Tocmai i-ai răspuns cu ochii în telefon. El ți-a cerut jucăria de sus, tu i-ai zis să vină la masă. El te-a chemat pe covor, tu l-ai trimis să se spele pe mâini. Îi vorbești de parcă îl cerți. Ieri îi vegheai somnul când era bebe mic, azi-dimineață îi făceai poze și le trimiteai tuturor prietenelor cu copii, iar seara deja te răstești. E drept că ai mai citit două cărți între timp, dar și alea pe sărite, că doar n-o să-ți spună altul cum să crești copilul tău.
Adică, să nu ne facem cinci cruci și să ne mutăm în frigider trei trimestre. Oricât de slăbănoage am fi inițial, oricât de pe minus e startul, fiecare kilogram pus pe timp de sarcină e o luptă de slăbit după. Și nu e ușor, întrebați orice mamă care, pe lângă o grămadă de treabă pe capul ei, mai are de dat jos și-o burtă.
Îi dai lapte în creierii nopții. Îl speli pe dinți de două ori pe zi. Îi faci trei feluri de mâncare, din care pe două le arunci la coș. Îi schimbi tricoul de fiecare dată când se pătează. Porți centură pe bancheta din spate. Ai început să faci patul și duș de două ori pe zi. Vrei să fii un bun exemplu, că asta e cea mai bună educație, conform experților foarte deștepți.
Nu-s rare, dar nici atât de dese pe cât au fost. Cum trece timpul și crește copilul, se maturizează și mama care s-a născut odată cu el. Înveți mecansime, de prinzi de relații logice, gen cauză-efect. Cumva, îți dai seama că nu-i bărbatul pentru TOT de vină, ci s-ar putea, adică dacă ar fi întrebare cu răspuns multiplu, una dintre variantele câștigatoare să fie nervozitate crescută pe fond de nesomn.
Ați observat cum un tată se joacă mult mai frumos decât cinci mame obosite, la un loc? Pentru că doamnele-s mai sclifosite, iar tații, niște oameni foarte direcți.
