul femeii se pregăteşte la fiecare ciclu hormonal pentru a primi o sarcină. Aşa că, progesteronul determină îngroşarea endometrului, care va oferi suport ovulului fertilizat şi devenit ou în toată regula!

• Progesteronul în timpul sarcinii:

  „Hrăneşte” copilul. Bine, „hrăneşte” e mult spus, „copilul” tot aşa. Endometrul mai are nevoie de progesteron şi în timpul sarcinii. După ce nidaţia se întâmplă cu succes şi ouşorul se cuibăreşte la căldurică în mucoasa uterină, progesteronul e cel care pune umărul pentru a păstra un mediu ambiant aşa cum trebuie. Pentru omuleţul în plină dezvoltare. După vreo 10 săptămâni, funcţia aceasta e preluată de placentă.

Dacă medicul vă recomandă să suplimentaţi progesteronul, ţineţi minte că e foarte important sub ce formă îl suplimentaţi. Fiindcă ar fi bine să ne asigurăm că şi folosim ceea ce „suplimentăm”, altfel e frecţie la picior de lemn, nu-i aşa? Am eu o prietenă care înghiţea tone de multivitamine de 2 lei (se ştie ea, care!) şi era tot leşinată cu căderi de calciu. Până i-am recomandat eu (ştiu, sunt o deşteaptă!) o formă de calciu pe care corpul s-o şi folosească, nu doar farmaciile să se îmbogăţească. Şi ghiciţi ce, am învăţat-o şi să bea cafea, că până atunci doar se uita la mine, că pe ea o apuca tremuratul şi numai de la miros! În fine, ideea e că progesteronul administrat pe cale orală are cea mai mică viaţă în sânge: după numai 4!!! minute este deja eliminat prin urină. Cea mai eficientă cale de administrare pentru a menţine nivelul optim de progesteron în sânge cât mai mult e cea vaginală (se absoarbe local şi imediat şi acţionează). A doua cea mai eficientă e injecţia. Cea mai proastă cale de administrare e cea orală.

Şi vă spun mai multe, promit, dar într-un articol viitor. Cartea are şi un întreg capitol despre fertilitatea masculină. Deci doamnelor, pregătiţi-vă domnii!

 Foto 1, 2, 3