”Al doilea copil în 2 camere, la bloc? Voi nu sunteți normali!”
”Și, ce aveți de gând să faceți acum? Când vă mutați?”
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 41 din 72)
Iar a venit de la birou și a luat în brațe telecomanda. Unde se crede, la hotel?
N-a mai schimbat un scutec de acum două numere, nici nu ești sigură că mai știe cum se face.
Dragă mamă care ai fost astăzi în Carrefour,
De fapt, dragă mamă care ai fi intrat astăzi în pământ în Carrefour.
Bunicii sunt o comoară. Bunicii sunt ancore de copilărie. Bunicii aproape sunt un drept pe care îl au copiii, cât îi ține încă Dumnezeu în viață. Bunicii sunt acești părinți cu mintea mai înțeleaptă, cu răbdarea mai antrenată, cu prioritățile mai așezate. Bunicii sunt tot niște părinți, doar că la a doua șansă.
Știți că stai uneori în preajma unei persoane cu un tic verbal și, câteva ore mai târziu, te trezești că l-ai preluat? ”Nașpa” a fost la mine unul dintre ele. ”Știi”, cu semnul întrebării la final de orice spuneam a fost o altă fantomă cu care m-am luptat. ”Într-un mare fel” mi-a atras atenția cât e de obositor în vocabularul meu abia când am dat peste altă persoană care abuza acestă expresie.
Noi nu ieșim în parc cu jucării. De ce? Pe scurt, pentru că e rețeta perfectă pentru conflicte. Din punctul meu de vedere, jucăriile nu au ce căuta în parc. Jucăriile sunt pentru acasă, pentru acele momente în care nu avem alternative de petrecut timpul și avem nevoie de ele să ne ajute la joacă un pic. Dar în parc? În parc avem frunze, avem pietre, avem buruieni. Care sunt fără număr și pentru toți. Care nu fac diferența între copiii cu jucării scumpe și ieftine, de la obor. Ca să nu mai spun că avem alei largi, locuri de joacă și leagăne și alți copii. Și mai avem ceva grozav cu ce ne putem juca în parc: avem părinți, bone sau bunici!
