
Pentru că mama primului meu copil era un fel de copilă și ea. Făcea multe chestii pe care mama următorului copil nu le va face niciodată. De exemplu, dormea de multe ori cu bebelușul ei ori se trezea dimineața târziu, împreună cu el. Mama următorului meu copil nu își mai permite acest lux, pentru că ea are un alt dor în suflet, mai mare decât somnul: primul pui al ei. Dacă mama primului meu copil făcea o grămadă de chestii cât pruncul dormea de amiaz, mama celui de-al doilea copil poate are un prânz de pregătit pentru cineva care mănâncă și altceva în afară de lapte din țîță. Sau poate are niște hăinuțe de călcat sau niște jocuri de jucat cu cineva pe care l-a luat de la grădiniță.





