Când te enervează bărbatul, nu te descărca pe copil

Iar a venit de la birou și a luat în brațe telecomanda. Unde se crede, la hotel?
N-a mai schimbat un scutec de acum două numere, nici nu ești sigură că mai știe cum se face.
Dacă el comandă pizza, se cheamă că a pregătit masa, deși tot tu ajungi să arunci cutiile goale la gunoi.
Dacă îl rogi să îți aducă o bluză a copilului, îți dai seama că abia nimerește dulapul.
E obosit, muncește și el, dar nu e ca și când tu stai. E și copilul lui. E și casa lui, e și viața ta.

Nu îi ceri multe, doar o fărâmă din atenția lui. Dacă ar acorda jumătate din timpul petrecut la ecrane familiei, ar fi altă atmosferă în casă la voi.

Să se joace cu copilul un pic. Să schimbați o vorbă amândoi. Măcar să scape de scutecele murdare. Să mai citească și el povesti pentru copii, să facă și el băița sau măcar să știe cum se folosește un șampon de bebeluși. Să țină minte unde-s șosetele copilului și să știe încălzi un pireu.

Le faci tu pe toate astea, pe lângă ciorbe sănătoase și tocănițe aromate, deși nu ești hotel, dar ții la familia ta și nu vrei să moară cineva de foame. Mai faci și jocuri pe covor, jocuri cu păpuși sau jocuri cu soldați, mai citești și povești, schimbi scutece, faci băița, pregătești cina, strângi masa, dai pijamale, tai unghii, scoți pete.

Și atunci, aștepți să ajungă și soțul acasă, tatăl copiilor pe care împreună i-ați făcut, nu ca să îl pui la treabă, să spele vasele ori să dea cu aspiratorul de trei ori, ci ca să simți că nu ești singură în lupta cu responsabilitățile. Să știi că îți poți permite să vezi un film, știind că pruncii nu se vor culca nespălați pe dinți. Și nu e vorba de spălatul ăla propriu-zis, că durează 2 minute. E vorba de faptul că nu mai trebuie TU să te gândești. Că mai e încă cineva care trage la căruța asta. Că ai două picioare sănătoase pe care te poți sprijini.

Aș putea rescrie rândurile de mai sus cu gândul la șef, la coleg, la vecin, la casieriță, la soră, la maioneza care se taie, ușa care nu se închide, castronul care-ți cade, mașina care nu e Rolls Royce, casa care nu e vilă, ciclul care iar vine, scadența la bancă, impozitul la stat și toate celelalte nedreptăți de pe lume.

Și începi să urli la copil.

Că de ce a vărsat apă pe el. De ce și-a dat jos șosetele, că e frig. Nu e capabil să țină o furculiță în mână?! Țipi, ameninți, poate chiar trântești.
Cel mic se sperie, iar tu, privindu-te în ochii lui, te îngrozești. E păcat ca toate frustrările noastre să se rezolve prin copii. Pentru că ei ne iubesc enorm, ne iartă și nici nu pot pleca ”acasă la mama”, cum fac femeile uneori. :))

Știți ceva? Dacă nu mai puteți, nu mai plătiți. Dacă vă vine să înjurați șeful, înjurați-l, da-n gând. Sau chiar și cu voce tare, dar nu când sunteți la birou. Dacă vă vine, strângeți-l de gât pe bărbat. Dați-i un pumn, dacă vă veți simți mai bine :p Nu îmi fac eu griji pentru stat, șefi și bărbați, că-s mari și se pot apăra. Dar copiii… copiii n-au nicio vină. Și pe nimeni de partea lor.

via GIPHY

Articolul anterior

Stai liniștită, nu numai copilul tău urlă în magazin

Articolul următor

De ce să o iubești pe soacră-ta. 13 motive, dacă reziști până la final

20 Comentarii

  1. mi-a trebuit sa inteleg ca daca urlu, urlu ca am eu nervi si frustrari, nu din cauza de copil. Urletul e al meu. Frica e a mea. Nefericirea e a mea. Neimplinirea e a mea. Si daca nu le repar, le transmit comportamental copilului.

    Noroc ca am copil care adoarme devreme si hobby-uri ce scot orice urlet din mine. Si ca de cand muncesc full time si castig full time (ba mai mult ca el) ii pun in mana si mop si arunc telecomana (okok; nu avem tv) ca suntem cot la cot in casa asta.
    Mai vreau sa invat sa imi exprim corect toate supararile laaaa tiiiimp, imi au silintza.

    4+
  2. Elena

    De aceea sportul ajuta. Înainte făceam box (până la 6 luni de sarcina) și omoram sacul ăla la nervi, dar ghinion a plecat instructorul, un tip la 56 de ani, șofer de autobuz în Danemarca 😂. Acum fac yoga (momentul de relaxare de la sfârșit e super), cardio și vin zen de la sala. Până la sport, mai țipăm, mai trânteam, dar acum…poate să își lase și șosetele pe canapeaua din bucătărie (o face frecvent) pt că nu mă mai enervez. Ii zic ceva de dulce în gând și le duc la coșul de rufe murdare, dar copilul nu știe😊. Cred că mă pot numi o mama super relaxata pt că am invatat sa gestionez și tantrumurile mult mai bine. Pe lângă sport mai citesc și cărți care mă fac să înțeleg că bărbații ăștia sunt altfel concepuți (Alan Peace “De ce bărbații se uita la tv și femeile în oglinda”)

    4+
    • Boxul suna grozav. La ce te gandeai cand ii dadeai? 😬

      1+
      • Elena

        Atunci când eram nervoasa dădeam mai tare și mă gândeam la cum m-am simțit eu in momentul ăla, cat de mizerabil și cât de înjosită, dar după ce mă descărcăm ziceam că nu e chiar așa nasol. Retrăiam momentele fericite și ziceam-face aia, drege aia, dar uite ce parte frumoasa are. Când mă enervau alții, ziceam “atât pot, atât oferă”. Și mie îmi lipsește (boxul)☺️.

        2+
  3. Alexandra

    Ma lupt cu mine insami aproape zilnic.. pentru ca mi-am dat seama ca nervii mei si starea mea de irascibilitate nu au de-a face cu tantrumurile ei, si de fapt e invers… starile mele naspa ii provoaca ei „nervii“ pe care nu ii inteleg sau nevoia disperata de a imi atrage atentia si ca pana la urma, nu are ea nicio vina ca nu-s eu capabila sa gestionez situatiile si timpul… plus ca mi-am dat seama ca oricat as tipa nu rezolv nimic.
    Ajuta mult sa citesc astfel de ganduri la ora asta , multumesc 🤗

    3+
  4. Andreea

    Scria cineva pe facebook ca si comentariu ca ce semeni aduni si ca asa cum iti educi barbatul, asa il ai. Si eu cred ca e partial adevarat si al meu chiar ma ajuta, dar uite ca mie tot imi vine sa urlu, zau iti zic:))) Ca un lup as zbiera uneori! Ca imi sare mustarul din te miri ce din simplul motiv ca sunt obosita, frustrata, acum mai sunt si racita ca sa fie treaba treaba. Deci poti sa urli si daca te ajuta barbatul. De obicei urlu la el( la barbat), ca am zis ca macar sa urlu la ala cu obrazul mai gros, nu la bietul copil. Doar ca uneori ma trezesc si ca ridic tonul la baiat din te miri ce si imi pare ff rau si mereu incerc cat pot eu sa ma abtin. Daca inainte urlam la el, acum am reusit doar sa ridic tonul si sper ca in timp nici asta sa nu mai fac. Dar e greu nene uneori, zau de nu :/

    4+
    • Da, lasă tu comentariile astea care le știu pe toate și au căsnicii perfecte, le știu pe de rost. Nu vreau să știu ce în casele alea.

      Cred că e greu să ajungi să îți înțelegi furia în momentul ĂLA și nu 2 secunde mai târziu, după ce a ieșit dragonul. Și mai cred că nu e foarte ușor să o redirecționezi, deși e datoria noastră să încercăm. Primul pas e conștientizarea și dorința de a face mai rar, mai târziu, mai puțin, spre deloc. Aș zice că suntem pe drumul cel bun, măcar nu suntem în negare și nu postăm pe facebook despre cum am semănat noi :))

      0
      • Andreea

        Nu stiu cum or fi barbatii, dar sincer sunt si unele femei care sunt ff tolerante si asta e realitatea. Menajeaza sotii pana la refuz, ca lucreaza bietii si sunt surmenati, dar apoi zic ca nu mai pot. Uite vecina mea de exp zicea ca sotul ei nu vrea sa ia gunoiul dimineata, ca el pleaca domnule aranjat si dichisit la costum ca e avocat si nu poate arunca gunoiul imbracat asa, ca daca se murdareste. Asa ca trebuie ea sa se trambaleze pe scari si cu copil, carut si sac de gunoi. Si sa nu crezi ca face altceva in casa ca sa compenseze asta, dar nici macar un sac de gunoi nu vrea sa duca. Pentru mine sincer e mind blowing… cred ca l-as arunca pe geam cu tot cu sacul de gunoi( pe barbat zic). Sunt unii la care zau, trebuie sa fii un Hitler casnic, ca altfel nu merge.

        1+
        • Andreea L.

          Dacă nu poate sa-l ducă dimineața la costum, sa-l ducă seara după cina ca tot același gunoi e și abia nu miroase in casa! Ce scuze fratele meu, si pe mine m-ar duce la disperare!

          1+
  5. dia

    Unul din cele mai grele lucruri pe care le-am făcut pana acum a fost ca in 3 ani și 4 luni sa nu ridic niciodată vocea la el.. vorbesc de băiețelul meu. Incredibil de greu. Acuma cu taica-sau ma cert câteodată ca o nebuna deși e bărbat bun😀normal ca nu o facem in prezenta copilului. In rest mai lovesc perne, urlu in pădure și din astea😀sportul e absolut esențial și pt mine

    0
  6. Eu nu tip, niciodata. Ma enervez, schimb tonalitatea (asa isi da seama ca m-a suparat), dar nu incep niciodata sa urlu la sotul meu. Si nici el la mine. Avem o regula nescrisa. Cand unul dintre noi se enerveaza, pleaca in cealalta camera sa se calmeze. Dupa ce trece starea respectiva, venim si discutam pentru a lamuri problema. Functioneaza. 11 ani impreuna. 🙂

    0
    • Mulți înainte!
      Nici noi nu țipăm. Adică, nu țipăm cu urlete și decibeli, dar știi ce… tot țipat îi zic, pentru că se schimbă energia aia de armonie. Țin minte o scenă de pe o terasă, beam o cafea și ne certam. Cu soțul. Copilul era cu noi, încă nici nu vorbea prea multe. Avea un an și ceva. A început să plângă. Atunci ne-am oprit. Și ne-am dat seama că nu contează că vorbeam civilizat, ca doi adulți la o cafea, copilul a înțeles că era un dezacord acolo. A înțeles că universul lui se zguduia. Pentru că ei, copiii, trebuie să mai crească puțin până să se prindă că oamenii se pot certa, după care se pot împăca și tot așa.

      6+
  7. si sa va zic ceva, de acum multi ani. Eram indragostita lemn de …cine nu trebuia. Evident ca ma enervam si ajungeam sa imi pierd controlul si sa ma comport cu urlete si tzipete. Dupa cateva iesiri am zis stop, pt ca m-am speriat de ce zace in mine, ca m-am speriat ca fac cum facea mama si cum eu nu suportam in copilarie si traiam mereu cu frica sa nu izbucneasca mama iar.

    Alaturi de persoana potrivita nu am mai ajuns sa imi ies din pepeni, o data pt ca e incredere si respect si stiu ca preia o parte din griji (as vrea eu sa preia mai multe, dar asta e).

    Ganditi-va la asta. Daca e decadere morala s-ar putea sa fie semn de mai multe si mai profunde.

    5+
  8. Roxana

    Nici eu nu cred in casniciile perfecte. Nu exista, sunt doar povesti, sau sunt oameni care nu se iubesc,ci doar se ignora. Si noi ne-am mai certat, normal.. uneori am si tipat unul la celalalt. Apoi a venit un moment in care atunci cand ma enervam,deveneam ironica, la adresa mea… si ne amuzam amandoi. Iar cand sunt mega nervoasa,plec din camera sa nu risc nimic. Asta am invatat de la ai mei… Si nu vrem sa ne certam cu copilul de fata.
    Intr-o zi cand eram doar noi doua,mi-a spus ca atunci cand noi avem discutii in contradictoriu(se intampla des in masina pentru ca mi-e frica de viteza si de ceilalti soferi) pe ea o doare stomacul. Si de atunci incerc sa ma controlez, ba chiar am inventat o poveste cu “pisica agitata” ( sunt eu in masina). Si asa ma pot manifesta ,iar ea se amuza… nu sunt eu,e pisica agitata care mai scoate sunete fara sa vrea…
    Chiar e important sa gasim solutii sa ii asiguram pe copii ca sunt in siguranta,chiar daca ne vine sa ne dam cu capul de pereti ,sau sa ne strangem partenerul de gat. Doar suntem parintii lor si ei sunt pe primul loc!! E adevarat ca suntem si noi oameni,dar nu-i putem distruge pentru ca detinem puterea.

    2+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 172 queries in 0.657 s