Eram în întârziere. Eu trebuia să ies pe ușă la fix, el are muci de 4 zile, am dormit pe sărite de atunci. În dimineața asta, era să fac o petiție anti-alarme, așa greu a fost să mă ridic din pat. Am băgat niște clătite la cuptor pentru el, am spălat un măr pentru mine, am făcut o cafea și am dat-o pe gât. În timpul ăsta, el înfigea meticulos furculița în clătită, pentru că graba nu e nicio scuză să nu fii manierat sau politicos. Știa că sunt contra cronometru.
Uneori mă simt vinovată că bălăcărim atâta bărbații pe aici. Bine, foarte rar mă simt așa, pentru că, în general, bărbații au o viață mai ușoară decât a noastră și îmi e ciudă, na. Că se întâmplă asta nu e un secret pentru nimeni. Fiindcă, am stabilit în toate celelalte cinșpe mii de articole, de ce: pentru că ei întotdeauna vor avea o alternativă, pe nevastă-sa. Nu vrea copilul să se spele pe mâini. ”Spală-l, maică-sa.” Nu vrea copilul să-și schimbe scutecul. ”Du-te la mama.” În general, deși urăsc acest cuvânt, cam orice nu vrea copilul, există o persoană care-l poate face să vrea. De foarte puține ori aceea este tată-său.
Dar. Daaaaaaaar.
View this post on Instagram
De când îl are, până și Chiara Ferragni postează poze cu copii. Mă rog, cu copilul ei. Pentru că așa se întâmplă când ai un copil. Cât e mic, adică până începe să te urască, deși niciunul dintre copiii noștri nu o să facă așa ceva, îl iei cu tine peste tot. O face asta pe ea mai puțin influencer de fashion? Lol. Ar putea să posteze fix pozele în care e fără copil? Evident. De ce alege să nu o facă? Habar n-am, i-o fi plăcând la zăpăcită de bebelușul ăla cu ochi albaștri, cine poate să-și explice așa ceva. O înjură fanii? Nici poveste. Înțelegem de ce? Pentru că asta e viața.
Duminică, la mall. Eram cu Tudor și tatăl lui, flower power toți trei. După ce ne-am hotărât să mâncăm acasă, dar nu am găsit ce ne era poftă să facem, am rămas la o masă îngrozitoare la restaurant. Nu știu ce mi-a venit să comand dintr-un loc nou, eram curioasă. Mai are omul scăpări din astea, deși mie nu-mi mai prea arde de experimente culinare în deplasare, mai ales de când am încă o gură mult mai importantă decât a mea, de hrănit.
Cineva din Sibiu mi-a povestit săptămâna trecută că unul dintre cei doi băieți ai săi (de 6 ani), a rugat-o într-o seară să-l trezească a doua zi dimineața cu o oră mai devreme ca să se poată juca.
