Legătura dintre burtă și creier nu e ceva inventat de fiul sau fiica ta. Nu e o formă de șantaj emoțional, nu e o manifestare de răsfăț, nu e ceva ce trebuie etichetat și analizat.

Pe mine, copil, mama m-a luat în serios. Pentru că un copil nu minte când îl doare burta de la ceva. Iar când tu știi că n-a mâncat stricat, că n-a amestecat lapte cu bere, cred că e normal să te îngrijoreze situația. Și uite-așa, m-am trezit investigată până-n dinți, dusă la analize și la ecograf. Unde nu s-a găsit nimic concret, doar un -citez- ficat ușor mărit. Acum, ce să zic, o fi fost de la vinul pe care îl beam la 9 ani. Probabil mama s-a prins. Nu mi-a dat niciun medicament, habar n-am ce tratament s-ar fi potrivit pentru boala asta a mea. Culmea, că durerea de burtă venea doar seara. Așa ceva. Când trebuia să mă culc! Nu eram genul mâncăcios, ci mai degrabă jucăuș, iar somnul mi se părea o pierdere de timp. Doar mâncatul îl bătea la ”lucruri inutile din viața mea”.

Continuare

Ție-ți bate inima cu viteza maximă admisă de organele vitale, sângele-ți urcă în obraji și pe urechi ai scoate niște fum verde, ca-n desene animate. Trebuie să ajungi și tu la o oră, într-un loc. Nu e o întâlnire foarte importantă, deși, dacă stai să te gândești câte întâlniri ai avut în ultimul an, ar putea echivala cu un ceai cu Regina. Nu depinde tot restul vieții, carierei, familiei tale de asta, dar totuși. Te așteaptă un om, undeva. Iar acel om nu e copilul tău proaspăt dezbrăcat, pe oliță. Yey 🙂

Continuare

Știm că nu e bine să-l bați, dar știm și că asta nu garantează: copilul o să fie fericit! Câteva sfaturi de la un non-expert, care se mai și vopsește blond. Poza e comică, ce urmează puteți lua în serios.

Continuare

Oprește-te. Nu e prea târziu să te oprești. Să schimbi tonalitatea vocii. Să cobori la nivelul lui. Să te întrebi ce-i mai important, pe de-a-ntregul. Gândește-te că el n-are pe nimeni. În afară de tine. Copilul n-are o prietenă pe care s-o sune: ”m-a certat  maică-mea c-am alergat în parc”. Copilul n-are sistemul tău de sprijin și de refulări. N-are psiholog, prietenă, soră, grupuri de facebook sau cărți de dezvoltare personală. Copilul îi are doar pe mama și pe tatăl lui.

Continuare

La ieșire din pasaj de la Piața Muncii spre Dristor, e o trecere de pietoni semaforizată. Acum 3 ore, ne-au depășit 2 mașini acolo, trecând pe roșu fără să piște frâna vreun pic. Două, nu una. Trei adulți în mașină, am numărat la fel.

Deși noi eram deja opriți în fața trecerii, la semafor, dacă nu s-a înțeles.

Continuare

Într-o sală frumoasă a unui hotel, privirea îmi alunecă spre candelabre: o pânză de păianjen care ar fi putut ține lejer vreo sută de elefanți.

Citesc o carte care-mi place, autorul meu preferat: virgulă între subiect și predicat. Mă răsucesc și mă zvârcolesc în propria mea piele, îmi pare rău că el n-are cum verifica. Probabil s-ar enerva la fel de tare.

Cazarea din concediu. Întâi observ cât de mică e camera noastră și că geamul nu se deschide, să nu te sinucizi. E bine să nu se sinucidă lumea, dar eu bodogăn, că-mi place aerul curat.

Continuare