Bun, am stabilit despre nașterea naturală și cezariană. Știm unde și cu ce medic. Dacă avem moașă sau nu. Ce-i aia o ”doula”. Cum tratezi niște hemoroizi. Ce nu funcționează în greață. Cuvinte precum ”hemoglobină glicozilată”. Tehnici de respirație și pregătire perineală. Totul despre travaliu. Cum combatem durerea, cum monitorizăm bebelușul, cum încălecăm mingea, cum desfacem picioarele. Suntem niște experte, ca orice femeie la final de sarcină.
Buuun, dar ia să vedem, ce urmează după aia?
Pe măsură ce sarcina mea înaintează, mă găsesc laolaltă cu diverse alte doamne gravide: pe la cursuri, conferințe, facebook. Și îmi dau seama că preocuparea noastră principală, un lucru de care vorbim aproape obsesiv, e nașterea.
-Și, unde o să naști?
-Ai deja doctor?
-Cezariană sau naturală?
-Vine soțul cu tine?
Nimeni -vă dau cuvântul meu de onoare- nu vorbește despre ceea ce se întâmplă după. Când am început să mă interesez de ora magică (adică, ce se întâmplă imediat DUPĂ expulzie), jumătate dintre cei cu care am vorbit zicea că sunt nebună. Am intrat pe grupuri și am pus întrebări care se puneau pentru prima dată. Știm detalii despre spitale de stat și private, dacă lasă tatăl, dacă-l trimit la plimbare, până și dacă urlă femeile prin sala de nașteri știm, dar tot ce urmează după naștere e ca într-o bulă. Ca în basme. Prințul și prințesa se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Țin minte că, de fiecare dată când se termina povestea Cenușăresei, nu mai zic filmul, aș fi făcut orice să aud sau văd puțin din continuare. Să văd fericirea aia. Cum arată, cum miroase. Adesea, partea cea mai frumoasă dintr-o poveste se află în continuare.
Bun, întrebați despre ora magică, despre tăierea întârziată a cordonului ombilical, despre când se spală, cântărește și măsoară bebelușul. Am o întreagă listă cu întrebări pe care le-am pus eu când am ales unde să nasc România, o să revin separat cu ele, poate vă ajută. În Anglia era foarte simplu. Aveai niște protocoale, știai exact ce se întâmplă, toate spitalele procedau la fel, nu conta pe cine nimereai de gardă.
O femeie deșteaptă știe că viața nu-i ca în basme și se pregătește pentru continuări.
Întrebați-vă dacă vreți să alăptați
Ce știți despre asta. Eu am fost convinsă că alăptarea e floare la ureche, doar mama a alăptat nouă luni, verișoara mea, vreo șapte. Am o singură femeie în familie care a hrănit bebelușul din sticlă, deci trebuie să mă fi nimerit și pe mine gena asta dominantă. Noi avem țîțe bune în familia noastră, aud de când eram mică. Deși cele mai mici gene au ajuns la mine, să zicem că nu am câștigat cupa cea mare la sutiene. Și surpriză, alăptatul n-a fost tocmai floare la ureche. Pentru că startul a fost greu, laptele încăpățânat să curgă, mama stresată, doar bebelușul fericit nevoie mare.
Informația vă ajută mult în situații din astea. Deraieri ușoare de la ideal. Nu zic să vă pregătiți pentru ce-i mai complicat în alăptare, dar ajută să știți la ce scenarii să vă așteptați. Nașterea e un moment în sine, alăptarea poate fi o călătorie de ani.
Noi suntem în plină febră a organizării conferinței lui Jack Newman în România, pe 31 august (pentru mame) și 1 septembrie (pentru personalul medical). Cei de la Parenting Academy și cu mine. Domnul ăsta e fabulos pe alăptare, e cel mai căutat speaker pe subiect, la nivel mondial. E pediatru canadian și primul om din lume, care a înființat o clinică de alăptare. Experiența lui este extrem de valoroasă, iar prezența lui în țara noastră e mult așteptată.
Vă recomand să veniți, garantez că o să fie o experiență mult peste așteptări. Imaginați-vă că speakeri care țin conferințe în România vin să îl asculte pe el. O să începem cu startul în alăptare, atașarea corectă, ora magică. Este baza pe care ar trebui să o cunoască fiecare mamă și fiecare medic/consultant în lactație preocupați de subiect. De aici se începe. Abordează hipoglicemia, icterul și include videoclipuri și discuții pe situații practice.
Continuăm cu discuția despre sfârcuri și sâni inflamați, furia laptelui, ragade și toate celelalte sperietori care bagă spaima în mame – Temă importantă, care nu va conține doar generalități, ci va oferi medicilor și consultanților cu experiență o nouă perspectivă asupra problemei, iar pe mame le va învăța ce au de făcut când alăptarea nu merge ca pe roate, că uneori se poate întâmpla și așa ceva. Include studii de caz și povești adevărate.
După prânz, va vorbi despre situația când bebelușul nu se satură la sân și cazul ”n-am destul lapte”. În detaliu, despre atașare corectă, de ce bebelușul nu ia în greutate și ce să facem în această situație. Discută și despre normele din alăptare: ”număr de scutece udate”, ”supt la 3 ore”, ”10% din greutate”, ”20 de minute pe fiecare parte”. Include videoclipuri și explicații despre folosirea corectă și incorectă a graficelor de creștere.
Încheiem seara în forță, cu dușmanii tăcuți ai alăptării. Cum sabotăm alăptarea fără să vrem. Scăderea lactației după primele luni de alăptat ca la carte. De ce mamele care au avut lapte din abundență se plâng după 2-3 luni că bebelușul nu mai vrea să mănânce, plânge și e nervos? De ce un bebeluș care a luat în greutate bine în primele câteva luni, brusc, stagnează pe cântar? Despre mitul ”laptele praf e la fel de bun ca laptele de sân”.
O temă care va clarifica felul în care să abordăm aceste situații, fără a sabota alăptarea. ”O discuție importantă, cred eu, și foarte puțin abordată. Prea des bebelușii sunt diagnosticați greșit cu reflux sau alergie la laptele matern.” -Jack Newman
Participarea în sală costă 400 lei pentru 31 august și 315 lei pentru vizionarea online. Vestea bună e că puteți beneficia de un discount de 10% din acest preț, dacă ne strângem 10 oameni pentru această conferință, așa cum am mai făcut.
Vă invit pe acest grup de facebook, reduceri conferințe de parenting, unde facem lista și, dacă suntem 10, vom primi un cod de reducere. Cine nu are facebook să lase un comentariu sau să îmi scrie direct.
Dacă aveți prietene gravide, o să vă fie recunoscătoare dacă distribuiți postarea despre conferință, le trimiteți direct link-ul sau, și mai bine, faceți-le un bilet cadou. Vă asigur că informația asta e mult mai prețioasă decât orice tort de scutece la care vă gândeați 😉
Andreea Vasile
Nastere usoara si bebelus sanatos!
Ps: La început nu era vorba despre cuvinte precum ” hemoglobina GLICOZILATA” ?
Nu ca as fi vreo deșteaptă sa corectez, dar minunea mea are diabet de la 10 luni si e analiza cea mai verificată.
Sa fiti bine, sănătoși și să ne povestești despre viata in 4.
Miruna
Hai, sa traiesti! Am corectat indata. Sanatate va doresc!
O femeie
dada, am mai citit povestile astea. Toata teoria citita am uitat-o in momentele de panica. Dar stii cum? aveam carti buchisite, notite, fise din carti, carti romanesti si carti franceze, curs facut, fusesem baby sitter la vreo 2 copilasi de mititei, dar cand m-au luat durerile prin spital si taiat respiratia, ce tehnici, ce pasi, totul am uitat! Nimic nu conteaza cand vine situatia de criza decat linistea interioara si increderea.
Si acum face sotul misto de mine, ca, de oboseala, noaptea, eu cantam la bebe prin somn, sa doarma, dar bebe dormea tun si sotul panicat: taci femeie ca trezesti pe bebe! Sau cand am plecat cu carutul la plimbare gol, bebe in casa in patutz…
Miruna
Da, te cred. Dar tu crezi ca ignoranta ajuta?
O femeie
Da, uneori ma gandesc ca “ignorance is a bless” si ca important e sa am incredere in mine si in instincte. De ex citeam ca mecanismele de frica blocheaza travaliul si dilatatia, frica imi paralizeaza din reactii, daca mintal ma pregatesc de rau si pornesc cu ideea de neincredere in colaborarile umane si musai sa citesc tot in loc sa am incredere in medic mai vin si cu punga de medicamente de acasa, cu cat citesc imi dau seama ca omenirea nu stie mare lucru din mecanismele firesti,etc. bine bine si eu am tendinta sa prea ma duc in detaliu, studii si citit si pe site la harvard.eu , jama, oxford jurnals si tot asa.
Echilibrul si calmul se invata din interior. Linistea interioara face ce nu poate face 5 carti citite. Iubirea si suportul partenerului sunt cheia la multe.
Miruna
Nu știu cum e la naștere, eu am mers pe principiul ”corpul meu știe să nască, eu trebuie doar să-l asist” și nu mi-a ieșit. A doua oară, o să mă duc diferit pregătită.
Cu alăptarea, la fel. Sunt multe mame care vor și întâmpină greutăți. Ceva s-a întâmplat cu instinctul între timp. Avem nevoie de știință.
rox
Deci incerci natural dupa cezariana?
Miruna
da.
Luminita
Pe mine m-au ajutat foarte mult exercitiile de respiratie invatate la sedintele de kine prenatal. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost fara ele. Am stat singura in timpul travaliului, sotul a venit la final abia, s-a intamplat noaptea si a trebuit sa ramana acasa cu fetita, iar moasele veneau la mine rar. Am crezut ca lesin de cateva ori. La ultima nastere am avut un travaliu groaznic de 12 ore, timp in care contractiile veneau la 5 minute si simteam ca mor. Culmea, m-am dilatat foarte greu, desi eram la a treia nastere si a doua nastere naturala, deci am primit epidurala numai dupa 12 ore. Apoi, culmea, a mers super rapid.
o femeie
Si eu am nereusitele mele. Mi-a trebuit insa maturitate sa accept ca problema nu e ca travaliul nu mi-a fost cum am vrut, ci ca m-am cramponat de un scenariu ce uneori iese altfel ( travaliul si nasterea copilei). Si am si altele in viatza asa, ce au iesit diferit.
Cramponarea asta intr-o directie s-ar putea sa nu faca bine la toti si toate momentele. Si ca daca citesc doar intr-o directie, asa cum am facut, mi-a facut sa neglijez semnalele corpului care erau de dinainte!!! si care indicau ceva, ceva de ascultat.
Instinctul mai “adoarme” si in spatele ratiunii, overthinking, si dar si a unor nefericiri din copilaria timpurie, lipsa unor exemple sanatoase de acasa etc. De ex. pt alaptat am pornit f. convinsa ca o sa fie bine si pt ca am asistat in copilarie la firescul alaptarii in jurul meu (verisorii alaptati in fatza mea, seninatatea mamelor cu copii la sani, practic am crescut si prin “tribul” de sani plini de lapte ) etc – mi-a iesit si mie pana la urma, pt ca in momentul de criza am sunat una din rudele care a alaptat asa cum imi aminteam si mi-a zis o chestie minunata ceva de genul (zic cum am inteles): “toate tigancile fac copii, dar nu inseamna ca e usor, sunt zile bune si zile proaste ” si cu asta mi-am dus zilele continuu, mai ales cand sotul era dus cu sorcova cu zilele si imi petreceam maternitatea cu vecinele.
Din experienta am inteles ca fiecare moment e unic si sa ma bucur de ce vine, asa cum vine. Sa fiu recunoscatoare pt fiecare clipa de la Dumnezeu venita, chiar daca nu e asa cum am vrut. Ca daca raman in furie impotriva Lui (inca mai am furii, stiu) raman cu ele.
(apropos de nasteri, am discutat aici in strainezia mea, cu o asistenta de aici ce a zis ceva extraordinar: africancele nasc diferit, poarta copiii diferit, e ceva ce noi, astia industrializatii, am lasat deoparte, si totusi Olanda reuseste sa aduca incet inapoi asta – aproape un sfert de nasteri acasa si cea mai mica rata de depresii postnatale inseamna ceva!!)
Gabriela
Si eu am avut intrebari despre ce se intampla dupa. Multe s-au lamurit la cursurile prenatale. Am nascut la stat. La elias. M-am dus dupa doctor. Natural. Moasa de nota 10, m-a ajutat enorm. Dar dupa expulzie..ce ora magica.. graba pe toata linia, mi-am vazut copilul fix cateva secunde, cu coada ochiului, abia am putut sa ii sarut fruntea, il vedeam din 3 in 3 ore pentru alaptat, era satul deja de lapte praf, nimeni nu iti arata cum sa alaptezi corect. Poate mi-a fost mie rusine sa insist. Cred ca asa e protocolul in acest spital. Stiu ca lucrurile se imbunatatesc prin alte parti. Mai cred ca schimbarea ar trebui sa inceapa de la cadrele medicale.
Linistea interioara chiar conteaza, cum zicea cineva mai sus. La mine a functionat. Si nu, nu am citit prea multe despre nastere.
Iti doresc nastere usoara, incredere si ora magica!
Alexandra
Nu am nimic cu femeile din Africa. Totusi, unele tari africane au cea mai mare mortalitate materna de pe Glob, iar mortalitatea infantila e ingrozitoare. Tot respectul pentru femeile acelea care se descurca in niste situatii neimaginabile ptr noi, in confortul nostru. Dar eu una, nu vreau sa ma intorc acolo
Alexandra
Bună. Știi ceva despre programul pt personalul medical și taxa de participare?
Miruna
Daaa, toata informatia e aici.
Andreea
Ma bucur ca vine din nou in Romania. La noi e jale pe partea de alaptare. Aud asa multa bazaconii despre alaptare ca mi se face parul maciuca. Eu am avut un noroc fantastic cu alaptarea. Imi luasem cartea dr. Jack Newmann la prima sarcina si ma pregateam pentru ce e mai rau, insa am avut o surpriza placuta enorma. Efectiv am bagat sanul in gura copilului si aia a fost. Cand am ajuns acasa de la maternitate am chemat si un consultant in alaptare ca mi se parea ca fac ceva gresit ca mergeau lucrurile prea bine, dar erau griji nefondate.
Miruna
Ce figură ești, Andreea! Din astea nu am mai auzit :))
o femeie
mi-ai adus aminte ce bazaconii mi-a zis asistenta in spital cand am nascut. Filantropia Bucuresti, nu oriunde: sa tin copilul la un san 7 min si apoi la celalalt san tot atata, 15 min si gata masa. Noroc ca eu pornisem pe o idee…. ca altfel in 3 zile abandonam alaptatul.
Tare ma bucur ca exista conceptul de consultant de alaptare acum, mi se pare asa de fain, imi pare rau ca acum 12 ani nu avui parte.
Miruna
Auleu, aceasta prostie n-am mai auzit-o!
Simo
Sunt foarte bine venite aceste articole si aceste conferinte.
Eu am participat la cursuri de puericultura, nastere, alaptare. M-au ajutat, desi teoria si practica nu se pupa mereu.
De la curs mi se daduse un carnet de protocol sau cam asa, in care trebuia, teoretic, stabilit de comun acord intre mama si medic toate detaliile astea de care zici tu – daca esti de acord cu epiziotomia, daca sta tatal in sala, daca vrei ora magica, etc. Doar ca la mine, unde am nascut, nu a fost nici vorba de asa ceva. Eu am intrebat medicul, verbal. Doar ca el nu a participat la nastere si s-a mers pe protocolul standard – harsht, scos copilul, luat la cantarit samd.
Din niste motive pe care nu le-am inteles, nu ma incurajau deloc sa stau in salon cu bebelusul. Dar am insistat si a fost cea mai buna decizie.
Nu mi s-a spus sa ii duc lapte muls, el fiind la incubator in prima zi si jumatate de viata. Noroc cu instinctul matern (apropo de ce spunea cineva mai sus), ca le-am intrebat si am insistat sa merg sa ii duc.
All in all, a fost bine, doar ca nu a fost cum am visat 🙂
Cat despre alaptat, am avut mare noroc cu a noastra draga consultanta in alaptare, pe care am chemat-o acasa imediat ce am ajuns din maternitate.
A_A
Am nascut de 2 ori, ultima oara gemeni. Prima oara la stat copilul era ghiftuit cu lapte praf, eu am alaptat din 3 in 3 ore un copil deja letargic de la ce inghitea intre acele ore. Desi am stat in maternitate doar o noapte nu am stiut (nu am citit mult inainte despre alaptare, credeam ca doar pun copilul la san corect si aia e) cum sa imi pornesc lactatia asa ca a crescut din pacate cu lapte praf. Imunitate beton armat intotdeauna, foarte inteligent, normoponderal etc.
A doua oara, la gemeni, am zis ca nu se poate sa nu am lapte, nu exista asa ceva – evident exista si exceptii dar mici procentual. Am citit mult (despre TOT) pentru ca mi-am dorit mult sa alaptez, m-am gandit ca cel mai probabil se vor naste inainte de termen (saptamana 35 spontan) si vor avea nevoie de orice ajutor le pot oferi.
DAR…a contat mult ce s-a intamplat in maternitate (privata, pompa dubla profesionala de spital, apa si ceai de lactatie la discretie, consilier de alaptare langa mine din cand in cand, copiii in camera cu mine oricand si oricat am vrut, alaptati doar in fata mea mereu cu seringa – la mine nu a mers alaptarea in tandem, erau micuti si mai mult dormeau) si apoi cu biberonul doar laptele meu. Au stat si la san dar nu aveau forta si oboseau rapid.
Acasa , cu pompa dubla electrica i-am alaptat un an de zile (cand m-am intors la birou) mai mult cu biberonul desi le placea sa se joace/ sa doarma si la san.
Niciodata nu am avut lapte cat sa imi curga, tasneasca etc. Colostrul (desi nasterile au fost spontane) a venit la 2 zile dupa nastere. Cu vointa, citit mult si stat multe ore la pompa zi si noapte incontinuu insa aveam si aproape 2 l de lapte pe 24 ore in perioadele de maxim.
Au avut o imunitate mai putin buna decat primul copil dar consider ca ar fi putut fi mult mai rau daca nu i-as fi alaptat. Nu am avut spitalizari ci doar raceli banale si ceva enterocolite.