Nu, ce am fi vrut cel mai mult și mai mult din lume e ca oamenii să gândească înainte să vorbească. Asta, în primul rând. Cred că cele trei întrebări ar trebui să ne ajute să nu mai debităm prostii: Ajută pe cineva ce zic? Dacă nu, mai bine taci naibii din gură. Supără pe cineva ce zic? Dacă da, se aplică tot regula de mai sus. Mai poate fi ceva schimbat referitor la ce zic? Atunci, mucles.
Tudor face inventarul jucăriilor lui, de parcă ar fi fost altcineva să se joace cu ele cât timp noi am lipsit. Tatăl lui despachetează, semn bun pentru primăvara care abia a început. Mamă-sa scrie, în timp ce soarbe, atentă să nu se ardă, din supa de ghinde proaspăt pregătită de băiatul ei. Supa de ghinde e specialitatea lui.
Nu știu voi cum sunteți, dar eu am această tendință de a-mi ieși din fire pe la sărbători. Sau pe la evenimente mai mari. Când trebuie să te îmbraci, să fii gata la timp. Când masa trebuie să fie pusă, fiecare furculiță la locul ei, friptura făcută, apa turnată, zâmbetul executat. Îmi place la sărbători, doar că-i mai greu până mă pornesc.
Îmi amintesc o scenă de la cursul de puericultură din Sheffield, unde am l-am și născut pe Tudor. Profa ne-a pus să zicem ceva ce ne-a plăcut în sarcină și toată lumea, în răspunsuri, se plângea, de fapt. Ba de picioare umflate, ba de dureri de spate, ba de insomnii. Mie mi se părea că am renăscut. Îmi plăcea fiecare centimetru pătrat din zi și din noapte. Aș mai fi fost gravidă încă vreo mie de ani.
Acum însă, la a doua sarcină, oh boy, oh boy.
Iar în curând, voi fi mamă de băieți. Oficial, cu acte-n regulă. Într-un fel deja sunt. Camioanele vor fi viața mea, casa e oricum plină de mingi și de excavatoare. Ba, mai nou, avem și jocuri cu păpuși-bebeluși și două cărucioare (adevărate, nu de jucărie!) care au încăput în cele 2 camere de la bloc, fără ca niciun membru adevărat al familiei noastre să fie nevoit să doarmă pe jos.
E tot mai scump băiatul ăsta al meu, iubesc fiecare cuvânt și felul în care îl spune. Mi-aș face un dicțiotudonar, să nu uit nicio vorbă. Într-o zi, stăteam cu mama mea toți trei, pe o margine de pat, când zice el dintr-o dată:
-Tudo vine o idee. (Lui Tudor i-a venit o idee)
