Cineva mi-a spus astăzi să nu mă supăr, dar încă ești un bebeluș.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 51 din 73)
Dacă la 2 luni se trezea de 2 ori pe noapte să sugă, la 2 ani are și 7-8 treziri. Nu că aș vrea să se sperie vreo mămică, dar aceasta de la microfon e destul de depășită de situație.
Simt că deja alăptatul e mai mult un chin și mai puțin o bucurie. Sunt atât de obosită când mă trezesc, încât aș face orice pentu încă 5 minute de somn cum trebuie.
Cea mai mare dorință a mea e să dorm. Imediat după asta e să mă trezesc când vreau eu, iar asta nu e o manifestare de răsfăț, nici vreo arogantă, e pur și simplu ceea ce are nevoie creierul meu. De peste 2 ani doarme tot când vor alții. Prea rar în acești doi ani am dormit fără să întrerup ciclul normal al undelor care nici nu mai știu cum se cheamă.
Mă doare inima să înțarc, dar cred că deja nu mai e de joacă. Din cauza lipsei de somn, am niște probleme de sănătate, pe care alții le au la 70 de ani. Am făcut perfuzii în repetate rânduri. Astăzi am căzut în bucătărie din picioare pe jos, noroc că pe fiu-meu l-a umflat râsul.
Nu scriu asta ca să îmi dați vreun sfat, vorba mamelor de pe grupuri, doar mă plâng.
E lista mea cu motive raționale. Știu ce e mai bine să fac, dar înțărcarea asta nu e numai pentru copil. Mă doare inima și pe mine.
Citesc despre diverse frici pe care mămicile le au la început de grădiniță. Ascult prietene de-ale mele care și-au dat copilul în acest loc minunat, după ce au fost fermecate de o directoare pe care copilul o vede numai la serbări și sunt șocate că în prima zi s-a dat tort de ciocolată la desert și steluțe pentru cei care au pus jucăriile la loc. Că grădinițele au televizor și copiii acces la internet.
Nici nu știam că așa ceva, la doi ani, se poate! – Da, nici eu.
Copilul e ca un aluat în mâinile tale, îmi repetă mama de când eram prea mică să știu exact la ce se referă.
Un tată care vrea, dar nu știe. Simte că orice-ar face, nu poate fi nevastă-sa. Știe că n-are două țîțe de dat. Are două brațe păroase, dar nu știe încă la ce-i folosesc. În relație cu un bebeluș, zic. Se pricepe la camioane și la luptat. Nimeni nu face copilul să râdă ca el, asta-i drept, însă chiar și cele mai vesele jocuri se termină într-o repriză de plâns neconsolat. E sigur că mama are puteri de supraom și e împăcat cu gândul acesta. Se consolează spălând vase (o dată pe an), punând niște rufe la spălat (fiindcă nu poate merge la birou cu gulerul murdar). Și ține bine minte aceste evenimente, ca să le invoce în caz de ceva. De farfurii zburătoare deasupra capului, de exemplu, căci am auzit că femeile stau prost cu precizia la aruncat.
Ieri, de exemplu, am alunecat, cu el în brațe, și am căzut peste pragul termopanului dintre sufragerie și balcon. Un vis, ce să mai. Ca să nu se lovească puiul, am pus mâna mea peste prag, de sunt sigură ca aș fi rupt-o, dacă n-ar fi sărit soțul să ne prindă pe amândoi. Părinții au acest pilot automat.
