Bun, am stabilit despre nașterea naturală și cezariană. Știm unde și cu ce medic. Dacă avem moașă sau nu. Ce-i aia o ”doula”. Cum tratezi niște hemoroizi. Ce nu funcționează în greață. Cuvinte precum ”hemoglobină glicozilată”. Tehnici de respirație și pregătire perineală. Totul despre travaliu. Cum combatem durerea, cum monitorizăm bebelușul, cum încălecăm mingea, cum desfacem picioarele. Suntem niște experte, ca orice femeie la final de sarcină.
”Al doilea copil în 2 camere, la bloc? Voi nu sunteți normali!”
”Și, ce aveți de gând să faceți acum? Când vă mutați?”
Iar a venit de la birou și a luat în brațe telecomanda. Unde se crede, la hotel?
N-a mai schimbat un scutec de acum două numere, nici nu ești sigură că mai știe cum se face.
Dragă mamă care ai fost astăzi în Carrefour,
De fapt, dragă mamă care ai fi intrat astăzi în pământ în Carrefour.
Bunicii sunt o comoară. Bunicii sunt ancore de copilărie. Bunicii aproape sunt un drept pe care îl au copiii, cât îi ține încă Dumnezeu în viață. Bunicii sunt acești părinți cu mintea mai înțeleaptă, cu răbdarea mai antrenată, cu prioritățile mai așezate. Bunicii sunt tot niște părinți, doar că la a doua șansă.
Știți că stai uneori în preajma unei persoane cu un tic verbal și, câteva ore mai târziu, te trezești că l-ai preluat? ”Nașpa” a fost la mine unul dintre ele. ”Știi”, cu semnul întrebării la final de orice spuneam a fost o altă fantomă cu care m-am luptat. ”Într-un mare fel” mi-a atras atenția cât e de obositor în vocabularul meu abia când am dat peste altă persoană care abuza acestă expresie.
