Dragă mamă care ai fost astăzi în Carrefour,
De fapt, dragă mamă care ai fi intrat astăzi în pământ în Carrefour.
Te-am văzut, știu că e greu. Cu o mână împingeai un coș plin, cu cealaltă trăgeai după tine un copil. Nu știu de când plângea fetița ta, dar știu că pot trece ore întregi până un copil să-și termine de plâns. Bine, ore ți se par doar ție, care faci un efort emoțional ca un campion mondial să prinzi toată emoția cu alt trup decât cel din care iese ea. Să o prinzi cu toată atenția ta. Cu dragostea pentru copilul tău, care suferea. Voiam doar să știi că nu sunt ore pentru toți, ci doar minute, câteva, dacă te uiți pe ceas și e copilul altcuiva.
Am văzut și cum te priveau. Cum s-a făcut culoar să treceți printre mașini de spălat și cum își dădeau ochii peste cap. Nu cred că știa cineva de ce plânge fetița ta, dar nu cred că te bănuia cineva că n-ai fi vreo mamă bună sau ceva. O fi vrut să-i cumperi un măr fără codiță sau a cinșpea păpușă cu papuci. O fi fost foarte obosită, poate n-a dormit astăzi la amiaz. Sau poate o fi fost flămândă, doar nu-și închipuie cineva că aveai mărgele în acel coș.
Nu te puteam ajuta, însă vreau să spun că te-am admirat. Cum te-ai retras după o mașină de spălat. Cred că doar oamenii cu foarte mult bun simț nu au impresia că orice li se cuvinte doar pentru că au un copil. Respectul pentru liniștea celor din jur ar fi trebuit să fie ultima ta grijă în acel moment. Totuși, ai încercat, pe ceilalți, să îi scutești de un spectacol. Te-am văzut și cum ai căzut în genunchi și ți-ai privit copilul în ochi. Cred că doar oamenii foarte blânzi știu reacționa așa, cei mai mulți i-ar fi tras o palmă peste ochi: ”Îți dau eu motiv să plângi!”. După care, m-am simțit eu prost și m-am îndepărtat. N-am vrut să întăresc rândurile celor care vă priveau. Te-am mai văzut doar cum o îmbrățișai, n-am auzit ce îi șopteai. Știu cât e de greu să îți găsești gândurile într-un astfel de moment, când nimeni nu și-a găsit altceva de făcut decât să se uite la voi. Pentru că, atunci când ții în brațe un copil urlător, atrage atenția, chiar și de după o mașină de spălat.
Cred că ai fi avut și tu nevoie de un alt trup care să prindă emoția care ieșea din al tău. Că mamele nu sunt acești saci fără fund, în care să poți băga crize de nervi și multe păpuși. Pentru că mamele nu sunt aceste ființe nepăsătoare la privirile celor din jur, deși, în primii ani ai copiilor noștri, zici că ne antrenăm pentru un maraton. O fi adolescența, mai știi. Deși, de când îi primim pe copii, îi iubim oricât ar urla.
Când am plecat, după ce am terminat de cumpărat, te-am auzit vorbind cu acel domn, pe care habar n-am dacă îl cunoșteai sau dacă o fi fost chiar soțul tău. Cu brațele pe lângă trup, ai ridicat doar palmele spre cer. ”Nu mai știu ce să mă fac.”
Știu. E greu. Dar, dragă mamă care ai fi intrat astăzi în pământ, stai liniștită. Nu numai copilul tău urlă-n magazin. Iar tu ești o mamă minunată, asta am vrut să-ți spun.
Simion Oana
M-au napadit lacrimile instant la citirea acestor randuri. Nu, nu sunt eu acea mama insa sunt una dintre ele. In ultimele luni am trecut prin atatea tantrumuri incat am ajuns sa-mi fie teama si sa mai ies undeva in public. Dar o sa treaca si perioada asta, sanatosi sa ne fie copiii, in rest le ducem pe toate. Si da, suntem minunate,multumesc ca ne reamintesti! <3
Miruna
Pai chiar suntem! Si trebuie sa golim sacul ala undeva si noi.
Corina
Si eu tot cu lacrimi in ochi am terminat de citit randurile acestea. Nici eu nu- s mama din magazin, dar sunt una asemănătoare….cu un copil de 11 luni care (parca din senin) a inceput sa tipe aproape continuu de mai bine de o săptămână si ii place din ce in ce mai mult sa faca asta. Țipă aratandu- mi lucruri la care vrea sa ajunga si nu poate, tipa cand se joacă, tipa in parc, in carucior, in magazin….off, e tare greu. Cat dureaza oare perioada? :((
Miruna
Nu stiu, dar ce iti pot spune e ca e minunat dupa aia!
dia
Am ajutat și eu mame care treceau prin asta… noua încă nu ni s-a întâmplat in magazin(3a4l). Dar încerc sa nu merg niciodată cu el obosit, flamand, stabilim înainte lista de cumpărături și îl implic activ in formarea ei.. ii place sa ia plusuri și sa le plimbe și la final le pune înapoi…mai pune dulciuri in cos și pe urma negociem, ii explic de ce nu luam batonul ăla colorat, ne aducem aminte de ce bunătăți avem acasă etc.. și pana acum a mers f bine, vedem de acum încolo😀
Miruna
Nici noi nu am avut crize in magazin sau nu imi mai aduc aminte. Cand spun nu, destul de rar, el stie ca e nu. Dar, daca vrea turta dulce, cumpar, pentru ca stiu ca mai mult de una nu poate manca. Isi pierde interesul cand vede ca nu ma impotrivesc. Ori ii explic ce contine iaurtul cu Mickey, de exemplu, si ii spun ca e alegerea lui daca baga asa ceva in burta. Ca eu nu l-as manca nici sa mi-l dea cadou. Nu il alege niciodata. Stie ca e bun, doar pt ca a pacalit-o pe bona, in prima zi, sa ii ia. :))
Irina
Am plâns și eu.
Am trecut prin asta, mulțumesc pentru cuvintele frumoase, o sa le iau personal.
A avut o criza copilul in mall, am reacționat ca femeia din articol, oamenii s-au strâns în jurul nostru. Nici nu i-am băgat în seama, ochii mei erau doar pe copilul meu.
Mulțumesc!!!
Anca
Ai scris frumos, si asa e, clar, si eu am un copil si inteleg perfect. Daaar…parca prea am ajuns sa facem teoria chibritului din orice. Mie chiar nu-mi pasa ce crede lumea cand urla copilul, chiar nu ma simt vinovata si nu simt nevoia sa ma justific. De fapt, daca ma gandesc bine, fac eu crize mai des ca ea, deci ar trebui mai mult sa ma justific pe mine decat pe ea :))
o femeie
daca va incurajeaza, sa stiti ca trece perioada de 2-3-4 ani.
Mare noroc cu cumparaturile online si ca mergem la piatza de dimineatza devreme, ca la supermarket erau mereu tentatii si prea multa lumina si prea multi senzori!