Lăsați copiii la bunici, chiar dacă le dau prăjitură cu zahăr din când în când

Lăsați copiii la bunici, chiar dacă le dau prăjitură cu zahăr miruna ioani

Bunicii sunt o comoară. Bunicii sunt ancore de copilărie. Bunicii aproape sunt un drept pe care îl au copiii, cât îi ține încă Dumnezeu în viață. Bunicii sunt acești părinți cu mintea mai înțeleaptă, cu răbdarea mai antrenată, cu prioritățile mai așezate. Bunicii sunt tot niște părinți, doar că la a doua șansă.

Nu toți vor să ia șansa asta în brațe. Știu. Unii au viețile lor, departe. Alții sunt la două străzi distanță și te vizitează la sărbători, cât să se asigure că nu treci tu pe la ei să faci ”casa întoarsă”. Unii își lasă nepoții să scrie pe pereți, alții nu îi invită nici măcar la masă. Unii bunici spun că le e greu, poate chiar le este. Alții spun că sunt ocupați, poate chiar sunt CEO în vreo corporație. Alții au de semănat, de cules, de arat, astea sunt prioritățile lor în viață. E dureros pentru părinții acestor copii, știu. Nu e dureros pentru că ar vrea și ei să aibă liberă vreo dimineață, deși uneori ai nevoie de așa ceva ca de apă, ci e mai degrabă dureros pentru că știu tot binele de care copiii lor nu vor avea parte.

Bunicii știu face cel mai bun orez cu lapte. Inventează cele mai tari jocuri, chiar dacă nu te mai pot ridica în brațe. Bunicii sunt plase de siguranță, miros a plăcinte coapte și a vacanțe. Bunicii știu cum le cheamă pe orice plante. Prevăd când vine ploaia după soare. Nu insistă să te dezinfectezi pe mâini și pe picioare. Bunicii funcționează mai puțin după reguli și, mai mult, după iubire. Îți fac pâine cu unt în miez de noapte. Bunicii te țin în poale, oricât ai fi de mare. Bunicii au șervete apretate. Mereu câte o pereche de șosete curate. O păstrează pentru nepoți și acele situații cu ”poate”.

Bunicii sunt o comoară, ca un drept al copiilor noștri. Dacă ei încă au bunici, lăsați-i să se cunoască. Să se vadă. Să se găsească. Știu că, adesea, bunicii nu sunt numai lapte și miere, că dau copiilor plăcintă nesănătoasă, când regula voastră clară e ”fără zahăr în casă”. Că tu petreci zile-ntreci la cabinetul de stomatologie și bunicii nu înțeleg că, de la un punct, ciocolata devine periculoasă. Deși, nu înțeleg de ce nu înțeleg. Sincer, eu aș respecta orice regulă a altei case, pentru că nu știu ce principiu  poate fi mai important decât bucuria de avea nepoții aproape. Aș învăța să fac cel mai bun orez cu lapte. Aș bea toată cafeaua de pe planetă. Aș amâna orice altă activitate. M-aș pune în patru labe. I-aș lăsa să scrie pe toți pereții din casă. Le-aș da de mâncare pe cea mai aleasă față de masă. Pentru că, pentru mine, n-ar exista ceva mai important în viață.

Dar știți, și asta e o alegere destul de clară. Unii bunici sunt așa, pentru alții e foarte important să își păstreze ordine-n casă. Nepoții nu sunt o obligație bunicească. Nu cred că e cineva dator să fie acel bunic cu miros de copilărie. De fapt, nu cred că bunicii care simt că e mai importat să culeagă știu face acel orez grozav, cu lapte. Pâine cu unt în miez de noapte. Povești până le amorțește pielea de pe brațe. Pur și simplu nu cred că simțul datoriei poate înlocui puterea bucuriei. Ba cred că au și ei dreptul la o viață. Copiii le-au crescut, sunt la casa lor, acum e vremea să se uite la telenovele. Și nu o spun cu niciun pic de cinism. Doare. Știu. Dar n-ai ce face. Îi poți invita la tine, să-ți deseneze pereții din casă. ”Vă așteptăm când vreți voi” e tot ce putem noi face. Pentru că nu e ca și când poți cumpăra alți bunici de la piață.

Relația copilului cu bunicii nu e treaba părinților. E bine să scăpați de această responsabilitate. Bunicii nu sunt perfecți, dar sunt perfect capabili să iubească. Și iubirea n-are cum să facă rău unui omuleț în dezvoltare. Nu zic să fii de acord să-i dea, la 2 ani, sirop și dulceață, nu zic să lași copilul acolo dacă ia bătaie, nu zic să-l parchezi la bunici trei luni în vacanța mare. Pe copilul mic, eu nu l-aș lăsa oricum, fără mine, peste noapte. Și nu l-aș lăsa dacă nu aș avea încredere, iar încrederea unei mame e ceva mai important decât să doarmă neîntoarsă, într-o dimineață. Încrederea asta se pierde în doi pași, nimeni nu ne poate condamna pentru asta. Dar, după ce copiii cresc și încep să spună, cred că puțin situația se schimbă. Tudor mi-a zis ieri să ne mutăm la Sibiu, să ne facem blocul nostru în curte.

Nu zic nici să ignorați dezacordurile voastre cu bunicii. Doar să faceți, clar, o delimitare. Problema ta cu maică-ta e diferită de relația copilului tău cu bunică-sa. Disputele tale cu soacră-ta nu-ți dau dreptul să-i interzici copilului un orez cu lapte. Fiecare cu treaba lui. Relația nepoților cu bunicii e responsabilitatea celor din urmă. Cât sunt de prezenți, de disponibili, de atenți. Noi avem obligația să nu le stăm în cale.

Știți, unii bunici culeg acum ce-au semănat în primăvară și pun gogoșarii pentru la iarnă. În timp ce alții desenează pereții dintr-o casă. Și n-or să rămână flămânzi niciodată-n viață. Pentru că cineva îi va iubi și nu, de la distanță.

Dar asta nu e deloc treaba noastră. Pentru că bunicii sunt mai importanți decât o prăjitură oferită la vreo ocazie.

foto Shutterstock

Articolul anterior

Nu mai duceți copiii la urgență pentru niște muci!

Articolul următor

Copiii români (în trafic) nu mai întreabă ”când ajungem?”, ci ”când pornim?”

37 Comentarii

  1. Andra

    Ce frumos ai scris, mai ales ultima parte: relatia bunicilor cu copilul e responsabilitatea bunicilor, dar uneori cei din urma nu prezinta nici o urma de interespentru singurul lor nepot, l-au vazut la 2 luni ( face 4 ani) si asta e. In cele din urma imi pare rau pentru ei, pentru ca se priveaza de o a doua sansa la parinteala, dar fara responsabilitati…..

    16+
    • Stiu si eu bunici care isi vad nepotii mai mult in poze. Sa se laude pe la neamuri. Dar asta e despre sufletul lor, dragoste cu forta nu se face. Degeaba, eu as actiona in diferite feluri sau tu. Nu e treaba noastra.
      Copilul nu are o relatie apropiata cu un om, doar pentru ca ii spune “mama” sau “bunica”. Copilul devenit mai mare sau adult nu are obligatia sa fie dragut, amabil, sa te caute. Si—apoi multe mame se intreaba de ce au cu copiii lor conversatii monosilabice. Pai iaca, mereu exista o explicatie. 🙁

      12+
      • Andra

        Da, nici poze nu vad, nu sunt deloc interesati, dar asa cum spui, asta este despre ei, eu, la fel ca tine, as face clatite in noapte, asa cum imi facea mie bunica, si as sta seara la povesti caci in definitiv, daca iti iubesti copilul, cum sa nu ii adori copilul?

        13+
        • Eu nu cred ca e vorba despre iubire, ci despre manifestarea ei. Unii si-o exprima mai bine de la distanta.

          1+
          • Dana

            Am avut parte de niste bunici grozavi…copilul meu nu stie ce este aceea dragoste de bunici….cand bunicii iti acuza copilul de 12 ani ca ti a furat dublura cheilor pe care ti a dat o tie ptr.urgente…ca sa intre in casa lor ara sa mi spuna mie….o aberatie …cand eu stiu in fiecare secunda ce face copilul …deja …aia nu mai sunt bunici😥😥😥

            1+
          • Dana

            Sunt părinți care nu si iubesc copilul….se mai întâmplă…

            1+
  2. O Andreea

    Hey, merci mult pentru articolul acesta.
    Al meu pitic e la bunici de ceva timp (nu o sa spun cat, ca sa nu-ti dai ochii peste cap), pentru ca suntem in renovari totale si la noi chiar nu e de locuit. Ma simteam vinovata ca deja sta acolo de asa multa vreme, desi il vizitez la 2-3 zile, dar am vazut ca isi construieste o relatie speciala cu ei, si asta e tot ce conteaza.
    Sa ne traiasca bunicii! Te pup 😘😘😘

    21+
  3. Eliza

    Eu am avut noroc de o bunica. Atat! Dar nici n-am simtit nevoia de mai mult 🙂
    Copiii mei nu vor avea bunici din partea mea, asa sunt lucrurile, si pot doar sa sper ca vor avea bunici iubitori din partea tatalui si ca asta va fi de ajuns.
    Bunicii care nu fac mai mult, cred ca fac si ei exact atat cat pot. Caci daca stam sa ne gandim, niciodata nu vei oferi mai mult in suflet altcuiva, daca tu nu ai pentru tine. Si este in regula si asa, pentru ca in schema mai mare a lucrurilor, lucrurile se aseaza dupa alte reguli. Iti multumesc!

    9+
  4. Silvia R

    Copilul meu are parte de 2 tipuri de bunici. Pe de o parte, sunt parintii mei care se pun si in cap pt el (mama e cea care sta si toata ziua cu el cat suntem noi la serviciu). Pe de alta parte, sunt bunicii din partea tatalui care, desi stau la 15 min de noi, il vad doar de sarbatori, zile nastere etc. Din primavara pana toamna tarziu stau mai mult pe la tara, dar cand se intorc in oras, nu par f dornici sa il vada pe cel mic. Pe mine nu ma deranjeaza, dar cum spuneai, cred ca e pierderea lor, nu a mea. Imi aduc aminte acum cu amuzament cand trebuia sa nasc iar soacra-mea ma ruga sa nu cumva sa nasc in weekendul respectiv, pt ca ea trebuia sa mearga la tara sa cumpere pui de gaina…

    2+
    • Cunosc foarte bine acest tip de bunici, zic sa ii iubim pe toti, e singurul lucru pe care-l putem insufla copiilor nostri, fara vreun fel de obligatie.

      8+
    • Gianina

      Acești bunici au o mare lipsa de iubire in sufletul lor! Nu stiu dc sunt de condamnat ….. dar in mod clar pierderea e a lor! Poate dc si ei ar fi fost iubiți cândva, poate ca astazi ar fi fost altfel situatia! Probabil rezervorul lor de iubire a fost mereu gol, neumplut nici macar cd au fost copii! Mai degrabă imi pare rau de astfel de persoane….. 😢😢😢

      1+
  5. Oana

    Din pacate, nu pot fi de acord cu tine aici. Si m-am gandit mult la asta, sa stii. De mult timp si de multe ori. Am ajuns la concluzia ca daca tu stii sigur ca ceva e rau/toxic pt copilul tau, i-o spui, si ii si explici de ce. Chiar daca este vorba de bunici.

    4+
    • Eu cred ca are dreptul sa isi traga singur aceste concluzii, copilul nu e idiot. Acum, depinde ce prostii il invata. Il invata sa injure? Sa fie violent? Il lasa sa guste din bere? Astea ar fi dealbreaker-e pt mine. Nu vorbesc corect romaneste, ii dau sa bea sirop cu zahar, hm, nu l-as lasa la ei toata vacanta, dar cateva ore, ar merge. Toxicitatea asta cred ca e mai degraba perceptia noastra asupra parintilor nostri. Ei, in rolul de bunici, pot fi destul de diferiti.
      Dar na, fiecare stie cat de des si cat de puternica e aceasta influenta.
      Eu stiu ca tu esti o fata desteapta si o mama grozava, care isi iubeste copilul inainte de orice.

      7+
  6. Alexandra

    Foarte fain articolul, in schimb nu prea sunt de acord la faza cu telenovela… Mi se pare aiurea sa vii in vizita la bunici (socrii mei) si ei sa stea cu ochii bulbucați in televizor, mai ales ca tot zici ca vrei sa iti vezi nepoata, sa te joci cu ea si cand e acolo nu iti faci timp pentru ea. Sunt genul de oameni care sunt lipiti de canapea, nu ies din casa, nici macar intr-un amarat de parc, dar daca ii vizitam mai rar au de comentat… sau de ce ne ducem mai des la mama mea.
    Din pacate unii oameni nu sunt facuti pentru a fi bunici.

    6+
    • Inteleg perfect, dar astea sunt parerile noastre, ei aleg sa isi traiasca cele doua ore in care sunteti la ei diferit. Ca sa nici nu va mai intoarceti prea des probabil 🙁

      1+
  7. Mihaela

    Si daca il bat? Nu mult, cat sa il educe…

    3+
      • Crissaafta

        Hello..super articolul 😁chiar m.am gândit la ai mei cât am citit 🙂..copiii mei au 2tipuri de bunici: bunicii materni stau la picioarele lor și nu știu ce să le mai facă..toate prostiile din lume,jocuri,ieșiri prin parc,plimbări până și orice mâncare si.o doresc aia primesc..uneori cu excepția tatălui meu 🙄..sunt exact cum trebuie
        Bunicii paterni sunt de departe ca bunicii materni 😁puțin din toate căci ei cred că ce e prea mult strică..nici acum copiii nu sunt chiar atat de iubitori cu ei dar asta pt că așa primesc și ei 😏însă eu l.am învățatpe băiat că trebuie să își respecte bunicii,să îi iubească și să vb cu ei..
        Ca un exemplu pt ce am zis mai sus: când vin părinții mei se aruncă în brațele lor aman2 și plâng atunci când ei pleacă ..când ne vedem cu părinții soțului abia îi salută sau îi pupă 🙂🙂

        0
  8. Andreea

    Noi am preferat sa nu ii implicam pe bunici, chiar daca stau la blocul vecin. Nu stiu sa tina seama de limite si incearca sa decida ei pentru copilul nostru ca si cum noi nu am exista. Ma simt complet nerespectata si nu am incredere sa imi las copilul cu ei nesupravegheati.

    9+
    • aschiuta

      Buna seara, trb sa te detasezi. Eu merg pe principiul, cand sunt cu mine eu ma ocup de ei, restul nu ma intereseaza, atata timp cat sunt mancati, spalati si bucurosi ca sunt cu bunicii. Socrii mei sunt “bunici” dupa alti 3 nepoti. Ai mei, 2, sunt ultimii.

      5+
  9. Roxana

    Mama mea nu doar ca e mama perfecta,de bunica nu mai spun… au o relatie minunata!! Am lasat-o sa doarma peste noapte la mama cam de la 1,6 ani. Au fost momente,cad tata fiind foarte bolnav,mama nu se putea juca si sta cu ea dupa pofta inimii. Dar era o intelegere intre ele de la distanta. Ce va pot spune este ca mama ii tricoteaza hainute jucariilor,le croieste hainute si cos amandoua la masina de cusut. Acum ca a crescut fetita mea,mama a primit cadou de ziua ei(evident nu la initiativa mea:)) o tableta. Irina o invata sa se joace ,sa faca poze,iar mama e extaziata. Se joaca intocmai ca un copil. Ies amandoua in parc,povestesc,ce sa mai…se simt super bine !!
    Sunt convinsa ca si soacra mea ar fi iubit-o la fel,doar ca din pacate o mai avem doar pe mama. Le doresc tuturor o bunica ca mama mea…nici nu poti sa spui ca ai manca ceva bun,c a doua zi se prezinta cu mancarea la noi!!

    15+
    • Ce frumos! 🙂 Sa va traiasca bunica si sa va bucurati de ea!

      6+
      • Roxana

        Multumim!!!

        0
      • Eva

        Eu sunt o bunica fericită, am un nepot care acum are 20 ani ani l-am crescut cam de la 9- 10 luni pana a la 4 ani când l-au dus la grădiniță. Am o relatie bună cu el și acum. Mai am o nepoată de 11 ani,de la a doua fiică, am ingrijito de la 4 luni și acum e mereu la noi. Ce vrei să spun e că am avut mai mult timp pentru nepoți decât pentru fetele mele, din pacate.

        4+
  10. Acolo unde relatia e sanatoasa si cu respect, da.
    Acolo unde bunicii deja au iesit la pensie si sunt in plina fortza fizica si mentala, da (sa nu uitam ca varsta de pensionare e spre 65 ani, cunosc bunica care s-au pensionat mai repede sa stea cu nepotul si nu se descurca cu pensia ca nu are 40 ani de vechime – 500 lei pensie…)

    In cazul meu nu sunt respectate mai multe. Da, zaharul e un exemplu, exemplu acolo unde e lipsa de respect cu replica: “lasa, mananca de aici, ce stie maica ta” in conditiile in care copilul in 3 luni dupa situatia asta a suferit o anestezie generala si 10 plombe; sau “daca nu mananci tot eu nu te mai iubesc”, ” daca nu mananci nu se mai joaca nimeni cu tine”, “ia copilul de aici ca nu suport sa planga”, ” e normala copila?? ” si as continua cu replici care m-au durut si au facut copilul sa fie refractar. Dar chiar daca as trece peste asta (eu ca eu, dar sotul!! ), nu as lasa copilul cu cineva cu probleme de mobilitate si obezitate, cu cineva care dupa 4-5 ore spune ca o doare capul ca uite ca s-a urcat/cocotzat/sarit, cu o persoana ce nu reuseste sa aiba grija de ea, cu o persoana care nu a fost in stare sa faca totul cand a fost parinte si sunt sanse mari sa faca mai putzin ca bunic, sau cu o persoana care considera palma sau santajul emotional un mod de educatie (80% din adultii de acum din romania povestesc ca au fost loviti de parinti in numele educatiei, parintii lor de alta data sunt bunicii de astazi). Desi am mai multi parinti (haha, avantajul divortzurilor), niciunu nu e suficient de sanatos (fizic si mental) sa aiba grija de puiul meu. Sentimentul matern nu e la oricine.
    Am gasit o solutie ca parinti, ne-a maturizat si responsabilizat ca oameni si ca cuplu. Ne-a apropiat si ne-a disciplinat, implicarea fiind din ambele parti (mai cu insistente pe alocuri, ssst 😀 ).

    9+
  11. As vrea sa va vorbesc de mamaia mea. O mamaie rupta din poveste, cu 6 clase neterminate, cu 4 nepoti la ea (si cu mai multi ca si surorile ei mai lasau copiii la ea de la cateva luni incolo), cu un calm si o seninatate rupti din povesti, cu ferma de animale (la 70 ani crestea 5 vaci,singura, da?), 100 de gaini minim numaram, porci, zeci de oi, gradina de legume, caini si pisici, cu gatit zilnic (curent pe vremea comunista ciuciu) si spalat de mana, ce mai muncea cu ziua prin sat (era tanara, pe la 55 ani, asta era sursa de venit), cu un cuptor de placinte si paine sambata seara sa ajunga o sapt. din care impartea si la copiii din vecini (pe care ii aduceam noi).
    Calma. Cu o vorba calda dar ferma. Cu povesti despre ocupatia germana si apoi cea ruseasca, foametea, colectivizare, cum si-au construit casa si cum au tras prima data curent si primul brad etc. Nu ii iesea sa ne puna mancare pe gustul fiecaruia dar eu eram copilul cuminte ce manca tot :))) . Nu ne citea si nici timp sa se joace cu noi dar ne-a luat permanent pe langa ea. Far timp de barfe, tv (care tv?? ), tigari si cafele. Un model de harnicie. Consider ca cel mai important lucru din statul pe langa bunici e ca am avut un model.

    Da, sunt si neajunsuri de a sta cu o persoana in varsta: port cu minte obsesia de a manca tot din farfurie (realmente nu ma pot opri, simt vina, anxietate), verisoarele mele erau rele ca nu mancau tot (nu e bai, au sarit de 100kile acum), grija de “ce zice lumea” (nu a zis nimeni nimic, credeti-ma), grija de a avea stocuri pe iarna (m-am debarasat dar am avut mult timp rezerve de zahar, faina, zarzavaturi, am invatat sa torc si sa mulg vaca (apropos, la ce imi foloseste? ), interzicerea de a ne urca in copaci (evident ca urcam 😀 ), prietenia cu moartea si statul cu ea si cu tataia in spitale, cu lunile -anii, interzicerea de a ne juca cu X/face Y, presiunea de a ma marita de la 16 ani (okok, si verisoarele m-au “ajutat, ele ziceau ca “prima nunta sa fie la aia mai in varsta” iar eu le ziceam ca mai intai imi iau casa, copil, si apoi poate ma marit – ghiciti ce mi-a dat viatza? 😀 ), ca sarcina si nasterea sunt nasoale (si asta mi-a provocat blocaje emotionale in momentele date) etc. Am ramas de la ea cu ceea ce multi neglijeaza: educatie financiara, educatie civica, disciplina, harnicie, dragoste fatza de natura si creatia lui Dumnezeu, lucruri pe care insa nu a reusit sa le predea la toti copiii ei.

    Desi am avut o bunica cum multi nu au avut, si pe alocuri mai buna decat prezenta mamei (sunt un “decretzel”), consider ca cea mai buna copilarie oferita este in mijlocul celor de varsta fiecaruia, ca prieteniile si curajul si personalitatea se formeaza intre cei de o seama si cu aceleasi preocupari, si nu in umbra adultilor care ajung sa “inoculeze” si concepte neadaptate, meserii nepotrivite, accentueze indoieli si frici acolo unde nu e cazul.

    1+
  12. Eu

    Din pacate nu toti bunicii sunt asa. Unii ii spun copilului ca nu il mai iubesc daca …sau ca e urat cand plange sau il critica daca baga mana in ciorba si ii spun ca e razgaiat si rau … si tot asa. Iar ceilalti nu il viziteaza.

    2+
    • Anca

      Exact replicile astea le au si bunicii la care ma gandesc eu. Ma doare de 3 ori sa le aud din gura lor: o data pt ca imi amintesc cand le auzeam eu acum 25 de ani, apoi pt ca ma intristeaza sa vad ca inca cred ca e ok sa educe un copil asa, si, desigur, pt ca trebuie sa le auda si copilul meu.
      Altfel, bunicii astia sunt iubitori, dar stau prost cu rabdarea si mai ales cu intelepciunea. Desi ii rog constant sa nu ii mai vorbeasca asa, fac misto de mine (cum au facut intotdeauna) si nu ma baga in seama. Trist!

      0
  13. Carmen

    Unde sunt bunicii ăștia, că vreau și eu! Măcar o zi!
    Cred că suntem multe care vrem, deci o sursă exactă, vă rog!

    4+
  14. Marianna

    Sau sunt bunici care fac diferența între nepoți. Unuia îi dă pe ascuns ca să nu știe celălalt. Îi putem numi bunici,oare?

    1+
  15. odden

    E dureros sa citesc acest articol. 🙁
    Tare mult mi-as dori asta, sa pot sa las copilul la bunici din cand in cand. Nu pentru mine, nu ca sa scap de el, in niciun caz! Ci sa simta el bucuria de a sta la bunici, asa cum si eu stateam la bunica mea in copilarie. Bunica imi facea fel de fel de bunatati simple, dulci (pandispan, turtite, clatite, coltunasi, lapte cu bolobene etc.). Eu cu astea facute in casa sunt de acord, chiar daca au si zahar, ca doar nu le mancam zilnic. Dar cu cele din comert, nu, acelea sunt super concentrate in zahar, chiar si cele speciale pentru copii.

    Dar nu se poate 🙁
    Bunicii din oras au deja grija de un alt nepot care sta foarte mult la ei. Fac comparatii vizibile intre nepoti, nu-l pot lasa acolo, ar fi toxic pentru el sa inceapa sa se simta “ratusca cea urata”.
    Iar ai mei sunt departe, la 150 km, au treburile lor, poate l-ar primi cu bucurie, dar nu ma pot intelege deloc cu ei, ignora complet rugamintile mele cu privire la copil (de ex: sa nu-i cumpere jucarii non-stop).
    Tu ai o altfel de relatie cu bunicii, de asta cred ca-ti este mai usor sa vezi lucrurile astea intr-un mod pozitiv.

    3+
  16. Alexandra

    La noi bunicii paterni sunt mai atasati de nepotelul din partea fetei decat de nepoata din partea baiatului. Cand e vorba sa il laude pe el nu mai au cuvinte, pe cand de fetita abia zic un cuvant…si cand zic parca zic cu noduri, nu cumva sa o laude prea tare. Nu mai zic ca habar nu au sa ne raspunda la pozele si videoclipurile pe care le tot trimitem, cu nepotica lor. Imi zice soacra mea ca se lauda cu ea la serviciu, de parca asta ar conta..dar sa imi raspunda la mesaj, ca sunt mama fetitei, sa zica ceva dragut de ea, ca-i dragalasa, ca-i simpatica sau isteata, ceva de genul acesta…nici vorba. In fine, ei nici macar nu au stiut sa fie apropiati de propriul baiat, ce sa le mai pretind legat de nepotita…

    1+
  17. aschiuta

    Indiferent cum sunt ai mei, socrii si parintii, II multumesc lui D-zeu ca sunt sanatosi si sa le dea sanatate in continuare.

    10+
  18. Elena

    Dragele mele mămici, ce repede știți să criticați ! V-ați gândit vreodată că și voi veți fi soacre și bunici? V-ați gândit vreodată că și voi v-ați purtat diferit față de părinți voștri și ai soțului? Poate ați greșit dar vedeți doar greșeala bunicilor, mai ales a socrilor…Eu sunt o bunică -așa zic eu- care mi-aș da și sufletul pentru nepoții mei. Nu-i înțeleg pe acei bunici care nu sunt apropiați de nepoți, dar cred că sunt multe de zis de ce este așa…poate, dragă noră sau fată, ești prea pretențioasă, ești supărăcioasă, nemulțumită, lași impresia că tu știi mai bine și ei mereu greșesc….și câte se pot spune…sau poate au și ei dreptul la liniște, nu mai pot face față noilor cerințe, se simt incapabili sau altele sunt prioritățile lor, atâta ”văd”, atâta ”știu”…Să vă creșteți copiii cu drag și cu sănătate, să vă bucurați de ei și să vă ajute Domnul să ajungeți bunici !!!

    8+
  19. Fela

    Sunt o bunica cu un singur nepotel, deocamdata. Sunt departe de el, la vreo 250 km. Dar cand vine, e împarat. Nu imi pasa ca împrastie jucarii si lucruri peste tot. Nu imi pasa ca imi sparge bibelourile cu cai si catelusi. Pastrez bibelourile ciobite si spun ca au o poveste (pentru cand va fi mare).Nu imi pasa ca lasa usile deschise afara in toiul verii. Nu imi pasa ca rupe florile. Nu imi pasa ca umbla la robinet (sa ma ajute la treaba, fireste, la cei trei anisori ai lui). Il ajut si doresc sa isi construiasca amintiri din copilarie, sa aiba ce povesti la focuri de tabără! Stiti de ce? Si copiii mei au astfel de amintiri! Si povestesc cu atata patos din amintirile lor ca imi dau lacrimile. Imi respect nora si pentru acest lucru: ca imi da voie sa ii dau ciocolata, sa il las sa umble descult, sa ii dau bomboane, sa ii fac pelerine din perdea, sa se murdareasca de noroi si nisip, etc.

    10+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 193 queries in 0.490 s