De ce nu îmi adorm copilul spunându-i povești

Experții în parenting atrag atenția că cititul înainte de culcare nu ”se pune” ca timp special petrecut cu copilul, pentru conectarea cu el. S-au scris articole întregi despre beneficiile cititului în acest moment al serii, pe multe tocmai le-am citit. Toate se referă la beneficiile lecturii în general, nu la povești pe post de Diazepam, în mod particular.

 Mi-aș dori ca al meu copil să iubească poveștile, să le trăiască din plin, să se emoționeze, să se entuziasmeze cu ele. Nu să se plictisească și să îi vină un mare soooomn…

Tot experții ăștia ne atrag atenția, deși am fi putut să ne gândim și noi, că să-i citim copilului o poveste dintr-o carte fără nici un aport personal e aproape la fel de rău ca și când l-am lăsa la Cartoon Network jumătate de ceas. Asta înseamnă că farmecul poveștii este să fie comentată, analizată de părinte împreună cu copilul, cu timp, întreruptă cu întrebări: tu ce crezi, de ce, tu ce ai fi făcut în locul lui cutare, cum ar fi putut face mai bine altfel.

Nu cred că e bine să ne adormim copiii cu povești, tocmai fiindcă nu cred că facem o asociere în avantaj. Cine își dorește să meargă la culcare când are 5 ani? Mie mi se părea cea mai mare pierdere de vreme: somnul și mâncatul. Nu înțelegeam DE CE. Și uram tot ceea ce avea legătură cu asta: tacâmurile, farfuriile, pijamaua, patul. Pentru universul meu, erau cele mai inutile obiecte, cele mai consumatoare de timp prețios. Timp în care mă puteam juca, de exemplu. Timp în care puteam inventa, de exemplu.

Noi ne dorim ca poveștile să ne adoarmă copiii sau să îi învețe ceva? Să îi pună pe gânduri, să le trezească emoții. Să mai vrea încă una pentru că le place povestea sau pentru că nu vor să se culce, de fapt? E ca atunci când pedepsim copilul că a luat notă mică. Va vrea el să învețe mai bine ca să știe sau ca să scape de pedeapsă, de fapt?

Amintiți-vă când eram mici și voiam ca povestea să nu se mai termine… Ca mama să nu se ridice din pat, ca ușa dormitorului să nu se deschidă, ca pleoapele noastre să nu se atingă.


Niciodată nu am adormit la un film. Nici cu o carte în mână. Asta, fiindcă nu mă uit la filme plictisitoare și nici nu citesc cărți care mă adorm. Mă uit la filme care îmi plac și citesc povești interesante. Atunci când mă prinde o carte, o iau cu mine pe unde apuc. Și nu știu ce faceți voi în somn, dar eu nu reușesc să citesc multe când dorm.

Sunt atâtea povești frumoase! Vă rog, nu le omorâți cu mersul la culcare.

foto Shutterstock, mamă și copil citesc poveste interesantă

Articolul anterior

Cultura ”Abia-Aștept-Să-Scap-De-Copil” nu e ceva normal

Articolul următor

Crezi că viața unui bărbat e mai ușoară decât a unei femei?

24 Comentarii

  1. Hortensia Stefan

    Mmmmm… Nu stiu ce sa spun.

    1+
    • Cred ca cititul e bun si il putem practica minunat in orice alt moment al zilei.

      Pentru somn, gasim si alt ritual.

      1+
      • Daniela

        Ale mele nu au avut răbdare niciodata să le citesc când erau mici .. și atunci am inventat altceva …compuneam povesti adhoc cu animăluțe care de obicei făceau ceea ce făcuseră ele peste zi… Era distracție totala😁

        3+
    • Ana

      Da, da, da! Asa simt si eu! Nu adorm cu o carte in mana, pentru ca citesc doar carti care ma tin cu ochii deschisi. La fel imi doresc si pentru copiii mei.
      Stii, m-am apucat de citit tarziu si cred ca mare parte din vina o poarta impresia ca cititul e boring. Doar ca nu e!!! Cititul e minunat!

      1+
      • Si eu m-am apucat de citit tarziu. Dar motivul a fost altul, ca uram
        lecturile obligatorii. Eu simt ca scoala mi-a furat bucuria pentru citit si nu stiu daca faptul ca m-a invatat literele compenseaza raul imens. Anii aia intregi de rezumate. Imi vine si acum sa vomez.
        Intre timp, am prins gustul. Anul trecut am citit cel mai mare numar de carti din toata viata mea.

        2+
  2. Uite, la noi merge f bine cu cititul inainte de somn.
    De la un an facem asa, are 2 ani si 5 luni. Acum cand ii e somn, vine cu o carte si ma pune sa ii citesc sau zice”hai sa citim”.
    Eu cred ca e benefic in relatia noastra pentru ca pune intrebari, ii raspund, ii citesc cu intonatie, dar cu voce mai scazuta. La final, punem cartea deoparte, spunem noapte buna personajelor si noua, reciproc, ne pupam, ne luam in brate si adoarme asa.
    Citim si in timpul zilei, cartile sunt printre preferatele ei, iar ca activitate impreuna cititul e in top.
    Poate suntem noi exceptia care confirma regula, nu stiu, dar la noi merge deocamdata.

    5+
    • Eu nu simt ca cititul e foarte conectant, la fel cum nici mersul in parc nu mi se pare, dar na, e minunat ca voi reusiti. Pentru mine, timpul ala de calitate e doar cand ne pupam :))) glumesc.
      E cand povestim, cand ne jucam chestii care imi plac si mie. Cand bem laptele dimineata sau mancam.

      0
  3. Ai concluzionat foarte bine. Inainte de culcare prefer sa povestesc cu ei sau sa le spun o poveste asa, pe pilot automat, din capul meu. dar povestile, cartile cu povesti, se citesc pe indelete, se discuta, sa repovestesc si interpreteaza. am descoperit asta singura, de-a lungul timpului, intelegand ca un copil chiar si de 5 ani isi pierde repede interesul daca nu este mereu cooptat in poveste. de aceea prefer sa citesc cu ei cand am un pic de timp liber, cand ii vad prea agitati, cand suntem in asteptare pe undeva sau la amiaza cand nu au somn dar e bine venita un pic de odihna. seara prefera sa stea singuri cu cartile lor (copiii: 3, 4 ani si 10, 4 ani).

    1+
  4. Ionescu Diana

    Eu cand eram mica eram super incantata de culcare tocmai pentru ca urma sa aflu continuarea povestii. Si noi acum cititm de fiecare data cand vrea ea, cel putin o data pe ora si neaparat seara la culcare. Parerea mea e ca atata timp cat ei vor si sunt entuziasmati de citit, momentul zilei conteaza mai putin.
    Nu stiu daca la 2 ani si 3 luni ma poate intreba lucruri legate de firul povestii sau de actiunile personajelor, sincer nici nu imi doresc neaparat. Consider ca daca lectura, la varsta asta, ii dezvolta imaginatia, creativitatea si vocabularul isi mai mult decat indeplineste scopul. Pentru “caracterizari” si “ce a vrut sa spuna autorul cu asta” are 12 ani de scoala la dispozitie 🙂 (fiecare cu traumele lui :))) )

    7+
    • Da, asa este. Eu mai intreb sa vad daca a inteles naratiunea. Dupa ce ma asigur ca stie cine-i fiecare, intreb si mai multe. Uneori nu are chef de intrebari si il las. Alteori (avem o carte cu intrebarile astea gata incluse), i se par super tari.

      0
  5. Dacă vrei să vezi în carne și oase o persoană care a adormit de zeci de ori la cărți pe care le-a iubit sau filme care i-au întors sufletul pe dos, dă-mi un semn când ești prin parc pe la noi, pe aici, vin să ne mai cunoaștem o dată :))
    Am citit destul de mult pe tema asta, fiindcă m-a frustrat mult timp faptul că adormeam citind chiar și atunci când nu mă simțeam obosită înainte și chiar dacă nu mă băgam în pat, într-o poziție prea confortabilă. Mă așezam seara pe fotoliu și reușeam să adorm cu gâtul strâmb, cu lumina puternică aprinsă. Dureros de-a dreptul :))
    Sunt aparent multe motive pentru care unii oameni pățesc asta, nu doar cărțile plictisoare. Eu între timp am reușit să mă accept și să mă bucur chiar și de momentul ăla. Citesc în metrou cam 40 de minute pe zi, iar seara mă bag în pat cu aceeași carte și mă bucur de faptul că adorm cu ea în brațe. În loc să mă frustreze chestia asta, I embrace it, vorba englezului, citesc până devin super super sleepy și apoi bye-bye :))

    6+
    • Te-ai documentat despre asta??? Ce figura esti!!! Macar are sens ce spun si pt cineva care pateste asta 🙂

      0
      • Normal ca m-am documentat, ce crezi tu? Pai ajunsesem sa cred ca m-a muscat musca Tze-Tze :))
        La finalul zilei, fiecare trebuie sa vada ce functioneaza pentru el. Copii n-am, dar cred ca pana la urma asa e si in cazul lor. Eu nu-mi amintesc ca mama sa-mi fi citit la culcare, dar de la un anumit punct mi-am facut singura ritualul asta. To each his own 😀

        0
  6. Maria

    Cred ca ai raportat un pic prea mult opinia asta la experienta ta personala din copilarie si e posibil sa fi ajuns la concluzii generale gresite. Eu n-am simtit asa ca tine in copilarie, mie chiar imi placea ca existau comentariile si rezumatele ca sa scap de operele care nu-mi placeau si sa nu iau note mici la scoala. Acasa citeam carti de aventuri si carti politiste.
    Nu sunt in stare sa inventez povesti, asadar ii citesc carti multe, diferite ca stil (fetita mea are 5 ani). Nu cred ca e adevarat ca are aceasi efect ca a-l lasa pe copil la Cartoon Network, chiar mi se pare absurd. Cand ii citesc nu e singura si abandonata in fata unui obiect, ci e cu mine, adesea ma tine in brate si se uita la imagini in timp ce asculta, isi imagineaza ce asculta, ma intreaba diverse lucruri pe care nu le intelege. Chiar daca nu am vreun aport personal la poveste, totusi momentele petrecute citindu-i sunt pline (cu intrebari, alint). Nu-i citesc fix inainte de culcare, dar asta numai din motive practice. Ii citesc in diferite momente ale zilei, dupa timpul pe care-l avem.
    Sa stii ca adesea am adormit la filme care-mi placeau si la carti care-mi placeau – din cauza oboselii, nu pentru ca ma plictiseam.

    10+
    • Nu am zis ca nu e bine sa citesti la culcare, am zis ca eu nu ii citesc copilului meu la culcare, dupa care am explicat de ce. Nu e deloc o generalitate, ci o foarte particularitate, sa zic asa.

      0
      • Cora

        Ba cam asa ai zis… Plus ca seara e cam singurul moment pentru multi parinti cand pot face asta, sa le citeasca puilor mici. Iar la 2-3 ani, multa naratiune nu e, sunt poze despre care discuta impreuna.

        6+
  7. Violeta

    Eu cind citesc… nu mai exista nimic in jur. Regret doar ca se termina cartea. Dar nu-i bai.. Urmeaza una noua. 😁

    1+
  8. Aka

    Hmmm… nu cred ca e chiar asa. De ce nu ar fi cititul de seara un timp special? De ce nu se realizeaza conectarea si asa? Daca facem impreuna o prajitura e timp special? Uite, pitica noastra nici nu concepe sa se culce fara sa citim. Eu ii citesc in germana, tatal ei in romana . Eu de obicei povesti, tatal ei despre animale, planete, tari, etc. si are 7 ani, citeste deja singura oricum… insa ea spune ca altfel nu poate adormi. Si interesant e ca isi alege cartile in functie de trairile pe care le are…. Parerea mea este ca daca ii face placere copilului, cititul eate grozav in orice moment al zilei… iar daca biblioteca este generoasa cu atat mai mult posibilitatile sunt si mai mari de a te conecta in jurul unui subiect de interes.

    10+
    • Asta am auzit-o din mai multe părți. Să faci o prăjitură împreună cred că e o conectare, deși nu sunt expert, pentru că e senzația de echipă. Deși poți face prăjituri împreună și fără conectare, mama vorbind pe speaker cu o prietenă la telefon. Știi ce zic?

      0
  9. Natasha

    Despre ce experți e vorba? Ne poți da mai multe detalii? Niște linkuri, eventual.
    Mulțumesc.

    0
  10. 11 ani si inca citim inainte de culcare. Ok, noi toti 3 am citi in orice conditii (suntem familia ce s-a mutat X case cu peste 600 carti, avem 3 kindle-uri pt ca ne certam de la 2 etc).
    Este timpul nostru. De ceva ani imi citeste fata. Facem pauze, discutam, analizam, revenim 2-3 pagini mai devreme sa vedem ce zicea etc. Din pacate unii cred ca cititul e un monolog si ca merge pus o inregistrare – am incercat si nu a mers :))) a protestat fiica mea ca ce e asta. Noroc ca nu am racit de f. multi ani ca nu stiu cum ar fi sa zic povestea ragushita sau cu durere de gat.
    Deseori cititul inseamna ca eu citesc peste zi si vin cu povestea pregatita si o povestesc. De ceva ani deseori povestea citita inseamna ce s-a intamplat peste zi interesant, la munca si fata ce se intampla la scoala – stie fiica mea ce e ala scrum meetings si data migration si failed deployment and rollback in production high risk incident? stie! Deseori inventam povesti, fiecare zice 2-3 cuvinte si ne iese fie ceva fain fie o porcarie de poveste.

    Problema mea este cum conving copila sa nu mai doarma cu carti sub perna? 4-5 gasesc in fiecare weekend cand schimb lenjeria!!!!

    0
  11. Altfel, musai sa zic: daca la tine nu a functionat/a fost malfunctional/ai primit prost, nu inseamna ca la altii e la fel. Mare grija ca prin generalizare ii transmiti asta copilului.

    Suntem unici. Eu pot fi foarte bine sanatoasa cu niste comportamente pe care altii le considera exagerate. Si invers – sunt f. multi care traiesc f. bine cu 2-3 ore de tv serile – ce pe mine m-ar agita si as dormi prost (somnul prost e o cauza a imbolnavirilor) – cine suntem noi sa decidem ca nu e bine sa adormim cu povesti? Eu adorm (pardon, nu mai adorm 😀 ) citind o carte buna :)))) si abia astept sa citesc urmatoarea parte.

    3+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 184 queries in 0.268 s