Despre înjurături la copii – ”Sunt semn de inteligență!” – dr. Larry Cohen, psiholog și psihoterapeut

via GIPHY

Toată sala a râs. Tocmai când ne pregăteam să luăm notițe, domnul ăsta jovial și expert, de pe scenă, ne-a dezarmat total. Stai un pic, cum adică? Ar trebui să ne bucurăm când înjură copilul? Stați să vedeți.

Adevărul e că nu e nimic adorabil la un copilaș care zice ”mama naibii”. Sau ”p00la mea”. Deși am râde să auzim aceste înjurături dintr-o guriță de 3 ani de zile, vă garantez că nu e comic deloc. Mie mi se pare dizgrațios și dintr-o gură de adult, dar na.

Și nu e comic, știți de ce? Pentru că ne pune într-o lumină proastă pe noi, ca părinți. Pentru că toată lumea știe că un copil repetă ceea ce aude. E drept, că ar fi putut auzi într-un parc, dar care-s șansele totuși? Deși copilul meu a văzut într-un anumit parc pe cineva aruncând un gunoi pe jos și a fost destul de multă vreme până a înțeles că noi facem altfel. Dar chiar facem altfel. De înjurat, însă, ne mai scăpăm…

Discuție la masă, eram toți trei, îi povestesc ceva soțului, prinsă în conversație:

-…și era la mama naibii, apăi io le-am zis că până acolo nu mă duc.

La care, Tudor, își ridică ochișorii din farfurie și întreabă foarte inocent:

-Unde e mama naibii?

Educație, mamă!

(I-am explicat că e o expresie care înseamnă ”foarte departe”, dar e un departe spus urât, care merge înlocuit mult mai elegant cu…”foarte departe”. Asta e, n-am insistat.)

Acum, eram la conferința minunată, de care am mai povestit. A venit întrebarea din public:

Copilul înjură. Cum facem să nu mai înjure?

Nu mai înjurăm nici noi, aș fi răspuns eu, noroc că altul era expertul. Că să nu mai înjurăm e cam imposibil, știm toți.

Ce a zis expertul deci:

E semn de inteligență când copilul învață că unele cuvinte au o putere mai mare decât altele. Când zici ”dă-mi o sticlă”, primești o sticlă. Dar când zici ”du-te naibii”, stârnești niște reacții foarte puternice la adulți.

Ce îi putem spune unui copil care înjură?

În primul rând, să nu facem pe noi de râs, de nervi, de uimire. Ca atunci când copilul te mușcă de sân și cea mai bună metodă să îl faci să nu te mai muște nu e să îi explici că te doare, să te smiorcăi ori să plângi, ci să nu mai reacționezi. Așa s-au lecuit de mușcat mii de copii și mamele lor au rămas nevătămate.

Apoi să îi explici că ăla e un cuvânt foarte puternic, care exprimă ceva foarte puternic când ești nervos. ”Îmi dau seama că ești furios.” Poate găsim alt mod de a-i arăta copilului cum să își exprime furia. Poate smotocește o pernă sau tropăie din picioare sau ceva.

O altă idee sugerată de Larry Cohen a fost ”free speech zone”. Adică, o perioadă de timp, oriunde ai fi, în care să zici tot ce îți trece prin cap. Mă gândesc că se aseamănă cu camerele alea unde să îți descarci furia, doar că asta e cu sunete și cuvinte. Și gratis. Poate fi distractiv pentru toată lumea.

În rest, înjurăturile nu sunt așa un big deal, dacă nu le facem noi să fie. A zis ”mu1e”? Să ne păstrăm calmul. După reacția părinților își dă seama copilul cât de puternic e acel cuvânt. Dar, cum părinții se rușinează și la auzul cuvântului ”penis”, ce să mai zic. Avem de lucrat cu noi. Să nu mai fim noi vulnerabili în fața acestor exprimări, să le acceptăm și să le alegem sau nu ca fiind parte din vocabularul nostru.

Am mai povestit asta pe blog, dar mi-am amintit din nou, se potrivește și o să vă placă:

Ce a răspuns bunica mea când am întrebat-o ce e ăla sex oral

Eram la țară, la bunici, cu verișoara mea dragă, care este dintotdeauna cu 6 ani mai mare decât mine. Eu aveam 9 ani, ea 15, vă dați seama cum era.

Perioada trabucului Monica Lewinsky și Bill Clinton. Învățasem să citesc și dau peste un articol din Tribuna, ceva cu sex oral și Monica. Cum eram obișnuită să întreb cam orice-mi trece prin cap sau prin fața ochilor, am pus și întrebarea cu sexul oral, deși bănuiam că e ceva porcos, ce un copil de 9 ani poate nu ar fi trebuit să citească. Eram și mai curioasă acum.

Vară-mea, șmecheră și adolescentă cum era, îmi zice:

-N-ai tupeu s-o întrebi pe bunica!

Eu, de colo, care nu înțelegeam ce ar putea fi rău în a pune o întrebare cu un cuvânt dintr-un ziar, mă rog, două, de fapt, m-am dus glonț să întreb. Bunica, o femeie simplă de la țară, dar cu mintea deschisă și o cultură generală la zi. Mi-o amintesc ușor verde la față, atât de verde, încât a trebuit să ia loc pe un taburet de lângă soba din bucătărie. M-a luat pe genunchii ei și mi-a șoptit cum s-a priceput ea mai bine ce înseamnă sex oral: când femeia ia instrumentul bărbatului în gură.

Sper că nu v-ați rușinat, dacă bunica mea a știut pronunța această explicație perfect adecvată, de altfel.

Abia aștept să am nepoți 🙂

 

Articolul anterior

Care sunt strategiile voastre de a determina copilul să mănânce?

Articolul următor

Discuție între un șofer de Uber și o blondă amețită

  1. Violeta

    Si eu astept nepotii…… Cred ca trebuie sa ne (mai) preparam pana atunci…. Haha… Desteapta bunica. Sa-ti traiasca. Mie imi lipsesc…. Mult… Mult.

    0
  2. Eu mai scap câte un f**k. Țin minte că în seara în care am aflat că mi-a murit o fostă colegă de facultate, copiii făceau baie și cuvântul ăsta era tot ce puteam să spun.
    Malvina a luat după mine și dă-i. Inițial am incercat sa o dau la întors cu “fac” din română. Mi-a zis sec că fac mișto de ea.
    Atunci i-am explicat că nu e un cuvânt politicos, că putem spune altceva și că o rog să îmi atragă atenția când îl mai zic.
    A funcționat perfect.

    4+
  3. Gianina

    Foarte tare articolul!! Cea mai tare bunică!! A spus clar….fără ocolișuri!💖💖💖

    0
  4. Mihai

    Miruna dragă…am revenit cu drag pe blogul tău după ceva vreme și vreau să-ți spun că, după câtă heităreală am văzut prin alte locuri, textele (și comentariile) de aici sunt o încântare. Plaaace blogul tău😊. Te pup pe suflet😊

    1+
  5. si copiii care nu injura sunt cum?

    5+
  6. Mihaela

    Wow, nu pot sa cred ce reactie a bunicii. E chiar wow!

    0
  7. Jual

    Eu am folosit o metoda imbatabila. Cind ziceau copiii cite un cuvint urit erau obligati sa dea un banut celui care il auzea. Erau foarte vigilenti sa nu le scape vreunul stiind ca erau prompt taxati. Dar in acelasi timp si noi am respectat regula si pot sa spun ca erau foooarte atenti la vorbele noastre! A durat ani de zile schema asta si a fost extrem de eficace in perioada in care li se parea cool sa imite ce auzeau pe la scoala.

    3+
  8. veronica

    Parca am simtit rusinea bunicii tale prin mica ta povestioara 😀
    Esti tare norocoasa, eu am avut parinti si bunici care la orice intrebare de gen imi spuneau ca nu e treaba mea sa stiu. Era frustrant si cautam raspunsuri printre colegi, prieteni, iar pe vremea mea aparuse Bravo Girl…macar atat.

    2+
  9. Jorjet

    Al meu a luat-o rau de tot, in sensul ca deja nu-l mai putem controla. Acum doua veri (avea pustiu meu 2 ani jumate) in drum spre greci, dupa ‘enspe mii de devieri de la traseu pe coclaurile Bulgariei rabufneste al meu intr-o injuratura “f…..&@#&& in gura de bulgari cu drumurile voastre”. Ce crezi ca zice asta micu cand se enerveaza? Si de s-ar enerva doar in casa sa-l auzim numai noi, nu tot parcu si parintii/bunicii de la locul de joaca de intram in pamant de rusine.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 156 queries in 0.302 s