Când eram mică şi făceam febră, mama mă împacheta în spirt şi oţet şi-mi turna tone de ceai oribil cu picătura, pe gât. Când mă mai întremam un pic, începeam să fac ţircus că mie nu-mi place ceaiul şi primeam apă. Tot tone, tot câte o înghiţitură.

Nu a sărit nimeni pe mine cu sfântul antibiotic, nu înainte de a-mi înmuia buzele în apă. Tone de apă.

Asta-mi aminteşte de o febră din sesiune, pe care-am tratat-o într-o singură noapte cu 4l de apă (n-avea cine-mi face ceai, ca norocu’) şi o cutie întreagă de vitamina C.

Însă adevărata problemă e atunci când eşti mic şi păţeşti fie să vomezi necontrolat, fie să te hăhăţeşti cu spume, fie de toate, la un loc. Primul risc imediat e deshidratarea severă, care la copiii mici şi bebeluşi se întâmplă mult mai rapid decât la adulţi. Explicaţia e simplă, omuleţii au o cantitate mai mică de fluide în organism, deci chiar şi când pierd un pic, pentru ei, e mult.

Ca regulă de aur:  nu lăsaţi copilul să se deshidrateze!!! Problema e când se dezechilibrează hidro-electrolitic şi dă în alte belele.

Semne ale deshidratării la copil

–          Cearcănele la bebeluş!!!

–          Ochii băgaţi în cap

–          Gură uscată si limba uscata si incarcata, cu miros de acetona!!!

–          Plânge fără lacrimi

–          Nu urinează deloc în aproximativ 6 ore sau urinează excesiv

–          Sânge în scaun, dureri abdominale

–          Vomează peste 24 h ceva de culoare verzuie

–          Febră mare, peste 39

–          Letargie

Dacă le are pe astea de mai sus, rapid cu el la medic. Între timp, administrat săruri de rehidratare şi tona de apă cu linguriţa. E foarte bine de avut la îndemână Enhydrol, o soluțierehidratantă care are compozițiarecomandată de ESPGHAN (societateaeuropeanădegastroenterologie , hepatologieşinutriţiepediatrică) pentrusugaricuvârsta mai mare de o săptămânășicopii. Se foloseștepentrucompletareaaportuluide apășielectroliți.Probabilasta va recomandaşimedicul, dar nu mai aşteptaţipânăvăvede. Începeţitratamentulcât mai repede.

Cel mai periculos e atunci când copilul nu mai urinează. Înseamnă că sunt blocaţi rinichii, deci fuga la medic, nu mai staţi şi citiţi articole pe bloguri.

Sper să fie de folos. De fapt, sper să nu aveţi nevoie.

p.s. Mai ştiţi că scriam de Enterol, un probiotic de luat în vacanţă pentru tratarea şi prevenirea diareei călătorului? Merge de minune în combinaţie.  Și Enhydrol se administrează ușor, dizolvat în apă rece, are un gust răcoritor de banane. Este excelent tolerat, administrați-l până când simptomele dispar.

foto

Cu cinci semne de exclamare: Cel mai nou protocol pentru îngrijirea pacientului după o extracţie de dinte menţionează şi subliniază faptul că nu se administrează antibiotice. Însă cum obiceiurile proaste mor greu, foarte mulţi pacienţi se enervează când nu vreau să le prescriu nimic, nici măcar după o extracţie mai complicată. NU. Nu luăm antibiotice preventiv, fiindcă fac mai mult rău decât bine. Unul dintre marile pericole care ameninţă omenirea este rezistenţa la penicilină, deci să ne revenim, oameni buni. (Normal, nu aş vrea să o luaţi personal decât dacă vă număraţi printre cei care iau antibiotice de la primul strănut.)

În cadrul campaniei personale „O vacanţă perfectă în 10 paşi simpli”, pe care o încep pe acest blog mereu când sunt cu gândul la vacanţă (la a dumneavoastră, că până la a mea mai este!), permiteţi-mi încă nişte sfaturi.
Nu luaţi antibiotice cu dumneavoastră, fiindcă s-ar putea să ajungeţi să le înghiţiţi dacă le aveţi la îndemână. Orice tratament pentru orice simptom ar trebui să fie aplicat pornind de la simplu la complicat. Studiu de caz: Otita medie acută.

Se utilizează total greșit, în durerea urechii, picături cu administrare locală, care conțin antibiotic sau antiseptic la recomandarea farmacistului , sau automedicație. Sunt total inutile sau chiar contraindicate în otita medie acută deoarece pot produce un dezechilibru al florei locale din ureche cu dezvoltarea unei candidoze locale, fără a avea efect în tratamentul otitei acute medii deoarece timpanul intact este impermeabil. Dar oamenii vor, nu înţeleg de ce ne simţim atât de în siguranţă ştiind că am luat pumnul de antibiotice. Parcă dormim mai liniştiţi.
Fapt concret: Antibioticele în administrare locală nu sunt recomandate în tratamentul otitei medii acute, ci în acela al otitelor externe!!! (marea parte a picăturilor folosite sunt uleioase, opacifiază timpanul și nu mai permit o diagnosticare corectă, mascând adevărul)

Otita medie acută se tratează spontan în 90% din cazuri utilizând un medicament ca OTIPAX cu acțiune analgezică și antiinflamatorie

Solicitați sfatul medicului înainte de utilizare. Otita medie cu timpan intact poate fi diagnosticată doar de către medic, nu de către mame, mătuşi sau bunici, excepţie făcând cazul în care careva dintre aceştia e medic.
OTIPAX
• calmează durerea în aproximativ 5 minute de la administrare
• câte 4 picături de OTIPAX în urechea dureroasă, de 2-3 ori pe zi.
Mai multe informaţii despre otita medie acută, la copii, găsiţi aici, într-un articol scris anul trecut.

sursa foto

Gândurile despre luna de miere nu sunt foarte bine conturate, deşi nu ducem lipsă de idei. Nu trece zi însă fără să-mi imaginez cum o să fie, câte cafele o să bem, prin ce pieţe ne vom abate şi pe ce meridiane vom adormi. Cred că, în capul meu, am făcut deja bagaje, am împachetat pijamale, tricouri şi rochiţe, parfumuri şi periuţa de dinţi. Visez la cărţi citite la întâmplare şi poveşti rostite fără un scop. Visez la el fără pacienţi, la dimineţi fără alarme, la săptămâni fără sfârşit.

Ieri mi-a zis iubitul că cică trebuie să ne vaccinăm. Zău aşa? M-am întristat şi îngrijorat. Eu vreau copii în viitorul apropiat şi nu ştiu cum s-ar împăca ei cu vaccinurile astea. Oricum a trebuit să-mi refac unele recent, fiindcă englezii nu m-au crezut că le am de-acasă. Şi virusul B în variantă latentă m-a deprimat puternic şi mi-a făcut poftă de ciocolată, pe cuvânt de-onoare dacă vă mint. 😛

Vreau să fie ACEA vacanţă, pe care să ţi-o aminteşti toată viaţa. Punctul de referinţă pentru oricare dintre concediile viitoare. Vreau să fie o nebunie, o bucurie, o aventură. (La faza de aventură, nu vă gândiţi la corturi şi rucsace, că nu-mi stau în fire. Mie-mi plac apa caldă şi hotelurile cu un confort decent.) Vreau să facem poze şi să trimitem vederi. Să cunoaştem străini, să respirăm locuri, să admirăm frumuseţea diversităţii pe pământ. Să vedem unde copilăresc alţii, cum am fi putut nimeri noi, dacă ne-am fi născut în altă lume. Să vizităm alte lumi, să culegem ce ne place şi-apoi să ne întoarcem tot la ale noastre. Mai buni, mai pregătiţi pentru viaţă.

Tot ieri mi-a zis iubitul să fac o trusă de prim-ajutor. (Şi nu, nu se referea la acea geantă care se potriveşte la aproape orice. Ci chiar la nişte medicamente.) Eu nu plec fără antialergic oricum; în rest, mă gândeam la ceva probiotic. Poate vă amintiţi, anul trecut scriam despre Enterol  şi prevenirea diareei călătorului. Se pare că afectează 30-50% dintre călători. (Deşi, dacă administrarea de Enterol începe cu cinci zile înainte de călătorie şi continuă în următoarele cinci zile, riscul de a avea diareea călătorului va scădea considerabil. Vine sub formă de plicuri sau capsule, adică merge administrat chiar şi la bebeluşi, dizolvat în biberon. )

Majoritatea persoanelor care dezvoltă boala, prezintă simptomatologie în primele 2 săptămâni, cel mai frecvent în primele 2-3 zile de la sosirea în ţara respectivă. Zonele cu risc ridicat sunt Africa, Asia de Sud şi America de Sud, America Meridională, ţări din Orientul Mijlociu, Rusia, China şi ţările mediteraneene.

Diareea călătorului este legată de infecţia acută a sistemului nostru digestiv cauzată de bacterii sau, adesea, de virusuri şi protozoare. Dacă luăm contact cu mâncare sau apă murdară, contaminată, există un risc mare de infecţie. Cauza diareei ar putea fi şi ingerarea improprie a alimentelor pe care le consumăm în timpul călătoriei. Mâncărurile neobişnuite ar putea avea o influenţă negativă asupra sistemului nostru digestiv.  Am putea avea dureri abdominale, febră, vomă, ce duce la deshidratare. Am putea observa şi sânge sau mucus în scaune. Diareea călătorului ar putea dura câteva zile.  În acest interval, ar trebui să ne reamintim să bem cantităţi mari de lichide îmbuteliate.  În cazul agravării sau prelungirii simptomelor, ar trebui să contactăm medicul.  Se recomandă foarte serios prevenirea diareei călătorului prin consumul de probiotice înainte de a merge în ţări cu grad de risc ridicat.

Mai multe  studii au dovedit eficienţa medicamentului probiotic Enterol. Acest medicament probiotic ar putea ajuta recuperarea: reduce durata diareei cu 25%. Reprezintă şi o protecţie eficientă, reducând riscul de diaree prelungită cu 75%! Asta înseamnă 3 zile din 4.

Ce ziceam, că nu sunt bine conturate gândurile pentru luna de miere? 😉 Lista pentru bagaje abia s-a deschis.

credit foto: Shutterstock

-Un articol pentru un început sănătos de şcoală-

De când m-am închis în cabinet, am pierdut orarul clopoţelului, noroc cu puştii cărora le număr dinţii, că mă ţin la curent. Ştiaţi că-n unele şcoli din Anglia, copiii n-au voie cu machiaj, nici cu unghiile făcute ori cu papuci coloraţi? Dada, papucii doar negri pot să fie.

De când nu mai merg la şcoală, trântesc o răceală pe sezon şi uit mai multe decât pe vremea când învăţam ceva. Cum zice mama, cât a avut ea grijă de mine, nimic rău nu am păţit. Gen -muci în nas am avut o dată la deceniu. Acum, am o dată la lună. Şi cum zice iubitul meu, marele progres al omenirii e datorită politicilor sanitare, una dintre marile noastre invenţii fiind toaleta. Care ne-a scutit de nişte infecţii puturoase. Apoi vaccinurile. Şi apoi omul va ajunge să trăiască 130 de ani. Asta e speranţa de viaţă.

În viitorul apropiat.

În prezentul concret însă, ne preocupăm mai mult de calitatea vieţii, ca să ajungem să-i numărăm durata, cum ar veni. Iar când vine vorba de copiii noştri, întoarcerea la grădiniţă ori la şcoală înseamnă intrarea în colectivitate. Unde n-o să mai vezi mame disperate cu gelul dezinfectant după prunci, ci doar prunci şi mâinile lor murdare. Ha, parcă numa’n ciuda mamelor cu geluri!

Există câteva trucuri simple de a proteja copilul pentru un început sănătos de şcoală şi o continuare tot aşa: la şcoală.

• Vaccinurile (deşi începem să ne dăm cu stângu-n dreptu’ când unii refuză vaccinarea şi se întâmplă epidemii ca asta )
• Suplimentele nutritive (îmi amintesc curele cu multivitamine de 2 ori pe ani: primăvara şi toamna)
• Alimentaţia corespunzătoare şi cât mai naturală
• Igiena personală (aici intră mamele şi gelurile, dar şi deprinderea pruncului de a se spăla pe mâini, a nu băga mâinile în gură, fiindcă sunt murdare şi fiindcă locul lor nu e în gură!)

Şi să vedem câteva soluţii:

Împotriva rotavirusului, inamicului numărul unu al mamelor de mai sus, cele cu gelul dezinfectant. Serios vorbind, chiar nu e glumă. Că îl apucă diareea pe ăla mic, eventual combinată cu greţuri, vărsături, poate şi febră. În 70%-80% din cazuri , diarrea din anotimpul rece  are etiologie virală  (în 50% din cazuri fiind incriminat rotavirusul pe care copilul îl poate contacta direct de la o persoană bolnavă sau prin atingerea unui obiect contaminat). Singurul tratament cu efecte dovedite împotriva rotavirusului este levura de saccharomyces boulardii , un probiotic despre care am mai scris. Numele de scenă: ENTEROL.

Acesta poate fi folosit atât preventiv ( 1 capsulă sau 1 pliculeţ pe zi încă de la intrareea în colectivitate, pe o durată de 10-15 zile), cât şi în tratamentul diareei deja instalate: 2-3 capsule sau pliculeţe  /zi

Împotriva infecţiilor respiratorii, care apar, la copii, cam de 4 ori într-un an. Aici cred că leacurile bunicii sunt de preferat înaintea oricărui produs din farmacie. Evident, antibioticele nu sunt prima opţiune de tratament, iar dacă mă întrebaţi pe mine, mai bine căutaţi să întăriţi imunitatea generală a pruncului. În felul ăsta, el singur va lupta cu orice răceală, bronşită ori alte cele.

Împotriva otitelor medii acute, care nu se tratează imediat cu antibiotic nici ele. Există nişte picături de ureche cu puţin anestezic şi antiinflamator, care calmează durerea şi reduc simptomele acestuit tip de otită (la început o răceală banală, nas înfundat şi mai ales mucozităţi care îşi schimbă culoarea către galben-verzui, apoi dureri de gât, urmate de o stare de agitaţie nocturnă, treziri dese, febră (peste 38,2 grade) şi durere în zona urechii.) AStfel, se pot evita antibioticele. Despre OTIPAX am scris mai detaliat aici. Căldura locală mai poate ajuta (eventual un prosop încălzit în cuptor sau cu fierul de călcat), hidratarea copilului e foarte împortantă şi evitarea aerului uscat (un cearşaf umed pus pe calorifer sau un vas cu apă, cu deschidere largă). Ca regulă generală , orice fel de picături se aplică doar dacă nu există  semne de perforare a timpanului (senzatia de ureche infundată , insoţită adesea de ţiuituri, pocnituri,surzenie parţială sau totală, scurgerea unui lichid gros din ureche , cu miros urât în funcţie de gravitatea infecţiei, care se scurge sau ramane in interiorul urechii, etc).

De asta, orice soluţie recomandată aici aţi adopta, întotdeauna e bine să fie la recomandarea medicului pediatru, fiindcă doctorie nu putem învăţa de pe net.

Iar acum… n-aţi auzit?! Tocmai s-a sunat de ieşire. Luaţi gelul dezinfectant şi mai trageţi un joc cu copilul dumneavoastră. Că azi-mâine se face mare şi-o să scrie pe bloguri cum era când aveaţi dv grijă de el şi cum nimic rău nu păţea pe vremea aia…

foto 1, 2