”Al doilea copil în 2 camere, la bloc? Voi nu sunteți normali!”
”Și, ce aveți de gând să faceți acum? Când vă mutați?”
Tot acolo stăm, dacă vă întrebați. În apartamentul din studenție, între pereții care ne-au fost martori cum am început să ne iubim. Avem două camere, deși ușile nu le închidem niciodată, poate doar atunci când vrem să direcționăm aerul condiționat. Am văzut sufragerii cu mai mulți metri pătrați decât toată locuința noastră. Dar noi putem purta conversații din dormitor până în baie. Avem o bucătărie în linie dreaptă, cu multe lucruri claie peste grămadă și nu ne cumpărăm un espressor pentru că nu mai avem spațiu fizic pentru el în casă. Dormitorul nostru e un pat mare, iar sufrageria e birou, loc de joacă și cameră de oaspeți. Noroc cu balconul și debaraua, că altfel am fi trăit printre rufe și uscătoare.
Deci nu suntem familia tipică, din filmele americane. Nu avem un parter și un etaj, nu avem nici măcar mai multe băi sau dormitoare. Nu avem câine de scos la plimbare și nici iarbă de stropit în fiecare seară. Cu trotineta ne dăm în parc, cu mingea ne jucăm la bunici. N-avem gadget-uri sofisticate, nimeni nu ne așteaptă cu lumina aprinsă când ajungem acasă, pentru că n-avem smart home sau control de la distanță. Noi avem calorifere clasice și cea mai modernă instalație de la noi de-acasă e un … bec economic, cred că se cheamă.
Când ne-am mutat, acum 3 ani, cu un bebeluș de 3 luni în brațe, aveam în bucătărie doar o masă și 3 scaune. Am vrut să pornim pe acest drum în echipă și n-am murit de foame. Și atunci, mulți mi-au zis: Cum, pleci cu nou-născut într-un apartament parțial mobilat, ce-o să-i dai de mâncare? Lasă că ne descurcăm noi, nu e ca și când bebelușul halește grătare. Mult mai important e să fim împreună. Și am avut dreptate.
Da, ne-ar plăcea un spațiu mai mare. Ne-ar plăcea o curte cu leagăne și umbră naturală. Ne-ar plăcea să ne invităm prietenii la un grătar sau la o pizza pe terasă. Știu care sunt beneficiile de a alerga prin grădină, am crescut cu una destul de mare. Îmi amintesc de fiecare dată când revenim la Sibiu cum e să locuiești în mai mult de 2 camere. Da, ne-am căutat o altă casă. Încă ne căutăm, dar nu e ca și când ne dă cineva acum afară. Da, copiii cresc, însă nu cred că ei au nevoie de vreo viloacă să se simtă mai apropiați de mame și de tați. Mai avem un pic de timp până acolo. Și nici nu cred că ne-am cumpăra ceva doar ca să avem unde ne muta. Cum le zic agenților imobiliar: O să știm imediat, dacă e cuibul nostru.
Cunosc o familie cu doi băieți care și-a vândut o casă minunată, pentru că era prea mare. Ziceau că sunt copiii împrăștiați, că nu mai știu unii când sunt ceilalți acasă. Băiatul cel mare făcea terapie, erau niște probleme destul de grave. Nu zic că toate motivele erau legate de casă, dar se mutau totuși într-un apartament de 3 camere.
Când ne-am întors, după 2 săptămâni de concediu, acasă, am simțit Bucuria aia. Care nu locuiește oriunde și pe care n-o poți simți decât dacă e cuibul tău. Indiferent câți metri pătrați are. M-au recunoscut pereții și mobila și ușa de la intrare, care se descuie doar dacă îți angulezi încheietura un pic mai tare. Și doar noi știm cât de tare e destul de tare. Tudor s-a pus direct în fund să-și scoată sandalele din picioare și jumătate de oră nu i-a fost nici somn, nici foame. Eu m-am așezat pe toaletă și mi-am dat seama că mi-a fost dor până și de caloriferul nostru de fontă, cu vopseaua pe alocuri sărită. Cred că ăsta e momentul de relaxare când revii și te conectezi cu lucrurile tale. Soțul meu s-a așezat pe-un scaun în sufragerie, de parcă ar fi vrut să-l verifice, să știe că mai merge. Deși el nu pleca nicăieri, că, la noi, e atât de puțin loc, încât nici scaunele n-au loc de plimbare.
Tudor m-a întrebat ieri, în mașină, ce-o să facem cu căsuța noastră? Așa-i zice el unui apartament cu 2 camere. Căsuța noastră.
-Cum adică, ce-o să facem?
-Nu viau de vândare. (Nu vreau de vânzare.)
Pesemne, până și băiețelul nostru de 3 ani și jumătate s-a prins că înghesuiala asta n-o să fie de lungă durată. Pesemne vrea și el să mai ținem de ea o vreme, așa cum o să-mi fie mereu drag să-i simt piciorușele calde sub plapumă. Așa cum nu mă deranjează jucăriile lui, pe lângă cărțile mele. Încă mă bucur să văd câte-o șosetă mică pe sfoară. Să întind mâna, de la masă, și să scot câte-o linguriță din sertarul cu tacâmuri. Viața într-un spațiu mic nu e chiar chinuitoare. O spune o fată care a crescut în casă cu etaj și curte mare. Care a avut camera ei și multă intimitate. Să faci al doilea copil când tu n-ai loc de un espressor pe blatul din bucătărie nu e un curaj fantastic. E doar o alegere, deși eu aș zice că-i mai mult binecuvântare. Știu sigur că într-o zi vom locui în ceva mai mare, iar momentan e altcineva care a avut prioritate. Nu era să-mi las copilul din gânduri să aștepte, până noi ne mutăm undeva cu parter, etaj și curte. Case mai schimbăm, copiii e bine să-i primim când vor ei să vină în viețile noastre.
Bucurați-vă mai mult de ei decât de mansarde
Căsuța voastră de la etajul 3, dintr-un cartier ferit de la stradă poate fi perfectă. Chiar dacă scara are câte o placă ciobită, dar cineva a construit o rampă la intrare. Mană cerească pentru cărucioare! Chiar dacă n-aveți o curte a voastră, măcar e un parc aproape. Și vecinii! Când ți-a intrat un porumbel în casă și ai sunat vecina de la doi să te ajute, măcar cât să nu rămână singur copilul în cazul în care ai fi apărut la știri: ”femeie atacată în propria ei casă”. Cum vecina îți aduce câte o felie de pepene de la piață. Și îți amintește să citești apa, că tu mereu uiți să faci asta. Cum ai cu cine împărți pastele care au ieșit, aproape fără intenție, prea multe. Cum are cine-ți păstra cheia atunci când pleci 2 săptămâni, în vacanță.
Felul în care poți întreba ceva din baie și celălalt să te audă din dormitor, de parcă ați sta la o cafea, la aceeași masă. Cum nu trebuie să te ridici după fiecare linguriță din sertarul cu tacâmuri. Cum toate lucrurile voastre sunt la grămadă. Știți ce trist e să intri într-o casă, unde nimeni să nu fi mutat o ceașcă? Ce noroc e să poți alerga într-o clipită să-ți iei copilul în brațe, când a alunecat pe vreo hârtie și tu găteai în bucătărie? Cum ai desființat orice sonerie, pentru că cine bate la ușă se aude și din fundul casei. Cum îți place să glumești când vine cineva în vizită și îi faci turul locuinței tale: Dacă ați văzut baia, ați văzut-o pe toată.
Bucurați-vă de ceea ce aveți, că oamenii fericiți încap oriunde.
foto Shutterstock
Oana
Ultimul meu an de grădiniță și primul de școală i-am împărțit cu verișorii mei mai mari, care au stat la noi să își termine școala. Eram în casă eu, părinții, sora mea și ei. Șase suflete în două camere. A fost minunat! Cum ne ciondăneam, ei fiind băieți, cum se termina repede mâncarea, și mai ales desertul, cum ne certam pe telecomandă. Sunt amintiri pe care le voi păstra mereu cu mine. Nu îmi amintesc de nicio înghesuială, eram mulți și fericiți.
Miruna
Suna ca-n povesti 🙂 sunt curioasa alor tai daca li s-a parut la fel 😉
Andreea
Un articol foarte frumos!!!
Laura
Frumos articol,felicitari!
Cum sunt intr-o situatie as spune eu si cu si fara scapare, la ora asta tarzie cand ar trebui sa dorm pentru ca minunea mea de 1 an si 2 luni doarme de ceva timp, am inceput sa caut ce ma framanta, sau poate un raspuns…nu stiu, dar am dat de articol si m-a mai imbarbatat.
Eu cu minunea si cu sotul momentan locuim intr-o casa mare dar a socrilor, doar o casa, doar pereti si acoperis, de 5 ani de cand stam aici nu am reusit niciunul sa ne acomodam si sa o numim “acasa”, bine o mare parte din aceasta lipsa de acomodare se datoreaza lor, socrilor. Avem o garsoniera la care platim rate dar care ne-a fost camin 5 ani inainte de dezastruoasa decizie de a ne muta cu socrii si suntem in proces de mutare, dar simt ca gresesc fata de minune, ca o sa ii rapesc pe viitor posibilitatea de a avea spatiul ei… Cum suntem intr-o situatie nu tocmai roz iar eu sunt o pesimista de fel, nu vad vreo schimbare in bine in urmatorii ani.
Irina
Pfuai ce mi-a plăcut articolul, dar și comentariile! Succes sa găsiți cuibul vostru nou, unde sa creați noi amintiri! Va veni și mutarea la momentul potrivit…
Esspresor nu îmi iau tot pentru ca nu am loc în bucătărie. Și da, fericirea nu e data de 2-3 camere, de metri pătrați, de bloc sau de casa… Noi avem 2 camere, 1 bebe și 1 pisica. Nu e înghesuială, e exact cum mi-am dorit la un moment dat… Am mereu senzația ca nu avem suficient spațiu, deci clar trebuie sa mai lucram la organizare 🙂 .
Ruxandra Bicsak
Poate totusi va orientati la o casuta fara etaj, este minunat! Noi ne-am mutat in una anul trecut in iunie, cand pupi avea 1.6 ani, a fost grozav ptr ea sa alerge de colo colo, fara frica de scari. Si ptr mine acum in 7 luni insarcinata, este o binecuvantare 🤣. Nici noi nu ne-am grabit sa ne mutam, am simtit cand a fost sa fie. Bafta!!
Miruna
Daaa, și nouă ne-ar plăcea, doar că în București, spațiul e destul de limitat. Am văzut foarte multe case construite pe verticală. Ne-ar plăcea mult un singur etaj, dar nu cred că e realizabil. Felicitări pentru bebe 2. Cred că naștem în aceeași perioadă!
Adriana
Așa este. Relația cu cei din familie contează mult mai mult decât spațiul în care locuiești. Noi suntem 2 adulți și 1 bebe în 20 m2 (adică garsonieră, fără balcon și fără debara). Suntem fericiți că avem locuința noastră. Și se găsește loc pentru tot ce avem nevoie ☺.
Miruna
Ce gașcă faină de omuleți! 🙂
Ana
Am in jurul meu numai oameni care cauta apartamente sau case mari, pe la 100 mp. Mi se pare enorm. Un coleg are un ap cu 4 camere de 97 mp pe care vrea sa il vanda si cand i-am spus ca desi imi place zona, structura etc dar mi se pare prea mare, a fost ft uimit. Nici mie nu imi plac locuintele mari. Am crescut intr-o casa cu etaj si curte si si eu am avut senzatia de imprastiere. Plus ca este ft greu de mentinut curatenia. Ca si voi, am primit al 2 lea copil intr-un ap cu doua camere. Copilul cel mare a fost fft fericit acolo si i-a lipsit mult timp locul acela. Ca sa ii mai treaca dorul, mergeam la noul proprietar si il rugam sa il lase sa intre ca sa viziteze locuinta.
Ioana
:)))) ce om bun sa va permita!
Miruna
Poți să știi! Exact așa are și soțul meu amintiri despre primul lor apartament cu 2 camere. Zice că i se părea mare de tot 🙂
Dana
Doamne ce frumos ai scris!! Mi s-a umplut sufletul de fericire. Mulțumesc!!!
Miruna
:*
Adina
Ne-am casatorit in 2013 si ne-am mutat in apartamentul parintilor mei, devenit al nostru. Proaspat renovat si dichisit la vremea aceea, a fost cuibul nostru,cele mai frumoase amintiri,nasterea primului nostru copil,momentele de dupa. Atata caldura,pace si calm in casa aceea,cum nu cred ca voi mai avea vreodata. In 2017 ne-am mutat in viloi,un castel facut de socrii,in care nu am fost fericita nici macar o secunda ,desi era de nota 20+. Senzatia de singurătate, de nealnostru…mai nefericiti ca acolo nu cred ca am fost vreodata. Si desi totul era asezat, trebuia sa stam acolo..am facut razboi si in suflet si in familie,ne-am cautat o casuta mica mica si urmeaza sa ne mutam. Nu intotdeauna opulenta inseamna fericire. Am invatat-o intr-un mod foarte dureros.
Miruna
Adina, ce bine că ați rămas împreună să continuați povestea! Am citit cu sufletul la gură 🙂 Să aveți spor la mutat și să vă fie bine acolo!
O femeie
Lasa ca m-am mutat eu la 80mp si cand incep la facut curatenie si de spalat geamurile ma apuca gaia – ia si 2-3 ore curatenia, toate geamurile 3 ore cu tot cu device shmecher (ghinion, am doar pereti de sticla, frumos ca in filme dar….). Dar suntem langa scoala copilei si metrou, si ne e usor cu drumurile.
Cand intra fata la liceu ne vom muta (a decis deja la ce liceu merge, cu prietenele ei, si nu e peste drum) – aprt. mic o sa caut, sa fie simplu de curatat, nu loc de imgazinat lucruri nefolosite cu anii, praf, si mai ales sa dormim diminetile.
Mai am niste prieteni, au decis sa isi vanda minunata casa din afara Bucurestiului si s-au mutat intr-un aprt mic aproape de serviciul lui si scoala copiilor. Faceau 1-2 ore dimineatza, acum fac 10min pe jos, sotia spune ca e cel mai mare cadou pe care il putea face sotului: sa doarma mai mult.
Zina7
Noi eram 7 in total ( 2 părinti + 5 copiii) si am crescut in 2 camere- iarna. Aveam casa cu 4 camere dar iarna nu puteam sa incalzim decat numai in 2 camere. Oricum imi aduc aminte că cel mai mult îmi plăcea sa invăt in camera unde eram totii si era cea mai mare hărmălaie.
Roxana
Va veni si momentul mutarii. Important este ca sunteti fericiti acum ! Si noi am stat in 2 camere confort 2…..40 mp. Am cele mai frumoase amintiri,pentru ca acolo am adus pentru prima data puiul meu mic. In dormitor aveam un pat ,patutul ei si un dulap pana in tavan. Patul ei era lipit de pat. Dar la un moment dat,cand avea ea 1 an si 10 luni,ne-am mutat si nu regret. Sa nu va imaginati ca acum nu stam toti in acelasi loc.. Irina chiar daca are camera ei,biroul ei, are momente in care face teme la bucatarie,daca eu am treaba.. altfel cand lucrez si eu imi iau laptopul si impartim biroul ei.
Si legat de curatenie,e mai greu,dar nu foarte… si mi le fac pe toate singura. Incet,ca nu ma alearga nimeni…vorba mamei.
Miruna
O femeie, și eu sunt de același principiu. Am fost foarte aproape de a lua o casă la periferie, noroc că nu ne-am înțeles la preț! După ce am început și eu să lucrez, mi-am dat seama că pur și simplu timpul nostru e prea valoros să îl pierdem în trafic. Așa că, ne-am reconfigurat pretențiile și acum căutăm ceva în oraș. Visul meu e să meargă copiii pe jos la școală!
o femeie
Miruna, pe noi ne-a convins pediatrul. Ne uitam sa cumparam casa mare ceva km mai colea (sotul mai ales se uita, il tot intreb de ce vrea ceva mare, are de compensat ceva?? ). Si apoi ne atrage atentia pediatrul ca avem nevoie de miscare, copiii sa tzopaie/sara pe drum, ca sunt plini de energie si drumul pana la scoala ajuta, ca prieteniile se fac in vecinatate si copiii dusi in masina sunt copii bolnavi, etc. Al dracului pediatru, multe ne-a zis, dar bine le stie: ne cramponam asa de bine de mancare sa fie bio si sa fie feng shui dar uitam ca daca nu dormim suficient niciun suplement alimentar nu corecteaza asta, daca nu avem timp impreuna degeaba. Si are fiica mea colege de clasa ce se trezesc la 6. La 6 dim.!! si noi cu 30min inainte de inceperea scolii ….
Daca e sa regret o decizie, e cea ca in concediu de maternitate nu ne-am mutat langa jobul sotului!! cum au facut sotia si copiii unui coleg, si colegul iese la pranz sa manance acasa si mai si pupa la pranz anevasta daca prinde copiii ca dorm…
Roxana
Irina merge pe jos la scoala, dar prieteniile nu sunt legate de mersul pe jos. La scoala unde invata vin copiii doar cu masina. Vin din afara Bucurestiului, sau din cartiere indepartate. Sunt putini care merg 4-5 statii cu autobuzul.
Dar ne avantajeaza pentru ca avem totul aproape:jobul sotului si locul unde merge la engleza(tot pe jos de la scoala si de la club acasa). Conteaza foarte mult pentru ea. Avem si parc aproape unde are “gasca” .
Snow Flow
Depinde cat ai fost sau nu traumatizat in copilarie 🙂
Eu am trait in doua camere nedecomandate iar tatal meu lucra de acasa, dadea meditatii ceea ce insemna ca la fiecare doua ore intrau si ieseau alti elevi. Nu am avut niciodata camera mea, intimitate, pana in anul doi de facultate si mi-a lipsit mult asta.
Mai tarziu, am facut al doilea copil pe cand stateam la doua camere decomandate si mi s-a parut stramt desi aveam doar cele necesare, nu mobila incarcata. Cand copilul cel mic avea 4 ani am schimbat orasul si ne-am mutat la 4 camere. Pot sa spun ca este grozav in 120mp, chiar daca ia putin mai mult curatenia dar nu cine stie ce fiindca nu am umplut casa cu lucruri. Ma bucur cand iarna copiii alearga in casa, ca le vin prieteni la sleepover, ca nu trebuie sa ne inghesuim daca avem musafiri, sint f multumita de alegere pentru ca in sfarsit am spatiu si liniste chiar daca nu stau la casa. Liniste ca nu sunt in bloc obisnuit adica, doar nu am copii care tac.
Cel mai bine e sa fii multumit cu ceea ce ai si ce poti face la un moment dat, eu recunosc ca sufeream cand stateam 4 la doua camere si abia asteptam o schimbare!
Iar doua bai sunt mai mult decat necesare cand 2 oameni se pregatesc de serviciu si 2 de scoala diminetile…
Miruna
Sunt total de acord. Nu plănuiam să stăm nici măcar atâta în această casă când ne-am întors din Anglia. Și renovările le-am făcut minimale, că ne-am gândit, mai bine le facem ca lumea să îl închiriem după aia. Și iată-ne, 3 ani mai târziu tot acolo, cred că mai stăm o vreme. Și nouă ne lipsește spațiu, mie cel mai tare un birou pentru lucru, soțul meu iar a învățat printre lego, na. Încă o baie, un dormitor pentru când vine bunica în vizită, poate îi convingem și pe ceilalți bunici să vină. Știu toate lucrurile astea, ne și căutăm ceva destul de mare. Să poată aduce băieții mei fete liniștiți acasă 🙂
Andreea L.
Cred ca asta e cheia! Sa nu umpli tot spațiul pe care îl ai de lucruri! Și noi avem 4 camere dar lucruri doar necesare si senzația de spațiu și intimitate e excepțională! Spațiile încărcate ma obosesc teribil și la doua camere și la patru!
Mihaela
Doamne!!!!! Zici ca ai scris in locul meu ! Multumesc !!!!!! E superb !!! Sanatate, fericire si iubire! Sa va bucurati de viata !
Miruna
Mulțumim! Și voi!
Andreea
Lasa ca stam noi in 3 camere cu 2 copii care dorm in pat cu noi. :))) Dormim toti 4 pe latimea patului. Noroc ca am luat unul mare. Puteam trai lejer si la garsoniera. Lasand gluma la o parte eu am crescut intr-un apartament de 2 camere si 40m2 si mi-a lipsit mereu fapt ca nu am avut camera mea.
Miruna
Înțeleg, e normal ca un adolescent să aibă alte nevoi decât un puști de 3 ani. Cred că toți cei cu amintiri minunate au plecat la un moment dat să locuiască în ceva mai mare.
Anca
Am 4 camera. E apartamentul perfect pentru noi. Dormim toti 4 într-un pat (puii au 1 si 2 ani). Deci era bine si garsoniera mai sus menționată…
Miruna
Hahah, asta, până n-o să mai încăpeți în formula asta :))) give it some time. Eu aș vrea 5 camere, una și de oaspeți. Mă gândesc că poate vor avea nevoie de noi niște bunici, la bătrânețe.
Simo
“Ce-o sa zica lumea daca ….” – principiul care a ucis multe vise, nu?
Eu iti zic sigur ca o casa mare la curte nu aduce fericire. Foarte frumos ai scris!
o femeie
aud din copilarie asta cu “ce-o sa zica lumea”. Am 40 ani impliniti de ceva timp, ma intreb daca stie cineva ce o zis lumea pana acum, ca eu inca nu :)))
Miruna
Așa e. Sper că n-ai trăit-o pe pielea ta, Simo!
dia
Absolut ca cel mai mult contează liniștea și înțelegerea oriunde s-ar sta. Noi am stat intr-un apartament cu 2 camere in centrul orașului multi ani la început și am fost foarte fericiti. Acolo l-am adus și pe puiul nostru acasă si nu îmi aduc aminte sa ne fi încurcat spațiul la ceva. După câteva luni am început sa căutam casa, dar nu atât pt casa cât pentru a avea grădina. Ne-am mutat in alt orășel mult mai liniștit și deși casa e mare( aprox 200 mp) , am scăpat cu mutatul cam de 80% din boarfele pe care le aveam in apartament și e mai ușor de curățat decât apartamentul. Avem și o grădina mică de legume, la mai mult nu ne întindem ca e de munca. Calitatea vieții ne-a crescut vizibil mai ales ca avem și lacul lângă dar fericiti eram dinainte😁
Mirela Maria
Un text care parca ne-a descris si pe noi. Desi stam la 3 camere cu doi copii. L-am incercat si pe al 3-lea dar ne-am bucurat doar cateva saptamani de el in burtica. Pot recunoaste insa ca ‘lumea’ si-a pus amprena si pe gandurile mele. In cele cateva saptamani nu stiu de cate ori m-am gandit cum ne vom descurca in doar 3 camere … Ma incuraja sotul care e (inca) cu capul pe umeri :). Trecand peste (greu dar totusi trebuie), cunoscu senzatia de inghesuiala, dar ne descurcam. Sa mai spun ca sotul a pus pe picioare si un magazin on-line din cele 3 camere. Sa ne fi vazut cum valorificam fiecare coltisor de depozitare pentru stocurile d la magazin… Distractiv si provocator pentru creativitatea noastra. Acum cel mic va incepe scoala si ne-am motivat sa ii facem cel de-al doilea dormitor doar pentru el, sa nu fie diferente intre cei doi (cel mare are deja camera lui). Noua ne-a ramas sufrageria – vorba vine pentru ca e a tuturor! Daca este sa-mi lipseasca ceva imi lipseste faptul ca bucataria (fiind foarte mica) nu imi permite sa gatesc alaturi de copii si sot, toti impreuna. Pentru ca le-ar place, dar pur si simplu ne dam spate in spate cand ajungem toti pe acolo. Si mi-ar mai place sa aiba si geam afara – asta cu ‘nevazutul cerului’ (are fereastra pe iluminator) e ceva tare aiurea. Dar compensam cu parc peste drum, cu scoala si gradi la doi pasi, cu venit pe jos la serviciu, sau cel mult cu autobuz 2-3 statii. Am putea gasi apartament la nici 10 minute cu masina de locul in care stam, dar ar insemna sa vin in parc cu masina sau copilul sa nu poata merge pe jos la scoala, sau eu sa schimbi mai multe mijloace pana la munca. Si am zis ca nu renuntam la micile noastre avantaje…care parca inca ne aduc amininte de viata din provincie. Multi fac misto de noi pe treaba asta, dar ii intelegem si ei, chestie de alegere personala. Sanatosi sa fim, ceea ce va dorim si voua!
Ariadna
Cand a aparut fetita in viata noastra am luat hotararea ca sufrageria – care era cea mai luminoasa si calduroasa din cele doua camere – sa devina camera ei. Am dat canapeaua si-am cumparat un pat dragut de 130x200m. Iar fosta noastra biblioteca – care avea un design simplu si dragut – se potriveste bine cu jucariile si cartile pentru copii. Am donat carti, am dat obiecte decorative – inutile 🙂 – si asa am facut loc pentru toate lucrusoarele de care are nevoie un copil.
Am avea loc pentru inca un copil :)). Ar imparti amandoi fosta noastra sufragerie.
Asadar apartamentul nostru nu mai are o sufragerie si un dormitor, ci are doua dormitoare. Poate pare ciudat, dar cum nu aveam nici inainte prea multi musafiri, ci mai mult ne intalneam in oras, am decis asa. Pentru noi e bine asa.
Pe hol, in locul unei foste debarale daramate, avem biroul de lucru (calculator, imprimanta, tot). Cine are de lucru se retrage acolo, e un colt linistit si placut.
Si noi speram sa ne mutam, desi mi-e drag apartamentul nostru.
Nico
Am crescut cu sormea in 2 camere, dar nu ma vad crescand 2 copii in 2 camere, neam. Dc era asa perfect, nu mai cautati altceva. Nici sa ma tai, nu m.as muta de unde stau acum, este perfect pentru noi. Aproape de Scoala/Gradinita/Job, suficient de mare pt noi si confortabil. Curatenia dureaza atat cat vrei. Noi am renuntat la mobila si lucruri nefolositoare, in 3 ore e bec toata casa..3 camere. Curte nu vreau, prea complicat pt viata mea boema.
Bea
Nu toti americani au case cu etaj…si da AI dreptate ca ceea ce faceti voi acasa e mai important decat o casa mare si goala…va cresteti copii cu dragoste
Bianca Oana
Parca as fi scris de mine acest articol! Asa de mult m-am regasit in el!
Marinela
mi-as dori sa aflu cand o sa fie scos la vanzare apartamentul.Pare genul de loc unde nu poti fi altfel,decat fericit.Si imi doresc un loc ca acesta,pentru copii mei.
Miruna
:)) Este un loc bun, așa e. Articolul nu e un anunț imobiliar, nu intenționăm să vindem casa, că nu avem alt loc unde sta :))
Roxana Marcus
Cel mai important este ca voi sunteti fericiti asa. Restul nu conteaza!
habuc anisoara
Oamenii care se iubesc ,au loc oriunde.
alexandra
🙂 E placut pesemne la voi acolo. Usor,usor insa e recomandat sa incepeti sa va ganditi si la nevoie de spatiu privat al copiilor in crestere si mai ales a voastra ca si cuplu. Nevoia de intimitate nu anuleaza iubirea. Cu doi copii adolescenti, nimic nu va mai fi ca acum. Nici pentru voi si nici pentru ei. Spor si fericire!
Miruna
Multumim pentru grija. Cautam activ alta locuinta de vreo 2 ani. Daca aveti o recomandare, astept in privat.
Diana
Eu am crescut fără probleme într-o familie cu 2 copii și apartament cu 2 camere. Iar blocul vecin era unul de garsoniere unde locuiau familii și cu 3 copii. Până la urmă, fericirea nu se măsoară în metri pătrați.
Anca
Stiu ca suna a lauda, cand tu te “plângi” fain de lipsa de spatiu, dar exact sentimentul asta de bucurie il am si eu cand ajung acasa. Am găsit căsuța ideală. Bine, plătesc pentru ea 30 de ani, dar e ideală. Am cautat si noi mult, am si arvunit o casa, dar am luat teapa. Si a aparut apartamentul asta de nicăieri. Nici macar nu era pus de vanzare.
Am vrut apartament la et 1, 2 sau 3. Am vrut 3 camere (2 dormitoate), 2 bai, si geamurile sa nu fie pe aceași parte.
Am găsit la etajul 1, 4 camere, bucătari mare, 2 bai si geamuri pe 3 parti.
Ce vreau sa zic? Sigur va apărea căsuța voastră. Iar daca vrei o idee, iti trimit planul casei. Bunicul meu zice de apartament ca e ideal daca ar fi pe pământ, cu vreo 2 meri langa.
Anca
Ce imi place repost. Vad tot timpul lucrurile cu alți ochi…
Sa ma faci sa citesc si la anul 😁